Libertatea în lumea post-pandemie

Începând din luna mai, presa britanică vorbește despre ”Ziua Libertății”. Nu are vreo tradiție, este ziua în care guvernul urma să ridice restricțiile impuse pentru localurile de noapte, regulile de distanțare socială, și fusese stabilită inițial pentru 21 iunie și apoi amânată până pe 19 iulie. Cum a trecut așa-zisa Zi a Libertății în Marea Britanie? Iată cum: cum premierul Boris Jonhson în izolare, cu ministrul de Finanțe Rishi Sunak tot în izolare, asta pentru că au intrat în contact cu ministrul Sănătății, Sajid Savid, care tocmai ce a fost diagnosticat cu Covid-19. Este foarte important de spus că ministrul Sănătății fusese vaccinat cum ambele doze, însă a făcut boala, spune el cu simptome ușoare.

Inițial, premierul Johnson, care a fost bolnav de Covid, și ministrul său de Finanțe au spus că nu se vor izola, pentru că iau parte la un program pilot care presupune testarea zilnică. Șansele unui britanic de rând să intre în acest program sunt infime, el părând să fie rezervat înalților demnitari. Este motivul pentru care opoziția laburistă a protestat, pentru că ”se aplică o regulă pentru ei și o altă regulă pentru noi”. Urmare acestui protest, cei doi oficiali au intrat în izolare.

Pentru restul britanicilor, ”Ziua Libertății” a fost marcata de nu mai puțin de jumătate de milion de mesaje pe telefon prin care li se cerea să se izoleze, pentru că au intrat în contact cu persoane depistate cu covid-19. Iar asta se întâmplă în condițiile în care exista deja un deficit de personal în mai toate firmele din țară.

În Israel, numărul cazurilor de covid este în creștere. Și Israelul, și Marea Britanie iau în calcul oprirea călătoriilor în străinătate și se grăbesc să vaccineze și copiii, deși se pare că tulpina delta a virusului nu-i afectează în mod deosebit. Or, Israelul și Marea Britanie sunt de departe campionii mondiali la vaccinare. Se pare că vaccinurile nu dau imunitate. Diferența se face la gravitatea cazurilor de covid. Datele sugerează că, dintre cei vaccinați, persoanele în vârstă sau cele  cu comorbidități fac în continuare forme mai grave ale bolii, care necesită spitalizare. Să mai adăugăm și declarațiile nervoase și autoritare ale președintelui Franței, care a anunțat că întărește controalele la frontiere (deși propria-i tabără progresistă susține că nu așa se poate feri o țară de virus), că va impune de pe 21 iulie folosirea pașaportului sanitar în spațiile culturale și de distracții, că va impune apoi pașaportul în cafenele, restaurante, centre comerciale.

Ce înseamnă toate cele de mai sus? Nu cumva că ne întoarcem la situația sanitară din urma cu 18 luni, atunci când un virus lovea puternic în anumite categorii de vârstă, în timp ce ceilalți treceau prin boală cu simptome minore? Unii sunt de acod, alții nu. Dacă ne întoarcem la situația din urmă cu un an, o facem însă cu restrângerea libertăților și cu puteri sporite pentru guverne, cu acceptul unei populații speriate și confuze, în condițiile în care, la fel ca în urmă cu 18 luni, la nivel oficial nu se spune nimic despre originea acestui virus.

Ce putem vedea însă, inclusiv din date oficiale, este că, așa cum oamenilor li se inoculează un ser (în mod cvasiobligatoriu, după cum se vede în Franța), sistemul financiar beneficiază de infuzii de lichidități făcute de băncile centrale prin așa-zisa relaxare cantitativă. Un articol publicat de revista online Prospect, asupra căruia vom reveni zilele următoare, arată că de aceste infuzii beneficiază în primul rând sistemul bancar din umbră, un sistem care gestionează acum 200.000 de miliarde de dolari, câtă vreme PIB-ul mondial este de doar 86.000 de miliarde dolari. Nu puțini analiști financiari se întreabă de ce este alimentat acest sistem din umbră – oare pentru că așa supraviețuiește și prosperă ”statul din umbră”?

Statul din umbră (statul profund sau statul paralel) a fost în permanentă ascensiune în ultimele 18 luni. Acționează pe față, la nivel oficial, așa ca în cazul Noii Zeelande, acolo unde premierul Jacinda Arden a proclamat: ”Suntem și vom fi singura sursă a adevărului”. Sau acționează mascat, ca în statele Unite, acolo unde purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Jen Psaki, a spus următoarele atunci când a fost întrebată dacă SUA vor introduce pașapoartele sanitare: ”Nu este rolul guvernului federal în acest moment, însă administrația speră ca entitățile private, universitățile și alte instituiții să introducă această obligativitate, iar acesta este un pas pe care ar trebui să îl facă și îl vor face”.

”Statul profund recurge la guvernanța corporatistă pentru a scăpa de interdicțiile constituționale”, scrie profesorul de drept Jonathan Turley, într-un editorial publicat de The Hill, pe care îl redăm mai departe. ”Această strategie s-a născut din comoditate legală. Administrația Biden nu vrea să-și assume costul politic al introducerii obligativității pașaportului sanitar. Curtea Supremă a aprobat vaccinul obligatoriu la nivel de stat în 1905, însă este puțin probabil să o facă acum la nivel federal. O mulțime de alegători americani nu ar vedea cu ochi buni o asemenea obligație, iar asta pune în pericol alegerile legislative din 2022.  

În schimb, companiile private au toată libertatea pentru a dicta o asemenea măsură. Analiștii medicali de la CNN au cerut măsuri coercitive pentru ca oamenii să se vaccineze. Asta ar însemna interdicția accesului celor nevaccinați în restaurante, cinematografe, școli, etc. Prin declarația lui Psaki, administrația Biden nu face decât să adopte la nivel oficial această strategie și să solicite companiilor private să implementeze un asemenea pașaport.

Iar companiile ascultă.

Banca Morgan Stanley a anunțat că angajații trebuie să se vaccineze pentru a putea reveni la lucru. Munca de la domiciliu nu este acceptată.  ”Dacă vreți să fiți plătiți la nivel de New York, trebuie să munciți în New York. Nu se poate să spuneți că vreți salarii de New York în timp ce lucrați din Colorado. Îmi pare rău, așa ceva nu ține”, a spus CEO-ul Morgan Stanley. Un mesaj mai limpede ca acesta nu există.

Dacă vor avea succes cu planul lor, corporațiile vor crea un sistem de penalități și interdicții care îi vor izola pe cei nevaccinați în spații tot mai mici ale existenței. Le va fi foarte greu să călătorească sau să iasă în lume fără a se supune politicilor corporatiste.

Dar poate cel mai evident exemplu depre cum guvernul se bazează pe corporații tine de controlul libertății de exprimare instituit acum în SUA. Constituția interzice guvernului să introducă cenzura, însă guvernul poate să externalizeze cenzura la companii private precum Facebook și Twitter. Săptămâna trecută, Casa Albă a recunoscuta că a indicat comapniei Facebook ce ”dezinformări” trebuie cenzurate. Anumiți senatori democrați au cerut companiilor Big Tech să recurgă la ”modificări mai puternice ale conținutului” – un termen orwellian pentru cenzură. Analiștii liberali au făcut apel la cenzura corporatistă. Până și decanul Facultății de Jurnalism de la Columbia University a denunțat Primul Amendament al Constituției (care garantează libertatea de exprimare), spunând că trebuie transformat într-o armă împotriva ”dezinformării”.

Acum, oamenilor li se cere să discute despre problemele zilei doar în liniile și limitele stabilite de cenzorii corporatiști, sub îndrumarea guvernului. Twitter a blocat relatările despre laptopul lui Hunter Biden până după alegerile din 2020. Facebook nu publică viziuni alternative despre vaccinare și pandemie. YouTube a cenzurat imagini de la protestele împotriva restricțiilor ce au avut loc în Germania (compania a fost amendata prin decizia justiției germane). Twitter a cenzurat criticile la adresa modului în care guvernul Indiei a gestionat pandemia.

Refrenul stângii este că cenzura corporatistă nu este o limitare libertății de exprimare, pentru că Primul Amendament face referire doar la acțiunile statului în această direcție. Asta nu face decât să sporească puterea corporațiilor și să restrângă mult definiția libertății de exprimare. Or, ea nu se reduce la Primul Amendament. Libertatea de exprimare include toate formele de exprimare din societate, în forumurile publice și private. Însă liberalii, care se opuneau în trecut recunoașterii drepturilor corporațiilor la libera exprimare, sunt acum susținătorii cezurii corporatiste.

Companiile social media nu sunt niște afaceri oarecare. Au fost create ca niște platforme neutre pentru comunicare între oameni și li s-a dat imunitate pentru asta. Însă aceste corporații au ajuns să controleze o parte uriașă din discursul public și au devenit o amenințare la adresa procesului democratic, extinzându-și autoritatea până la stabilirea modului în care se dezbat marile probleme – de la schimbările climatice, identitatea de gen, până la frauda electorală și sănătatea publică. Ori îmbrățișezi ”adevărul” stabilit de aceste corporații, ori ești interzis și acuzat că răspândești informații false. Iar purtătoarea de cuvânt a Casei Albe a și insistat, săptămâna trecută, că utilizatorii care au fost interziși pe o platformă ar trebui interziși automat și pe celelalte.

Dacă aceste evoluții continuă, cetățenii s-ar putea trezi că sunt ostracizați la ordinul corporațiilor, că nu pot călători, nu pot merge la școală și nu pot avea opinii diferite de cele ale corporațiilor. Ar ”dispărea” într-un stat din umbră care nu poate fi tras la răspundere în cadrul alegerilor, într-o lume distopică. Iar această ”minunată lume nouă” ar putea deveni realitate, dacă le vom permite oficialilor aleși să se folosească de corporații pentru a controla aspectele esențiale ale vieții noastre.

Într-un discurs din 1902, președintele republican Theodore Roosevelt a avertizat asupra pericolului instituirii autorității corporatiste asupra vieții cetățenilor. Roosevelt numea corporațiile ”creaturi ale statului” și spunea că trebuie controlate de reprezentanți ai cetățenilor. Câteva decenii mai târziu, vărul Franklin Roosevelt, un democrat, a avertizat că ”primul adevăr este că libertatea unei democrații nu este sigură câtă vreme oamenii tolerează sporirea puterii private până în punctul din care devine mai mare decât puterea statului democratic însuși”. Este un avertisment care ar trebui reluat și ar trebui distribuit pe social media… dacă Twitter va permite asta”, încheie Jonathan Turley.