Cine salvează Bucureștiul? Op-ed

Avem alegeri locale parțiale duminică, 7 decembrie 2025, și suntem chemați să alegem managerul de facto al treburilor Bucureștiului pentru următorii 2 ani și jumătate. Orice bucureștean care vrea să înțeleagă pe cine ar vota se uită la propunerile cu care vin candidații, ce soluții la problemele bucureștenilor oferă și cum comunică (și despre ce). Din această perspectivă, niciunul dintre candidații cotați cu șanse nu ar trebui să primească votul vreunui bucureștean. Totuși, trebuie să alegem unul, dintre cei pe care îi avem.

Analizând comunicarea din campania candidaților Daniel Băluță, Ciprian Ciucu, Cătălin Drulă, Ana Ciceală, Anca Alexandrescu, observăm că doar doi dintre candidați (Ciucu și Ciceală) au prezentat idei și soluții pentru problemele orașului, în timp ce Băluță s-a concentrat pe ceea ce a făcut în Sectorul 4, iar Cătălin Drulă abia spre finalul campaniei ne-a arătat că știe despre problemele Bucureștiului, vorbește asertiv și pasionat, cunoaște detalii despre ceea ce îi supără pe bucureșteni, dar competența sa a fost umbrită de numeroasele atacuri pe care le-a făcut împotriva contracandidaților. Anca Alexandrescu nu a excelat deloc, deși a avut mașina de manipulare a Realitatea TV la dispoziția ei, unde a continuat să mintă oamenii la fel ca în campania pe care a făcut-o, ilegal, pentru Călin Georgescu. Anca Alexandrescu a excelat la populism și habarnism, fiind prezentă în ședințe ale Consiliului General al PMB, unde nu avea ce să caute, cu camerele după ea și căutând bătrânei amărâți prin subsoluri, ca să le ”facă dreptate” (o preluare flagrantă a ideii de campanie a Elenei Lasconi – sunt aici să ”fac dreptate”), cam atât a fost originalitatea ei, furtul. Se dovedește că dincolo de ”marș, mă”, Anca Alexandrescu nu are nimic esențial de comunicat, se urcă populist pe temele zile, și țipă aproape isteric că ea este Anca. Ana Ciceală a fost cea mai aplicată, a mers pe teren, și ne-a expus soluțiile ei pentru București, a dus o campanie curată, în care nu a atacat pe nimeni, ci mai degrabă s-a apărat de atacuri.

Să îi luăm pe rând. Cătălin Drulă a fost singurul candidat care a excelat preponderent în atacuri la adresa celorlalți candidați, deși atunci când vorbește despre soluții pentru București o face bine. El l-a atacat în mod suburban, chiar și pentru o capitală balcanică, pe Ciprian Ciucu, om cu care era anterior amic de beri, unde se ”băteau pe burtă” ca băieții (am citat din Ciprian Ciucu), pe care l-a făcut ”oaie cu șorici”. Apoi a atacat ambele partide din coaliția de guvernare, PNL și PSD, pe care le-a comparat cu ciuma și SIDA, scuzându-se că este o ”metaforă”, atunci când jurnalistul a reacționat. Aproape toată campania electorală, Drulă s-a remarcat prin agresivitate și modul deloc subtil în care l-a implicat pe președintele Nicușor Dan în campania sa electorală. Sondajele de ultimă oră arată însă că, chiar dacă ar merge cu el de mână la urne duminică, Cătălin Drulă nu are decât un procent de 11%. Sigur, după experiența Călin Georgescu, ne putem aștepta la minuni similare, dar parcă disperarea cu care mobilizează și consilieri ai președintelui Dan (Eugen Tomac și Vlad Voiculescu) denotă o anumită panică. Eșecul său în aceste alegeri înseamnă aproape sigur sfârșitul carierei sale politice și prăbușirea USR în irelevanță, ceea ce va afecta relația cu președintele Dan, care este obligat să conlucreze cu toate partidele, prin urmare nu va ezita să sprijine un guvern fără USR, dacă miniștrii USR se tot detonează în scandaluri care puteau fi ușor evitate, cu puțin discernământ. Nici faptul că USR face zid împrejurul unui ministru care a mințit, a înșelat și a încasat bani publici în mod fraudulos, în loc să se delimiteze de un astfel de comportament imoral și chiar infracțional, nu îl ajută în niciun fel pe candidatul lor la PMB. Se dovedește, o dată în plus, că ”înțelepciunea colectivă” a USR nu a evoluat prea mult în acești 9 ani de la înființare, întrucât liderii săi se remarcă preponderent prin capacitatea de a avea ”ficat”, adică de a fi duplicitari și departe de valorile pe care le pretind. Ceea ce este regretabil în candidatura lui Cătălin Drulă e faptul că el este un candidat extrem de capabil, articulat și care se pricepe la infrastructură; în plus, avea sprijinul fostului primar, Nicușor Dan, și putea continua proiectele acestuia. El însă a pierdut prin agresivitate, prin modul în care USR înțelege să gestioneze comunicarea partidului și situațiile de criză și prin aroganța pe care o degajă în interacțiunile cu ceilalți candidați. Dacă USR ar avea un leadership autentic, cu oameni capabili să ia decizii neplăcute în momente cheie și să le comunice rapid, cred că și candidatura lui Cătălin Drulă putea decola peste cea a lui Ciprian Ciucu, care comunica mai puțin coerent și aplicat decât Drulă.

Daniel Băluță, cotat ca fiind primul în unele sondaje, s-a remarcat cu o campanie excesiv de siropoasă, prin care se încearcă o umanizare a politicianului, prin metoda foie gras, săracul candidat e pus să-și sufoce fiica cu îmbrățișări nedorite, nepotul, mama, să se tundă, să se agite, să măture străzile, să îmbrățișeze măturătoare, vai ce om bun! Mă întreb însă cum mă ajută pe mine toate acestea, dacă mi-aș pune problema să îl votez? Îl văd tuns și frezat și deodată realizez ce băiat bun e, hai să-l pun primar, sau oare cum funcționează mintea consultanților care își bat joc de candidați în acest fel și care se pretind mai capabili decât sunt, că nu e nimeni care să îi contrazică?! Daniel Băluță, cu o întreagă armată de consultanți, nu poate depăși stilul de golan și încrengăturile cu mafia imobiliară expuse de presa de investigație, prin care părinții săi pensionari devin magnați imobiliari, o evidentă impostură și mafioțeală fără rușine. Băluță primar al Bucureștiului va continua devalizarea banului public în interes propriu.

Al doilea (în unele sondaje primul) candidat bine cotat este Ciprian Ciucu care, pe ansamblu, a făcut o campanie decentă, însă în mod cert ar fi avut nevoie de un antrenament de dicție, pentru a-l împiedica să mormăie și să își mănânce cuvintele, dar și un training de gestionare a grandiozității, de accesare a unei modestii necesare într-o lume românească plină de politicieni supra-gonflați cu aer de propriul ego. Dincolo de aceste minusuri, Ciprian Ciucu a făcut o campanie rezonabilă, a arătat că înțelege și cunoaște problemele capitalei și s-a arătat receptiv la sugestii venite dinspre oameni. Este întotdeauna un semn bun ca un politician să asculte feedback și să îl preia, deschiderea și flexibilitatea sunt indicii că Ciprian Ciucu nu e încă încorsetat în propria aroganță. Infatuarea excesivă cu propria grandoare este un semn extrem de prost pentru un politician, iar prin comparație, Ciprian Ciucu e ceva mai ancorat în realitate și sper că incidentul cu Ministerul Public, care l-a contrazis printr-un comunicat, l-a învățat ceva (Ciucu a pretins că el a inițiat anchete penale ale DIICOT legate de acte false de identitate) și anume să nu se mai arunce să își revendice munca altora (a fost acuzat de colegii săi, viceprimari ai altor partide, dar și de alte persoane, că își însușește fără drept realizările altora, ceea ce este furt intelectual și impostură profesională și umană). Ciucu s-a concentrat mai mult pe ceea ce a făcut în Sectorul 6 și ce vrea să facă în continuare acolo, mai puțin pe întreaga capitală și a făcut-o într-un mod prea puțin charismatic. Povestea sa ne arată un băiat ambițios, pornit de jos, care are prieteni buni cu care joacă fotbal și bea bere, pasionat de rock și cam atât, nimic spectaculos. Probabil va fi un primar nici bun, nici rău, tot ce ne interesează este să nu fie un primar al mafiei imobiliare, și a fost acuzat că ar fi de fostul primar, Nicușor Dan.

În ceea ce o privește pe Ana Ciceală este remarcabil scorul pe care îl arată sondajele, la care nu se aștepta nimeni. Dacă individualistul Vlad Gheorghe a rămas plafonat la 1% sau puțin peste, deși se agită de ani de zile, face plângeri penale în serie, se urcă pe orice subiect al zilei, ne dăscălește, ne educă, ne rezolvă spețe, și (aproape) nimic la final (decât urcatul abrupt și oportunist în trenul celui pe care îl consideră învingător), Ana Ciceală a mers pe un alt drum, infinit mai onest, apropo de sloganul lui Drulă, chiar i se aplică ei: Ana a mers pe străzi, a mers prin locurile cu probleme și ne-a expus soluțiile ei. Putem fi de acord cu ele sau nu, dar Ciceală și-a făcut datoria să ne spună cum gândește și cum vede ea ”salvarea” Bucureștiului, chiar dacă  într-un mod puțin cam agitat, ceea ce a dus la aplicarea unor etichete de ”comunism”, ”extremism” și altele asemenea, cărora a trebuit să le facă față și să le demonteze. Tot Ciceală a fost supusă unui tir continuu de presiuni de a se retrage, din partea bulei useriste, a unor oameni ”de bine” din societatea civilă afiliați neoficial USR și din varii colțuri ale internetului, care o fac responsabilă pe ea pentru o potențială victorie a Ancăi Alexandrescu, întrucât ia voturi de la ”moștenitorul” fostului primar, președintele Dan. La momentul în care scriu acest articol, circulă zvonul că Ana Ciceală s-ar retrage în favoarea lui Cătălin Drulă, că a fost ”convinsă”, infirmat imediat de șefa sa de campanie, Raluca Feher, pe care am rugat-o să îmi clarifice. Cred că Ana Ciceală a fost candidata asupra căreia s-au pus cele mai multe presiuni, pe tot parcursul campaniei electorale, ceea ce e firesc dacă ne gândim că e femeie, într-un teren destinat de facto aproape exclusiv bărbaților. Chiar și așa, Ana Ciceală a reușit să crească notorietatea partidului SENS și să îi expună ideologia, astfel încât oricine se regăsește în stânga pe care ei o propun, îi poate căuta. Într-o aglomerație vizibilă pe dreapta, e necesară și prezența stângii.

Concluzia care se degajă din această campanie electorală nu este însă una pozitivă: bucureștenii nu au un candidat pe care să simtă că pot pune ștampila împăcați cu adevărat, toți competitorii având niște vulnerabilități și minusuri care contează pentru funcția pe care ar putea să o ocupe. Raportându-ne la entuziasmul și sprijinul enorm de care s-a bucurat Nicușor Dan printre bucureșteni, atât la prima sa candidatură, cât și la a doua, precum și la stilul său de comunicare tehnic, calm, cu detalii precise pe problemele Bucureștilor, niciunul dintre candidații alegerilor locale din decembrie 2025 nu se apropie de simpatia și încrederea de care actualul președinte s-a bucurat printre bucureșteni cât timp a fost primar. Ceea ce ar trebui, pe fiecare în parte, să îi pună pe gânduri.