Pe 18 noiembrie se împlinesc o sută de ani de la nașterea unuia dintre cei mai importanți sculptori și pictori români, Camilian Demetrescu (1924-2012).
Tapiseriile sale împodobesc sala de audiență a Papei, la Vatican, iar opera sa e prețuită, la justa ei valoare, în Occident. În România e puțin cunoscut. Motivul? Indiferența majorității românilor la Exil, singurul reper al Demnității și Culturii noastre, cu majusculă, din a doua jumătate a secolului XX. Ar merita o analiză, de psihologie colectivă, a acestui fenomen: ignorarea, deliberată uneori, a valorilor de prim ordin, afirmate în străinătate, și venerarea mediocrităților „omologate” local. Camilian Demetrescu a fugit în Occident, în 1969, pentru a scăpa de presiunea regimului comunist care dorea să-l recruteze ca informator al Securității. S a instalat în Italia, unde a creat o operă formidabilă, de sculptor, pictor și restaurator. Și-a povestit „destinul” (vorba cuiva, „eu nu am biografie, am destin”) în volumul Exil.
Spre onoarea sa, Muzeul Brukenthal din Sibiu i-a consacrat, anul acesta, o retrospectivă. Spre onoarea ei, Editura Vremea a publicat, recent, un album-jurnal, Camilian Demetrescu.
În apărarea sacrului, semnat de Marilena Rotaru și realizat, grafic, de Silvia Colfescu. Acest album va fi prezentat, vineri, 15 noiembrie, ora 18, la Cluj, în sala Iuliu Hossu a Catedralei greco-catolice, în prezența celor două doamne și a părintelui Cristian Langa, vechi prieten al familiei Camilian Demetrescu. Vor fi difuzate și fragmente video. Nu trebuie ratat excepționalul eveniment.
Cristian Bădiliță
Sa ne vorbiti despre arhivele vaticanului si dupa aceea vorbim despre „sacralitate”. Traiti intr-o minciuna si va lafaiti in ea. Mandri sunteti. Mandri.