Chiar vreți să avem o putere fără opoziție?

Nu înțeleg. Aproape toți analiștii vor să-i împingă pe cei din PSD să voteze cu orice preț, necondiționat, Guvernul Ciucă pentru că ar fi în interesul național.

Ce să fie în interesul național, ca Florin Roman să fie ministrul Economiei, Pavel Popescu să fie ministrul Cercetării, Cristian Bușoi să fie ministrul Transporturilor? Pe bune? Se cred sănătoși cei care susțin ca PSD să voteze acest guvern?

Nu cumva ar fi mai bine ca țara să rămînă neguvernată, decît să se lase pe mîna ăstora, la care să se adauge și cei care abia au fost dați jos prin moțiunea de cenzură?

Și, pînă la urmă, ce treabă avem noi, jurnaliștii, cu felul în care decid alianțele cei de la putere? Să se întîlnească, să negocieze, să decidă și să vină la vot. De ce să aibă nevoie de încurajarea noastră sau de presiuni pe care să le facem asupra adversarilor lor pentru ca, neputincioși fiind la un moment dat, să redobîndească puterea de care și-au bătut joc?

Dacă stau bine și mă gîndesc, mai degrabă ne-ar interesa ce ar presupune ca PSD să susțină și să voteze guvernul minoritar PNL-UDMR. Asta ar însemna să fie distrusă opoziția, așa cum este ea sub conducerea lui Marcel Ciolacu, adică manevrată de voința lui Klaus Iohannis.

Și, dacă mă gîndesc și mai bine, e nevoie de o opoziție nu neapărat față de PNL, ci, mai ales față de Klaus Iohannis și de regimul pe care-l reprezintă!

Aici este buba care doare cel mai mult! Dacă așa, cu PSD-ul în cîrcă, cel pe care l-a făcut „Ciuma roșie” și pe care îl dorea scos din politică, Iohannis și-a permis să sfideze absolut tot, inclusiv bunul simț față de cei care l-au trimis la Palatul Cotroceni, vă dați seama de ce ar fi în stare dacă ar avea la butonieră acest PSD condus de Marcel Ciolacu, sub forma unui „partener”?

Omul acesta, Klaus Iohannis, și-a luat de la viață cam ce și-a dorit:

– profesorul modest de fizică, suplinitor pe bicicletă la Agnita, s-a văzut repede inspector general școlar la Sibiu

– ca șofer, a primit „atenții”, conform propriei declarații, într-un trafic de copii încă neelucidat, în care și soția sa, Carmen, a fost implicată ca traducător

– ca președinte al FDGR, a reușit să obțină statutul de succesor și moștenitor al organizației fasciste GEG

– ca primar al Sibiului, a reușit să împroprietărească ilegal FDGR cu bunurile care au aparținut GEG, deși decretul privind dizolvarea GEG este în vigoare și azi și interzice orice revendicare a acelor bunuri trecute în proprietatea statului

– ca președinte al PNL de cîteva zile, adus peste noapte de Crin Antonescu în partid, a reușit să devină candidat la președinție și, ulterior, președintele României

– ca președinte al României, a reușit să-și plimbe soția prin locurile cele mai exotice din lume, pe banii statului, chiar dacă a trebuit în 2018 să nu se mai prezinte la deschiderea Consiliului European pentru a-i face lui Carmen hatîrul de a vizita Muzeul Pompei, așa cum se vede în fotografie:

– tot ca președinte, a reușit să obțină numeroase decorații și premii internaționale la care nu visase niciodată, inclusiv de la organizațiile evreiești, care ar fi trebuit să se revolte după ce aflaseră că Iohannis a cerut și a fost declarat moștenitor și succesor al GEG, organizație fascistă, declarată așa de Tribunalul de la Nürnberg.

Peste toate, rămîne problema caselor familiei Iohannis, unele luate cu acte false. În cazul uneia dintre ele, instanța a decis să restituie statului sumele încasate drept chirie de la Raiffeisen Bank, însă Iohannis nu s-a achitat de această obligație nici pînă azi.

Fără o opoziție serioasă la acest regim Iohannis, vă dați seama de ce este în stare președintele României? Mai ales că pînă acum i s-au permis toate abuzurile și încălcările Constituției, fiind încurajat atît de teama unor politicieni din opoziție (Dragnea), cît și de subordonările discrete față de „oamenii din pădure“ (Ciolacu).

Nu mai tîrziu de zilele trecute, cînd România se afla într-o prelungită criză politică, cu sute de morți de coronavirus pentru că dumnealui, personal, decretase în mai-iunie învingerea pandemiei, ceea ce a oprit, practic, vaccinarea în masă, Klaus Iohannis și-a permis să facă o vizită, ba oficilă, ba turistică la Piramide, alături, desigur, de Carmen Iohannis. Amîndoi, îmbrăcați în alb, au pus mai presus de miile de morți din acele zile, soarta lui Keops și a piramidei sale:

În aceste condiții, stimați analiști politici, credeți că este bine să susțineți trecerea PSD și USR în barca puterii, lăsînd în opoziție doar AUR, partid ignorat și etichetat în fel și chip de Iohannis și PNL?

Nu cumva, printr-un asemenea „pact național”, propus de toți analiștii, se alege praful și de bruma de opoziție și îi sporesc puterile lui Klaus Iohannis tocmai cînd ar trebui să-i fie limitate, astfel încît abuzurile lui să înceteze măcar pînă la sfîrșitul mandatului?

Nu mai invocați „responsabilitatea” de moment, în detrimentul unui viitor care depinde de pluralism și de bătălia dintre putere și opoziție! Luați în calcul ce se spunea încă din Antichitate: „Ceea ce se află în opoziţie este simetric şi armonic, căci din lucruri deosebite se iveşte armonia cea mai frumoasă, totul născîndu-se din luptă” (Heraclit).

Opoziția este poarta de aur a democrației. De aceea, primul lucru pe care-l suprimă dictaturile este chiar opoziția! Pe ea s-o protejăm și s-o ajutăm să se elibereze de chingile pe care i le pun „oamenii din pădure”.