Să stăm strâmb şi să judecăm drept.
Nemulţumirea populaţiei a crescut pe tăcute şi răbufnirile cu „Huo!”, „Jos!” şi „Demisia!” au devenit deja de actualitate. Cum să stăpâneşti o anume situaţie socială doar prin mijloace coercitive? Ce se întâmplă acum în Tunisia, Albania şi Egipt ar trebui să pună autorităţile pe gânduri. Dacă nu cumva e vremea măsurilor rapide şi eficiente. Dincolo de luptele politice interne pentru prezervarea puterii – şi gologanilor, căci despre asta e vorba, dincolo de funcţiile care impresionează şoferii şi femeile de serviciu, „Trăiţi şefu’!”.
Situaţia în România nu e prea grozavă. Nici roz, nici tricoloră. E cenuşie spre negru. Trebuie să ne păstrăm cumpătul şi calmul. Dar e posibil oare când orice comunicare între tagma jefuitorilor şi gloata care îndură orice este suspendat. Ceva, ceva trenuie făcut. Şi repede. Fără istericale şi umori. Treburile merg prost – adică nu merg – şi se îndreaptă către şi mai prost. Indicatorii, statisticile, cifrele şi tabelele cu care suntem intoxicaţi zi de zi şi vehiculate de oficialităţi la fiecare oră nu spun mare lucru. Ce se vede cu ochiul liber e de rău. Chiar dacă, să zicem, consumul de energie şi spirtoase a crescut şi, cică, ăsta e semn bun pentru ieşirea României din criză. Vorbăreala cu am-depăşit-momentul-cel-mai-greu-şi-reforma-statului-va-continua nu mai este bună pentru adormit nepoţii Mitzurei Arghezi. Care nu mai ascultă poveşti, ci se uită la televizor şi pe internet. Dau SMS-uri şi vorbesc despre ce e de făcut oare în România.
Simplu.
Mai întâi trebuie demis guvernul în cap cu această marionetă Emil Boc fără minte. Aneantizarea lui Crin Antonescu şi Victor Ponta de către papagalii afiliaţi – pe lovele frumoase altminteri, că nu doar pentru idealuri şi principii, să fim realist-capitalişti – nu-i face pe Emil Boc şi echipa lui guvernamentală mai digerabili.
Primul pas ăsta ar fi. Cum Traian Băsescu rămâne oricum la Cotroceni, va trebui convins că orice alt premier cu scaun la cap şi oameni destoinici numiţi la diverse pârghii de comandă ale economiei şi finanţelor pot îndrepta, chiar şi parţial, dar repede şi energic, idioţeniile implantate de actualul executiv. Relansarea economiei şi atragerea – rapidă – de investitori ar fi un prim pas. Şi asta în directă legătură cu atenuarea situaţiei sociale explozive azi şi plasarea unui set de măsuri care să redea încredera poporului român în propriii săi lideri. Orice antrenor din sport ştie că e obligat să-şi încurajeze jucătorii, nu să-i facă leneşi, hoţi, chiulangii şi dacă nu le convine să-şi caute altă echipă unde să joace. Am bătut şaua sportivă ca să pricepem şi bucătăria social-politică a României.
Aşa nu se mai poate, Măria Ta!
Fă ceva şi pentru norod, nu doar pentru alde Falcă şi Flutur, Oprea şi Sulfina Barbu, Kelemen Hunor şi Pambuccian. Că tot o tragem cu solidaritatea şi cu femeile şi cu minorităţile care tot susţin, cu capul în nisip, actualul executiv. Demiterea guvernului Boc ar scăpa România de un moment rău al istoriei sale. Care ar putea deveni coşmar. Ce e de făcut?
Demiterea lui Emil Boc şi a guvernului.
Apoi vom mai vedea.
