Cetăţenie împotriva unificării

Fostul preşedinte al României Traian Băsescu a devenit de ieri şi cetăţean al Republicii Moldova. Penibil! Cu jurământ, din câte am înţeles, deşi, în condiţiile date, primirea în plic, acasă, a documentului ar fi fost mai potrivită. Opţiunea pentru cetăţenia unui fost teritoriu românesc, un fel de enclavă recunoscută artificial drept stat, a unui fost preşedinte român ne situează în ridicol pe toţi. Români, parteneri politici, funcţionari internaţionali, admiratori, toţi cei care au avut legătură cu fostul oficial s-au oprit ieri o secundă să înţeleagă ce era evident de foarte multă vreme. Achiziţia acestei cetăţenii pare cam din aceeaşi serie cu gestul lui Gérard Depardieu, acela fiind de neincriminat. Dacă fostul mare actor francez a preferat să lase totul în urmă, un fost preşedinte român, prin statutul, desigur exagerat, de care se bucură în România, nu se poziţionează într-o situaţie corectă. Dacă ar fi cerut cetăţenie în Rusia, Franţa, oriunde altundeva decât Republica Moldova, totul ar fi fost în „acceptabil”. Republica Moldova este altceva, iar cei care o susţin, aşa cum este astăzi, în frunte cu infernalii activişti politico-economici de la Chişinău, fac parte din derapajul transfrontalier internaţional.

Imunitatea lui Traian Băsescu se apropie de sfârşit, pentru că justiţia se va recentra în plan general. Scoaterea în stradă a unor gură-cască, oameni de strânsură ai partidelor, plătiţi precum figuranţii de pe platourile de filmare, va ajunge o strategie fără putere. Transformarea lui Traian Băsescu într-un unionist, idee cumva vânturată de agitatorii săi, încetează astăzi. Abilităţile de până acum ale lui Traian Băsescu, cele prin care a manipulat propagandistic, îi vor complica şi mai mult situaţia politică. România se pregăteşte de un dosar greu, aşteptat zeci de ani, al Revoluţiei. Al acelor momente, din 1989, indirect a ceea ce a urmat până în prezent. Românii cu mai multe cetăţenii au traversat rigorile integrării, acolo unde au aplicat pentru acestea. Majoritatea au ajuns la ruperea de ţară datorită totalitarismului şi fostei Securităţi. Cetăţenia constituie o apartenenţă care nu poate fi luată în glumă. Nici numărul cetăţeniilor deţinute nu îi face pe deţinători mai puţin vulnerabili. Corectă pare atitudinea statelor care acceptă o singură cetăţenie, aceasta fiind unicul criteriu de a o obţine. Republica Moldova, dincolo de toate aspectele, foloseşte un nume pus, probabil, de către KGB.

Fraţii noştri de peste Prut au primit astăzi încă un impostor şi un panglicar printre ei. Cetăţenii români de dincoace de Prut au încă o probă că în fruntea ţării s-a aflat un personaj puţin spus discutabil, client al deturnării istoriei cu mijloace diverse. Cetăţenia română acordată celor din Republica Moldova pare să fi ajuns un interes mult prea diferit de condiţionarea sa morală. Însă asistăm la o reciprocitate. Cetăţenia moldovenească îi calcă, iată, pe urme. Interesul lui Traian Băsescu nu serveşte României nici în acest caz, şi duce idealul unificării, din cele două ţări, spre alta, al cărei nume nu mai este nevoie să îl pronunţăm.

Retragerea tuturor avantajelor deţinute de fostul şef de stat Traian Băsescu ar fi o reacţie reparatorie pentru România.