… un om prevăzător îşi scoate arma din rastel şi o curăţă bine, ştiind dictonul acela înţelept care spune: „Ein Mann, ein Wort” care, tradus liber, înseamnă „dacă ai spus ceva, te şi ţii de cuvînt”. În limba germană, „război” se spune „KRIEG”, cuvînt din care a derivat binecunoscuta expresie „Blitzkrieg”, adică „război fulger”, teorie militară a războiul care înseamnă „ofensivă generalizată”. Prima implementare a acestui concept, „Blitzkrieg”, a avut loc în timpul Wehrmacht-ului, adică la începutul celui de-al doilea război mondial, fiind teoria preferată a lui Hitler, aplicată cu succes la invadarea Franţei şi Olandei.
Toate acestea îmi vin în minte pentru că am observat că, de mult timp, Klaus Iohannis foloseşte din ce în ce mai mult cuvîntul „RĂZBOI” pentru a-şi defini strategia de luptă cu PSD. Realmente, mă înspăimîntă acele imagini în care Iohannis pronunţă cuvîntul „RĂZBOI”, scrîşnind din dinţi, urmat de un zîmbet larg.
Pentru cineva care a cerut, în calitate de preşedinte al FDGR, să fie declarat succesor şi moştenitor al organizaţiei fasciste „Deutsche Volksgruppe in Rumänien” (Grupul Etnic German), folosirea excesivă a cuvîntului „RĂZBOI”, mai ales într-o competiţie politică, este cel puţin o imprudenţă, dacă nu ieşirea din subteranele gîndirii a unot impulsuri ciudate.
Primele semne ale pasiunii lui Klaus Iohannis pentru cuvîntul „război” au apărut chiar la sfîrşitul anului trecut, dar punctul culminant s-a atins în ultima campanie electorală. Vă prezentăm mai jos cîteva declaraţii publice ale lui Iohannis care, cu certitudine, dacă va insista cu folosirea acestui cuvînt înfricoşător, îi vor atîrna ca tinicheaua de coadă în acest al doilea mandat ca preşedinte, în ciuda votului zdrobitor cu care a cîştigat alegerile prezidenţiale din acest an:
– 13 octombrie 2019, Timişoara: „În mod normal, despre reconstrucția unei țări, a unui stat se vorbește după un RĂZBOI. Și știți ce? Noi suntem în plin RĂZBOI cu PSD. Dar de ce facem noi asta? Fiindcă noi, voi, liberalii, și cu mine, suntem oameni ai păcii”.
– 26 octombrie 2019: „Și de asta suntem în RĂZBOI. Suntem în RĂZBOI împotriva PSD care a încercat să acapareze toate marile sisteme”.
– 10 noiembrie 2019, după porimul tur: „RĂZBOIUL cu PSD nu s-a încheiat. Mai avem o luptă, mai avem un pas peste două săptămâni”.
– 16 noiembrie, Bistriţa: „Eu nu sunt cu PSD într-o competiție electorală, ci suntem în RĂZBOI. Nu pentru că suntem noi așa răi, ci pentru că ei au fost răi cu românii”.
– 18 noiembrie, Ploieşti: „Pentru mine, a fi în RĂZBOI cu PSD-ul, înseamnă că îmi doresc ca PSD-ul să plece din fruntea statului şi din fruntea instituţiilor”
– 24 noiembrie, după Exit-poll: „Eu nu am un RĂZBOI cu alegătorii PSD-ului, am un RĂZBOI cu PSD-ul care încearcă să se cramponeze de putere”.
Trebuie observat că, în primele declaraţii, Klaus Iohannis foloseşte cuvîntul „război” cu o plăcere diabolică, fără nuanţe care să trimită spre vreun sens peiorativ. Abia ultimele declaraţii sînt ceva mai nunaţate cînd se referă la electoratul PSD, probabil la sugestia consilierilor care au sesizat reacţia opiniei publice în faţa acestui cuvînt care nu are ce căuta în limbajul politicienilor, cu atît mai puţin în cel al Preşedintelui!
Explicaţia este simplă. „Dicţionarul explicativ al limbii române” defineşte cuvîntul „RĂZBOI” ca fiind „Conflict armat (de durată) între două sau mai multe state, națiuni, grupuri umane, pentru realizarea unor interese economice și politice”, avînd originea în vechea slavonă, unde „развой” însemna „ucider, jaf”! Asta vrea să ducă Iohannis în al doilea mandat: conflict armat cu nişte grupuri umane pentru realizarea unor interese războinice?
Sigur că mulţi cunosc şi alte sensuri ale cuvîntului „război”: război de ţesut, gherghef, ghizdul fîntînii, cadrul ferestrei şi încă multe altele, pe care, în mod cert, nu le cunoaşte Klaus Iohannis. Pentru el, cuvîntul „RĂZBOI” înseamnă doar atît: „KRIEG” şi ar face bine să-l uite atunci cînd vorbeşte despre o bătălie politică în democraţie, care înseamnă cu totul şi cu totul altceva.
Nu cred că este bine ca, după această victorie spectaculoasă în alegeri, să tragă concluzia că elementul-cheie cu care a cîştigat este cuvîntul „RĂZBOI”, cu atît mai mult, cu cît are în spate milioane de voturi. Mai este unul care a venit pe valul democratic al votului popular, folosind excesiv cuvîntul „KRIEG”, şi a fost la un pas să-şi distrugă propria ţară. Nu este nici o comparaţie a lui Iohannis cu vreun personaj diabolic din istorie, dar nu cred că, pentru urmaşul şi succesorul „Deutsche Volksgruppe in Rumänien”, este o decizie înţeleaptă să se joace cu acest cuvînt, ca un copil care se joacă prin casă cu grenada găsită în geanta tatălui său.
Acum sînteţi preşedinte legitim, domnule Iohannis, tocmai pentru a fi mediator între puterile statului, pentru a facilita înţelegeri între forţele politice, nu pentru a zgîndări la rădăcina vreunui „război”!
Consilierii ar face bine să-i arate preşedintelui Iohannis cuvintele scrise cîndva de Mihai Eminescu: „Acasă la dînsa, limba românească este o bună gospodină şi are multe de toate”! Ce rost are, atunci, s-o transformăm într-o armă pentru război, cînd am putea-o folosi pentru a ne înţelege mai bine. Împreună!
Intrebati zece sasi cum se traduce luptä/Kampf in limba romanä. 7-8 dintre acestia vor spune „räzboi”. „Mein Kampf” nu inseamnä „räzboiul meu” ci inseamnä „lupta mea”. Ei bine a castiga o „luptä” nu inseamnä neapärat a castiga si „räzboiul”. Domnul Presedinte incepe sä afirme „sunt roman”. E bine. A fost ales masiv. Dar cu acest „sunt roman” ar putea sä-si atragä antipatia celor ce l-au sprijinit masiv. La propozitia „sunt roman/ich bin Rumäne” incepe sä se repete o supozitie in mediul din care provine, anume „taugt der was?”/”e bun-util de-pentru ceva?”. Intrebarea mea e ce defineste „bunul-utilul” german fatä de aceiasi notiune romaneascä. In Europa unitä cea mai BUNÄ-UTILÄ aliantä ar fi cu GERMANIA. Atata timp cat alianta nu ar subordona, atata timp cat consilierii actualului Presedinte al Romaniei ar fi mai putin lobyisti si mai mult romani pentru urmätorul mandat.