Ce am spus (60)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Ce am spus“ apărută la Mirador, Arad, 2019.

(60.) (Ce) veţi scrie vara asta?

Prima secvenţă (secvenţa ideală)

Tocmai am aflat că am fost într-o teribilă eroare: „Cuvântul vacanţă” nu este un arhaism ce şi-a pierdut de mult sensul. De câteva zile, sunt în vacanţa ideală (ce frumos!): dimineaţa scris (minunat!), după amiaza Turul Franţei (splendid!), seara scris (colosal!). (Când nu e vacanţă, scris, restul toate cele şi, apoi, scris.) Nevastă-mea, Iuliana Petrian, îşi reciteşte toată ziua cărţile. Eu îmi scriu toată ziua cărţile. Pe urmă vin drumurile la plătit facturi, ţevile sparte şi cele 1001 treburi absolut obligatorii pe care nu le-am făcut tot anul şi pe care le-am amânat mereu tot anul.

Paranteza

Paranteza are şi ea două secvenţe:

(în calitate de autor al Psihologiei transversale, mi-e şi frică să le analizez)

1. Copil fiind, mă jucam singur în podul casei „De-a Turul Ciclist” cu o machetă făcută de mine, cu nişte fise făcute de mine şi cu nişte reguli făcute de mine. Cu inimă de pionier, eram hotărât să donez banii din Premiul Nobel cicliştilor. (Premiul Nobel trebuie să fie visat de toţi tinerii până la treizeci de ani. Pe urmă trebuie uitat. Ca şi ideile comuniste.)
2. La televizor, Turul Franţei mi-a adus cele mai dure critici calităţii mele de scriitor. Cu ceva ani în urmă, s-a promis un set informativ celor ce vor trimite una dintre cele mai bune 100 de compuneri tematice. Nu am fost clasat printre primii o sută de autori. Cred că nici Ion Bogdan Lefter nu m-ar putea clasa mai jos în topul prozei româneşti. Peste alţi ani, Radu, etalându-şi erudiţia enciclopedică – adică din enciclopedii – şi numind câţiva nativi din locurile străbătute de Tur, a recunoscut că n-a auzit de Alfred Jarry. (Nu scria nimic despre acesta în enciclopedia pentru uzul comentatorilor evenimentului ciclist.) I-am trimis un e-mail, spunându-i că dacă n-a auzit de Jarry, mă consolez mai uşor că n-a auzit nici de mine. La care Radu l-a întrebat pe Radu cine o fi cel care a scris acel mesaj. „Un scriitoraş de cămin cultural, desigur”, a răspuns Radu.

Deocamdată, Radu & Radu este cea mai dură formaţiune critică pe care mi-a fost dat s-o cunosc.

3. A doua secvenţă (secvenţa virtuală)

Se va petrece peste o sută de ani. Eu voi fi tot în concediu, dimineaţa voi scrie, după masă o să urmăresc Turul Franţei, iar seara voi scrie. În toate casele cu ştaif vor trona în cele trei rafturi de bibliotecă, între două vase cu capul lui Hermes Trismegistul (foarte şic în anul 2108), seria completă din CEI O SUTĂ. O serie legată în piele de căprioară şi cu colţuri din platină (seria scurtă) şi cu colţuri din plastic verde (seria populară). CEI O SUTĂ vor trona în fiecare cămin cât de cât onorabil. Nimeni nu va deschide niciodată acele tomuri, la fel de celebre, la fel de importante, la fel de citate şi la fel de necitite ca DIVINA COMEDIE şi ULYSSES.

Pe urmă vor veni drumurile la plătit facturi, ţevile sparte (în rai) şi cele 1001 de treburi absolut obligatorii pe care le-am amânat mereu în întreaga viaţă.

P.S. În anul 2108, şi Radu & Radu vor avea în cele trei rafturi de bibliotecă CEI O SUTĂ de Gheorghe Schwartz.

(Ancheta revistei Atitudini, nr. 29, iulie, 2007.)