Un prieten întors din străinătate m-a sunat şi mi-a zis:
– Te salut în cel mai urât oraş din Europa!
Am tăcut preţ de câteva secunde. Nu de ciudă, nu de surpriză. Încercam să găsesc repede un răspuns la o asemenea provocare telefonică.Adevărul este că patrioţii de profesie ar fi sărit imediat şi i-ar fi zis, mă, nenorocitule, să nu te mai prind pe la Atheneu sau prin Herăstrău că te iau cu huo. Şi mai pe unde, aş zice eu? Prin Dorobanţi, Champs Élysées-ul nostru snob? Pe Calea Victoriei, cea cu pereţii scorojiţi şi cu vitrinele tapetate în coli albe şi cu înscrisuri mari, caligrafiate cu bidineaua “de închiriat”.
S-au scurs şi cele câteva secunde şi tot n-am găsit o replică potrivită. Îmi venea să-l înjur pentru francheţea afirmaţiei, îmi venea să apăr oraşul fiind cel în care trăiesc de atâtea decenii. Presat de timp, am improvizat un răspuns. (Le cer scuze albanezilor pentru folosirea oraşului lor drag Tirana, mai ales că nu l-am vizitat niciodată.)
– Mă, nu cred că Tirana este deasupra noastră!
Adevărul este că am scăldat-o. Am zis ceva ca să zic, ca să nu rămân ca la dentist.
O fi Bucureştiul (sau Bucureştii) cel mai urât oraş european? Mă refer la metropole şi la capitale. Are o mare sală de spectacole? Sala Palatului pute a manifestări politice şi sindicale din anii ’70. Are o sală a sporturilor unde să vezi un mare concert sau o mare partidă de handbal? Mă scuzaţi, în Parcul Tineretului nu-i decât un moment al trecutului. Nici haine second-hand nu poţi vinde cu succes. Nu mai vine lumea. Are un centru istoric? Poate! Are un bazin de înot? Piscinele acelea de pe la hoteluri nu-s de nasul bucureştenilor? Are un parc de distracţii? Are o arenă de talie europeană (în afara dărâmăturii ăleia date în grija partenerului de excursii şi chermeze al lui Adriean Videanu, adică lui Raul Doicescu)? Să zicem că francezii ar vrea să acorde premiile festivalului de la Cannes la Bucureşti. Unde? Sau suedezii să decerneze Premiul Nobel pentru Pace la Bucureşti (românii fiind recunoscuţi ca nişte vajnici pacifişti).Tot în holul CEC-ului, unde a vorbit George Bush, sau în Sala Tronului din fostul Palat Regal?
Pe ce arteră pietonală să-mi invit un oaspete francez? Unde să stăm şi noi în Dorobanţi ca să nu ne cânte cerşetorii şi să nu stăm pe trotuar ca protestatarii în mijloc de Champs Élysées? Unde-i lumea bună a acestui oraş? La Palatul lui Becali sau în Pipera? Sau în Buzeşti, unde Chiliman a autorizat un bloc mai spre mijlocul străzii. Doar cu 6 metri, ca să demonstreze bucureştenilor că el poate şterpeli şi un culoar de mers!
Ce teribil rateu urbanistic şi arhitectural s-a petrecut după căderea comunismului. Parcă oraşul ar fi intrat cu adevărat în competiţie cu cele mai urâte oraşe europene. Iar noi ne-am străduit să-l ducem repede pe locul întâi. Sau măcar în primele trei, alegând numai primari care puteau duce la îndeplinire o asemenea întrecere de coşmar.
