Cel mai mare progresist

La câțiva kilometri de inima diplomatică și bancară a lumii, în Geneva – orașul în care poți muri de plictiseală în cel mai elegant (și extrem de costisitor) mod –, se află un orășel numit Ferney-Voltaire.

Este pe partea franceză a graniței, însă granița nu e decât o linie pe carosabil, peste care trec fără să încetinească autobuzele verzi ale zonei metropolitane transnaționale, exact cum trec la noi cele din Voluntari în București.

Ferney-Voltaire este un orășel al savanților care vin să lucreze la CERN, cel mai mare program științific pe care l-a avut vreodată planeta noastră, cel care a făcut unele dintre cele mai importante descoperiri în fizică și care, incidental și neașteptat (și deloc pe bază de birocrație), a dat lumii acum circa 30 de ani cea mai mare revoluție tehnologică: World Wide Web-ul, internetul așa cum îl știm noi.

Ferney este un orășel cu un centru cochet, cu mici bistrouri și taverne, cu brutării și cu o librărie în care găsești și multe cărți profunde, nu doar bestsellerurile momentului.

Iar chiar în centru se află statuia unui domn subțire și șugubăț: Voltaire.

Voltaire nu s-a născut în Ferney și nici nu și-a petrecut acolo tinerețea. S-a mutat acolo trecut fiind de 60 de ani, dorind să-și petreacă ultimii ani într-un loc mai liniștit, să scape de hărțuielile la care era supus în Geneva și să aibă libertatea de a pune în scenă piese de teatru – lucru interzis în orașul calvin.

Rațional vorbind, ținând cont de durata medie de viață de la mijlocul secolului al XVIII-lea, probabil își făcuse socoteala că nu va mai poposi prea mult pe pământ.

Și pentru că era hâtru, a scris pe frontispiciul micii capele un mesaj care poate fi interpretat în mai multe feluri: „Deo erexit Voltaire”. La modul concret: „Voltaire a ridicat-o pentru Dumnezeu.” Dar cuvântul Voltaire e scris cu litere mai mari decât Deo…

Însă domnul Voltaire nu era un simplu „trickster”, cineva care trăiește doar pentru și din glume. Nu era nici un simplu filosof teoretician, cu idei afirmate doar din salon, despre ridicarea oamenilor.

Domnul Voltaire credea în progres – și a demonstrat-o cu portofelul propriu. Din banii încasați de la felurite fețe regale de-a lungul vieții a finanțat educație și a ridicat antreprenoriat.

În cei 20 de ani cât a mai trăit (căci Providența a fost generoasă cu el), Voltaire a transformat un sat sărac într-un loc prosper. A fost numit chiar „bienfaiteur de Ferney”.

1. A dezvoltat satul și economia locală

A transformat Ferney dintr-un cătun de aproximativ 150 de locuitori într-un sat de peste 1.200.
A construit case noi, a îmbunătățit drumurile și a ridicat clădiri publice.
A creat ateliere de manufactură, în special o fabrică de ceasuri – devenită celebră în toată Europa – și una de olărit. Acestea erau industriile de vârf ale momentului.

2. A oferit ajutor pentru localnici

A angajat oameni săraci și refugiați (inclusiv protestanți persecutați), oferindu-le locuri de muncă.
A plătit din banii lui medici și profesori și a contribuit la educația copiilor satului.
A intervenit pentru familiile îndatorate, ajutându-le să nu-și piardă pământurile.
A ridicat o nouă biserică în sat – cea cu inscripția „Deo erexit Voltaire”.

3. I-a protejat pe cei persecutați

A transformat Ferney într-un loc unde protestanții, hughenoții și alte minorități religioase puteau trăi în pace.
A continuat de la Ferney campaniile sale pentru justiție, inclusiv faimoasa apărare a familiei Calas, în procesul cărora s-a folosit pentru prima dată sintagma “drepturile omului” și care a condus la eradicarea torturii judiciare ca mijloc probatoriu..

4. A dezvoltat cultura, educația și știința

A înființat o școală și a subvenționat salariile profesorilor.
A încurajat lectura și cultura în rândul locuitorilor.
Ferney a devenit un fel de „mică academie”, unde veneau intelectuali din toată Europa.

Pe scurt, Voltaire a făcut cu portofelul propriu ceea ce a propovăduit. (Și tocmai de aceea este complet aberantă parafraza „Să nu faci ce face popa.”)

La 250 de ani de la acel moment, mi se pare trist că nu mai știm ce înseamnă cuvântul „progresist” sau că e folosit ca termen injurios.

Progresist, așa cum a demonstrat și Voltaire, înseamnă să folosești cuceririle tehnologiei pentru a genera prosperitate generală, nu polarizare financiară și socială. Înseamnă să le dai tuturor șansa de a fi liberi prin educație și prin posibilitatea de a-și folosi apoi hărnicia și inteligența, fără opreliști de statut și piedici administrative.

Mi-am adus aminte de Ferney și de Voltaire – de locul unde fizicieni de la CERN din toate colțurile lumii, dar și îngrijitori, vânzători, persoane de birou stau după program în parc și privesc cum copiii lor se joacă împreună, reușind să se înțeleagă chiar dacă vorbesc limbi diferite – când am vizionat clipul altui educator întru știință și spirit civic, Cristian Presură, explicația sa cu privire la progresism și la motivele pentru care se definește ca progresist.

Ca și Voltaire, Cristian Presură este molipsitor de optimist și de generos.

Și poate că acesta este progresismul în două cuvinte: optimism și generozitate.