Ce fac corporațiile în timp ce spun ”black lives matter”

Verizon, Unilever, Starbucks, Best Buy, Coca-Cola și alte mari corporații au decis să-și retragă reclamele de pe Facebook, ca protest împotriva măsurilor considerate insuficiente împotriva rasismului și incitării la ura pe care platforma inființată de Mark Zuckerberg le-a luat până acum.

Boicotul se va întinde pe durata lunii iulie. I s-au alăturat și o mulțime de companii mici și mijlocii. Facebook a pierdut în câteva zile miliarde de dolari din valoarea sa de piață. Totul a venit pe fondul protestelor preogresiștilor americani, cu Black Lives Matter în frunte.

Aceste companii care se revoltă împotriva ”dictaturii” Facebook își ascund sub preș propria mizerie, iar credibilitatea acțiunii lor poate fi lesne pusă la îndoială. Pare mai mult o încercare de sabotare a campaniei elecorale a președintelui Trump (cel care, prin decuplarea de China, le-a afectat afacerile profitabile) și de susținere a agendei politice, nicidecum sociale, a progresiștilor din SUA.

Rațiunea oficială a boicotului este sprijinirea acțiunilor Black Lives Matter și reducerea discriminării în SUA și în lume. Dar ce au făcut marile companii pentru crearea de locuri de muncă pentru afroamericani? Ce au făcut aceste companii pentru îmbunătățirea standardului de viață și de muncă al angajaților lor din întreaga lume? Un articol publicat recent de Forbes arăta că angajații Apple din Chiuna lucrează în condiții de sclavie. Acea sclavie pe care marile corporații o denunță. Producția acestor companii a fost delocalizată în Asia, pentru obținerea unor profituri mai mari. Cât din aceste profituri au fost folosite pentru școlirea negrilor devaforizați din SUA, cărora aceste companii le iau acum, în mod ipocrit, apărarea?

”De ce nu vedem fabrici Apple în zonele locuite de negri din Chicago, Detroit, Baltimore, St.Louis sau Cleveland? Un loc de muncă este cel mai bun program social. Pe care negri îi susține Apple?”, se întreabă The American Conservative.

”Ce se poate spune despre Nike, ale cărei produse sunt preferate tocmai de afroamericani? Fabricile Nike din China sunt înconjurate cu rețele de sârmă ghimaptă și camere de luat vederi. Angajații lucrează ca niște deținuți și mulți sunt membri ai comunității uigure, plasați sub supraveghere strictă și interzicându-li-se drepturile religioase. Pe de altă parte, nu vedem nicio fabrică Nike în zonele afroamericanilor din SUA, unde e nevoie disperată de locuri de muncă. Programul de marketing al Nike constă în bani oferiți pentru sporturile negrilor și pentru starurile acestor sporturi. Nimic însă pentru crearea de locurilor de muncă de care negrii obișnuiți au nevoie”.

”Marilor sponsori corporatiști ai activismului politic pare să nu le pese și nu fac nimic pentru a ajuta. În schimb, le dau bani unor activiști a căror agendă include justificări pentru jafurile și distrugerile din ultima vreme din orașele Americii. Câți negri nevinovați și-au pierdut viața, câte afaceri de-ale lor au fost distruse în această perioadă?

Sprijinirea unei organizații pentru care nu conteaza tații negri și familiile negrilor nu-i va ajuta pe copii să iasă din sărăcie și din cercul vicios al programelor guvernamentale eșuate. Mamele de culoare rămân cu sarcina imposibilă de a-și crește copiii pentru a deveni cineva în comunitatea lor. Rata avorturilor arată cât de puțin contează viețile negrilor. Femeile de culoare reprezintă doar 13% din populația SUA, însă ele aduc 36% din totalul avorturilor. Directorii de corporații la patru ace nu spun nimic despre asta.

Companiile ”responsabile social” care susțin acum desființarea poliției vor contribui la sporirea ratei criminalității în unele cartiere. Viețile negrilor vor conta tot mai puțin în orașele lipsite de poliție.

Susținerea pe care elitele corporatiste americane le-o acordă activiștilor TV este cea mai rea formă de minimă rezistență. Ei spera că, spunând că viețile negrilor conteaza, vor putea distratge atenția de la faptul că nu fac nimic pentru a susține slujbele negrilor, familiile lor și cartierele lor. Uitați-vă la ceea ce corporațiile fac, nu la ce spun”, încheie The American Conservative.