Ce este un stat eșuat și de ce am mai plăti impozite unui astfel de stat?

Un stat eșuat, ne spun cei care se pricep, este unul care a degradat în așa hal încât guvernul nu-și mai îndeplinește minimele funcții politice, sociale și economice. Un stat eșuat este unul care are o putere care nu mai are legitimitate: își pierde legitimitatea și reprezentativitatea.

Un stat eșuat, spun unii, e atunci când:

– puterea nu mai controlează teritoriul: vezi avioanele care fac bișniță pe hotar)

– când pierde controlul și monopolul de utilizare legitimă a forței: aici e de discutat în ce măsură structurile de forță ne mai aparțin

– lipsa de control asupra economiei și a sectoarelor economice strategice: demult a fost vândut tot: de la resurse la sectoare energetice și infrastructuri fundamentale

– incapacitatea de a furniza servicii publice: aici trăim în plin ”colectiv” generalizat: ardem de vii.

– când puterea nu mai are capacitate de a lua decizii colective: asta a fost pierdut de mulți ani

– când statul se transformă „într-un instrument de prădare”.

– când o „parte semnificativă a elitelor politice și a societății respinge regulile care reglementează puterea și acumularea și distribuirea bogăției” (Kaplan)

Practic un stat eșuat este atunci când statul este acaparat, capturat de o elită care subordonează statul intereselor unor grupuri mici privilegiate iar restul populației este abandonată sau folosită strict pentru exploatare și pe post de resurse:

– controlul veniturilor – populații întregi ținute cu salar minim pentru a sluji intereselor marelui capital: forță ieftină de muncă ținută artificial – neoiobăgii ca la carte ca să nu-i spunem neosclavagism.

– controlul impozitelor – capitalul neimpozitat, tratat preferențial, iar munca impozitată la greu. Adică marile averi și corporații impozitate minim sau lăsate să-și externalizare profiturile însă pâinea și munca săracilor impozitată la greu.

Asta o spune până și Banca Mondială și FMI. Suntem singura țară din UE în care băncile nu au profit pentru că le este permisă externalizarea profiturilor prin scheme istețe.

– Exportul de forță de muncă ieftină afară și de tineri – copiii îi creștem gata pentru export deja de 20 de ani. Acum e conveier.

Toate acestea se petrec sub privirile și rânjetele hâde ale puterii.

Președintele și ”guvernul meu” au încălcat flagrant Constituția de nenumărate ori în văzul întregii țări în ultima perioadă: iar acest gest deligitimează total puterea.

Astea se întâmplă de mulți ani încoace și se fac vinovate toate guvernele și partidele într-o măsură mai mare sau mai mică.

Statul a fost eșuat, l-au eșuat: însă el este eșuat pentru cei abandonați – peste 80% a populației. Pentru grosul populației avem stat minimal – adică eșuat. Pentru elita parvenită nu: statul este la dispoziția lor – legi preferențiale, posturi cu venituri grase, instituții la dispoziție, pensii și salarii speciale.

Pentru restul statul eșuat oferă adeverință de naștere, impozite și certificat de deces.

De ce am mai avea nevoie de acest certificat? Mai ales ars? De ce am mai plăti impozite unui stat eșuat? Doar pentru a le întreține osânza acestor parveniți cinici.

Probabil nesupunerea civică ar fi cel mai demn gest al cetățenilor abandonați care sunt grosul acestei țări. Și acești parveniți se vor dizolva: neoboerimea se va mânca între ei cum deja au început.

E o formă pașnică de protest: nesupunere civică și fiscală.