Ce înseamnă că americanii încep exploatarea gazului în Marea Neagră

Black Sea Oil&Gas, companie deținută de gigantul american Carlyle, a anunțat că începe exploatarea gazului în Marea Neagră. Americanii tocmai declaraseră că legea offshore și sistemul de taxe regimul fiscal impus  prevederi aduse de OUG 114/2018, cum ar fi plafonarea prețului de vânzare al gazelor nu le convin. Cu toate acestea, investesc și speră la vremuri fiscale mai bune. O și spun, explicit. “Decizia finală de investiţie a fost luată cu bună-credinţă, pornind de la premisa că BSOG şi partenerii săi de concesiune vor reuși restabilirea tuturor drepturilor acestora, în sensul eliminării oricăror taxe și contribuții suplimentare recent introduse, precum și a oricăror restricții privind libera circulație a gazelor pe o piață deplin liberalizată, conform legislaţiei europene. Acestea sunt necesare atât pentru a face Proiectul MGD o investiție viabilă, cât și pentru a încuraja viitoarele proiecte de dezvoltare a gazelor naturale din Marea Neagră”, arată reprezentanții BSOG.

Succint, ce înseamnă proiectul BSOG în Marea Neagră se poate vedea în VIDEO https://www.youtube.com/watch?v=0uv6gpN9s9g&feature=youtu.be

Dincolo de cifre, faptul că, în sfârșit, resursele Mării Negre încep să fie exploatate înseamnă că România începe să fie un actor regional. Semnalul dat de americani ar putea fi urmat și de alții. În ciuda faptul că Petrom, care este într-un consorțiu cu ExxonMobil într-un alt perimetru, a anunțat că amână pe termen indefinit investiția, mai rămâne să aflăm și poziția americanilor de la Exxon, care păstrează tăcerea cu privire la Marea Neagră de luni de zile. La o adică, Exxon, care este o companie de 20 de ori mai mare decât patronul Petrom, OMV, are și banii , și tehnologia necesară pentru a derula de una singură investiția. Apoi, mai există un consorțiu cu un perimetru concesionat în Marea Neagră, este vorba de LukOil și Romgaz, care a anunțat rezerve estimate de 30 de miliarde de metri cubi, dar nu a comentat nici despre regimul fiscal și nici despre planurile concrete de investiție. Mai mult, ANRM va scoate la licitație, în decursul acestui an, în cadrul Rundei XI de concesiune, încă 6 perimetre petroliere offshore, la care s-ar putea prezenta actori mari la nivel mondial. La urma urmei, Marea Neagră este singura sursă alternativă din regiune la gazul rusesc.

Focus pe generarea de electricitate și chimie

Dar, mai mult decât atât, faptul că BSOG va scoate circa 1 miliard de metri cubi de gaze , din care minim 50%(potrivit legii offshore) va fi pus pe piața locală înseamnă că România ar putea face un pas înainte către folosirea acestei resurse în scopul creerii de valoare adăugată, nu doar încălzire. Iată ce spune ministrul Energiei Anton Anton:“După foarte multe discuţii şi după tot felul de tatonări, în sfârşit unul din operatorii care au explorat în Marea Neagră a luat decizia de exploatat. Asta însemana că putem să facem şi altă centrală ca asta (n.r. Iernut) în care să ardem un gaz pe care îl producem noi şi înseamnă că putem să ne gândim la extinderea reţelelor de gaze şi în zonele din care nu avem astfel de reţele. Piaţa de gaze naturale este conformă nomelor europene şi plafonarea preţului, pe trei ani, este conformă cu normele UE”. Mai aplicat, secretarul de stat din Energie Doru Vișan explică cum poate fi multiplicată valoarea în economie a gazului. “Statul român este pregătit. Este clar că există cerere pentru cantități suplimentare de gaze în România. Și va fi și mai multă. Vom construi termocentrala pe gaze de 400 de MW de la Mintia, termocentrala de la Iernut, alți 400 de MW, va fi gata la anul, se va investi și în grupuri noi la Constanța și București. Lucrurile sunt deja clare. Avem nevoie de aceste investiții în cadrul procesului de transfer de la energia pe cărbune la cea pe gaze, cât și pentru a da valoarea adăugată în economie gazului ”, arată Vișan.

Acesta adaugă că mare parte din investiții de vor derula prin Romgaz, care are deja lansat un studiu de fezabilitate pentru termocentrala Mintia și analizează posibile investiții în chimizarea gazului – industria îngrășămintelor și petrochimică.

Reamintim aici că, recent, în publicația noastră, industriașul Ioan Niculae a precizat că și are de gâdn să reînceapă producția în chimie. Celșe șase fabrici ale sale de îngrășăminte(unde 70% din costuri înseamnă gaz) ar putea fi redeschise din aprilie, adică de când devine realitatea prevederea legală de plafonare pentru trei ani a prețului gazelor.  “Dacă așa se va aplica, deschid imediat toate cele 6 fabrici. Dar să fie 68(plafon de 68 de lei/MWh, față de 90 – 100 de lei, acum  – n.r.), nu să apară iar artificii, astfel încât să urce la 100 de lei. Ba, mai mult, am putea lua în calcul să deschidem o nouă unitate de procesare în nordul țării, la Dornești, lângă granița cu Ucraina”, a declarat Niculae. Omul de afaceri a mai spus că procesarea gazului în vederea chimizării ar fi profitabilă la prețul-plafon, unul nemaivăzut în piață de mai mult de 4 ani. El explică și care este șansa de acum a industriei chimice locale. “Este o oportunitate fantastică în regiune, acum. Din pricina certurilor cu rușii, ucrainienii nu prea mai au gaze pentru industrie. Nemaiavând gaze, nu mai produc îngrășăminte, au ajuns din mare exportator, importator. Dacă prinzi Ucraina de client, nu poți produce cât pot ei consuma”, explica el.

Gazul mai poate fi folosit și pentru ridicarea nivelului de trai în România. Avem doar una din trei gospodării legate la gaz, în timp ce la vecinii unguri 9 din 10 gospodării au gaz. Guvernanții au hotărât ca extinderea rețelei de gaze să fie lăsată pe mâna autorităților locale, nu exclusive distribuitorilor E.ON și ENGIE. Acest lucru după ce au ajuns la concluzia că distribuitorii de gaze privați nu au interes să extindă rețeaua de gaze în zone izolate, pentru că investiția nu ar fi acoperită de consumul clienților.

Marea Neagră are resurse estimate de gaz, doar în perimetrele concesionate până acum, de circa 200 de miliarde de metri cubi, exploatarea lor urmând să genereze în 25 de ani venituri de circa 100 de miliarde de euro. Cele mai mari rezerve – 140 de miliarde de metri cubi sunt în perimetrul Trident, al Exxon – Petrom. România consumă anual 11-12 miliarde de metri cubi de gaze, din care 1 miliard reprezintă importuri. Acum 10 ani, când industria chimică încă funcționa, consumul era de 18 miliarde de metri cubi.