Cazul Colţescu: sub totalitarii progresişti, nimeni nu are chef de adevăr

În limba română, dacă spun „Îl vezi pe negrul ăla?”, nu comit nicio discriminare negativă. Mă bazez pe un idol al Occidentului când judec aşa: filosoful şi logicianul Wittgenstein. El a impus ideea (nominalistă) că sensul cuvintelor e dat de contextul utilizării lor. O

Or, în istoria contextelor noastre nu am avut utilizări rasiste ale cuvintelor decât în privinţa ţiganilor.

Dar cine mai are chef de nuanţe şi adevăr sub dictatura totalitarilor progresişti? Arbitrul de fotbal Sebastian Colţescu este judecat acum de către reprezentanţii şi ipocriţii progresiştilor. Să nu se aştepte nimeni ca în forul judecătoresc al fotbalului de la Nyon să domine democraţii progresului clasic (de factură liberală). Acolo nu au pătruns decât judecători cu vederi progresiste neototalitare.

Una gândim în vitrină, alta facem în societate – iată cum arată azi ipocrizia occidentală. În vitrina universităţilor apusene, Wittgenstein este un idol de multe decenii. În practica socială nu mai funcţionează logica gândirii filosofice, ci ghilotinele programelor ideologice.

Cum să le ceri „gânditorilor” de la FRF să argumenteze pe bază de Wittgenstein în apărarea lui Colţescu?!! Grija lor principală e să nu piardă finanţarea de la UEFA. Iar UEFA a devenit de multă vreme un vector al progresismului fără nuanţe, o secţie a propagandei globaliste (otova). E mare păcat în contra spiritului că printre noi nu se ridică vocea unui Voltaire al nostru.

Voltaire al Franţei a devenit faimos apărând dreptatea unor Colţeşti ai vremii sale. Iar fără Voltaire, Iluminismul n-ar fi fost ceea ce a fost: un izvor al drepturilor universale ale omului. Când oare va fi murit simţul dreptăţii în lumea elitelor noastre? – te poţi întreba, amintindu-ţi imediat câţi jurişti de mare valoare a căsăpit, la noi, comunismul de stat şi cum tradiţia lor a fost continuată de oportunişti de cea mai joasă speţă.