CEDO dă dreptate Guvernului în disputa cu magistrații care cer bani. Aproximativ 1,4 miliarde de euro, solicitate pentru 2026. Cererile a cinci judecători, respinse la Strasbourg

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins, printr-o hotărâre definitivă, cererile a cinci judecători care contestau plata eșalonată a restanțelor salariale câștigate în instanță. În motivare, Curtea de la Strasbourg vorbește despre un posibil conflict de interese al magistraților care s-au pronunțat asupra propriei remunerații. Mai notează că instanțele românești par să fi intrat în competența puterilor executivă și legislativă.

Plângerea celor cinci judecători, respinsă

„Reclamanții sunt cinci cetățeni români născuți între 1971 si 1986. Ei locuiesc la Deva, Coaș și, respectiv, Sibiu (România). Ei sunt judecători sau foști judecători care au obținut hotărâri judecătorești favorabile prin care Ministerul Justiției și instanțele la care și-au exercitat funcția de magistrat au fost obligate să le acorde beneficii financiare, din care ar trebui să mai primească, conform susținerilor reclamanților, sumele de 60 000 EUR, 30 000 EUR, 107 454 EUR, 571 891,74 EUR și, respectiv, 381 868,12 EUR”.

Motivarea, mai grea decât verdictul

CEDO apreciază că Guvernul a procedat diligent când a ales eșalonarea plăților. Salariile magistraților sunt suficient de mari pentru ca plata în tranșe să nu le afecteze modul de viață, arată Curtea.

Curtea Europeană aduce în discuție și un posibil conflict de interese al magistraților care, în ultimii 20 de ani, au acceptat cu prea multă ușurință majorările salariale. Instanța europeană consideră că acest comportament a fost întărit și de deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți.

A patra decizie europeană împotriva politicilor promovate de Lia Savonea

Este a patra oară când o instanță europeană sancționează politicile susținute de președinta Înaltei Curți. Primele două sunt cauzele Lin I și Lin II, judecate de Curtea de Justiție a UE în chestiunea prescripției răspunderii penale.

A treia este o altă hotărâre CEDO, privind sancționarea judecătorului Cristi Danileț pentru delict de opinie.

Un conflict început în 2006

Hotărârea reconstituie istoria disputei dintre magistrați și puterile executivă și legislativă, care a început în 2006. În tot acest timp, numeroase instanțe le-au acordat magistraților creșteri salariale, invocând principiul nediscriminării.

Cererile de acest tip au devenit un adevărat fenomen, alimentat și de deciziile Curții Constituționale și ale Înaltei Curți. Aceste decizii i-au încurajat pe judecători și procurori să-și mărească veniturile pe această cale, conform aceleiași surse.

„Potrivit Guvernului, pentru anul 2026, Înalta Curte de Casație si Justiție si Parchetul General, în calitate de ordonatori de credite, au solicitat alocarea sumei totale de aproximativ 1 400 000 000 EUR cu titlu de restanțe neplătite descurcând din hotărâri judecătorești si decizii administrative, inclusiv dobânzi”, notează CEDO.

Riscul unui conflict de interese

Curtea de la Strasbourg pune schimbarea cadrului salarial pe seama jurisprudenței instanțelor românești.

Totodată, atrage atenția asupra situației magistraților care au decis asupra propriei remunerații: „Curtea observă totuși că, de-a lungul timpului, fără a modifica în mod formal legile succesive care reglementează remunerația magistraților, jurisprudența constituțională și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție au contribuit la reconfigurarea cadrului juridic aplicabil remunerației judecătorilor.

De altfel, atunci când magistrații au fost chemați să se pronunțe asupra unor componente ale remunerației de care puteau beneficia ei înșiși, participarea lor la adoptarea unor astfel de decizii era susceptibilă să genereze un conflict de interese, interesul lor patrimonial personal putând interfera cu exercitarea imparțială a funcțiilor lor judiciare”, se arată în hotărâre.

Bugetul, atribuția puterilor executivă și legislativă

Instanța europeană consideră și că instanțele naționale au intrat pe terenul celorlalte puteri ale statului depășindu-și rolul

„În plus, instanțele par să își fi depășit rolul tradițional de interpretare și aplicare a legii, situație susceptibilă să creeze impresia unui conflict de interese interinstituțional care relevă o tensiune între puterea judecătorească și puterile legislativă și executivă.

Or, Curtea subliniază că judecătorul național nu are sarcina de a se substitui autorităților naționale competente în alegerea politicilor bugetare și economice, prioritățile în materie de cheltuieli și alocarea resurselor publice, intrând în competența puterilor executive și legislative, care dispun, în acest domeniu, de o largă marjă de apreciere”.

Finanțele publice, în centrul analizei Curții

Starea bugetului a cântărit greu în decizia instanței de la Strasbourg. Hotărârea trece în revistă evoluția deficitului bugetar al României: 6,6% din PIB în 2023, 9,3% în 2024 și 7,9% în 2025. Ultimele două valori au fost cele mai ridicate din Uniunea Europeană în anii respectivi, iar în 2026, țara se afla încă sub procedura europeană de deficit excesiv.

Potrivit hotărârii, statul a adoptat, începând din 2009, mai multe acte normative prin care plata acestor sume a fost eșalonată. În ultimii ani, o parte dintre creanțe au fost împărțite pe cinci ani, în tranșe care cresc progresiv de la 5% la 35%.

În 2025, unele plăți restante au fost amânate pentru 2026. Conform aceluiași document, în 2024 urmau să fie achitate aproximativ 1,854 miliarde de euro în baza hotărârilor judecătorești și a actelor administrative. Reclamanții primiseră deja între 29,17% și 40% din creanțele lor, potrivit calculelor Curții.

Instanța europeană a constatat că măsurile aveau temei în acte normative, care stabileau clar perioadele și tranșele de plată. Totodată, a apreciat că obiectivele urmărite prin eșalonare, adică reducerea cheltuielilor, echilibrarea bugetului și redresarea economiei, țin de interesul general.

O situație excepțională

Statul nu poate invoca lipsa banilor pentru a nu executa hotărârile judecătorești, potrivit CEDO. Cu toate acestea, Curtea consideră că situația din România are un caracter aparte.

„Prezenta cauză privește circumstanțe excepționale care se caracterizează mai ales prin amploarea și caracterul imprevizibil al obligațiilor financiare care revin statului și prin constrângerile economice și bugetare pe care autoritățile au trebuit să le gestioneze într-o conjunctură economică dificilă”, se mai arată în hotărâre.

Guvernul datorează magistraților 12,75 miliarde

Înalta Curte de Casație și Justiție, condusă de Lia Savonea, a respins definitiv, pe 15 octombrie 2026, recursul Guvernului și al Ministerului Finanțelor în procesul privind restanțele salariale ale magistraților. Decizia menține hotărârea Curții de Apel București, prin care Executivul a fost obligat să asigure fondurile pentru plata drepturilor salariale restante.

ÎCCJ arăta că instanța supremă a confirmat că autoritățile executive a acționat nelegal atunci când nu au alocat banii pentru obligații de plată certe.

Guvernul Bolojan a încercat să evite această situație

Purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Ioana Dogioiu, a declarat însă că Guvernul Bolojan a încercat să evite această situație folosind toate căile legale de atac, inclusiv Curtea Constituțională.

A precizat, de asemenea, că un guvern interimar nu poate face rectificare bugetară, deci nu poate aloca suma. Soluția ca Luca Niculescu și Alexandru Nazare să adopte o ordonanță de urgență prin care banii să fie luați din Fondul de rezervă aflat la dispoziția premierului amintește de modelul folosit de fostul premier PSD Marcel Ciolacu, care, împreună cu ministrul Finanțelor de atunci, Marcel Boloș (PNL), a renunțat la rectificarea bugetară și a redistribuit bani prin Fondul de rezervă, cu argumentul ținerii cheltuielilor sub control.

Un studiu Concordia-ASE, lansat pe 6 februarie 2025, estima un impact bugetar anual de aproximativ 11 miliarde de lei pentru majorarea TVA de la 19% la 21%, calculat pe baza încasărilor din TVA din 2023, de 104,3 miliarde de lei.

De unde a pornit conflictul

Hotărârea CEDO și decizia Înaltei Curți sunt cele mai recente episoade dintr-o dispută începută în urmă cu două decenii. Începând din perioada 2006-2009, numeroși magistrați au dat statul în judecată pentru a obține drepturi salariale acordate altor categorii de magistrați sau altor angajați ai statului.

Pe temeiul legislației împotriva discriminării, ei au cerut sporuri și alte drepturi salariale, coeficienți de calcul mai favorabili și despăgubiri pentru discriminare salarială.

CCR, împotriva normelor create de judecători

Instanțele românești au admis multe dintre aceste acțiuni. Executarea hotărârilor a fost însă amânată sau eșalonată prin acte normative succesive: din 2008 pentru personalul din justiție, iar din 2009 pentru întregul sector bugetar. Întârzierea plăților a dus, la rândul ei, la noi procese, pentru dobânzi.

În paralel, Înalta Curte de Casație și Justiție a extins anumite sporuri prin recursuri în interesul legii, obligatorii pentru toate instanțele.

În 2007 a recunoscut sporul de vechime, iar în 2008 sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, deși acesta fusese abrogat în 2000.

Pe 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională interpretarea legii împotriva discriminării care le permitea instanțelor să înlăture legi considerate discriminatorii și „să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”.

În 2009, la sesizarea președintelui Traian Băsescu, Curtea a constatat un conflict constituțional între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlament și Guvern, pe de alta.

Conflictul fusese generat de deciziile Înaltei Curți, care repuseseră în vigoare norme abrogate. Curtea a stabilit că Înalta Curte „nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege”. Decizia a avut însă efecte doar pentru viitor, fără să afecteze deciziile deja pronunțate de Înalta Curte.

Al doilea val de procese, din 2018

Un al doilea val de procese a pornit în 2018 și a privit valoarea de referință sectorială, indicele după care se calculează salariile din justiție. O valoare mai favorabilă, de 605 lei, fusese introdusă în 2016 doar pentru serviciile de probațiune. Celelalte categorii de personal din justiție au cerut-o apoi în instanță.

Unele dintre sumele datorate au fost recunoscute definitiv abia după mai mulți ani, cu efect retroactiv, iar autoritățile au ajuns să se confrunte cu obligații de plată importante.

CEDO a validat acum eșalonarea plăților, dar a semnalat riscul unui conflict de interese

Deși ÎCCJ a obligat Executivul să asigure resursele bugetare, CEDO a admis, prin această hotărâre, atât circumstanțele excepționale, adică obligații financiare uriașe, cât și imprevizibilitatea și constrângerile bugetare.

CEDO a avertizat totodată că magistrații care decid asupra propriei remunerații riscă un conflict de interese. În litigiul de la ÎCCJ, partea reclamantă este ordonatorul principal de credite al instanțelor și, potrivit CEDO, acest rol îl are chiar ÎCCJ.

Citește și: 12,75 miliarde de lei datorează Guvernul pentru salariile magistraților, echivalentul economiilor ca urmare a creșterii TVA la 21%