Clovnerie cosmică, zău că da, cu niște useriști sicofanți și fără de leac

Nimeni pe această planetă nu mai are un răspuns valabil pentru problemele dificile pe care le are fiecare dintre noi. Nimeni nu mai are credibilitate. Guvernele din toată lumea sunt depășite de situație. Nu mai fac față sărăciei, mizeriei, durerii populare. În culisele Marii Finanțe Mondiale, niște babalâci răsuflați, plini de bani, descoperă că toate intrigile lor milenare sunt sortite eșecului, sunt ridicole și utopice. La urma urmei ce poți face cu atâția bani? Te poți tâmpi. Nu-ți trebuie miliarde ca să fii fericit cu adevărat. Nimeni pe această planetă nu mai are un răspuns valabil pentru problemele dificile pe care le are fiecare dintre noi. Pentru că nimeni de pe această planetă nu mai știe ce-i acela Suflet.

Sufletul e băgat în etuvă, e hrănit cu pilule, e codat cu cod de bare. Dar Sufletul e Marele Proiect ratat de toate guvernele, parlamentele, monarhiile, comenduirile, confreriile, ocultele și așa mai departe. Nimeni pe această planetă nu mai are un răspuns valabil pentru problemele dificile pe care le are fiecare dintre noi. În criză de imaginație, politicienii, clericii, generalii, oamenii de afaceri și nebunii de toate felurile vor pune la cale noi războaie ca se ne mai bage adrenalină-n venă, să ne treacă plictisul lumesc. Nimic nou sub soare. Omenirea nu mai are nici un haz. Omenirea nu mai are Suflet. Sufletul a luat-o razna.

Reclamele, focurile de artificii, răcnetelemulțimilor dezlănțuite care țopăie caraghioase de colo, colo, fie meci de fotbal, festival stradal, alegeri electorale, nunți, înmormântări, cafteli la periferi, bătăi cu săbii și pistoale prin baruri și discoteci, ucid Sufletul în fiecare clipă, îl ascund, îl pierd, îl rătăcesc fără cale de întoarcere. Într-o bună zi. Guvernul USR a pus monopol pe nemurire. Dacă aveai economii, puteai să-ţi cumperi o viaţă sau două.

Dacă nu, semnai un contract cu Guvernul. Lucrai pentru el în exploatările subterane vreme de zece apoi şi primeai în schimb o jumătate de secol. O dată pe săptămână, nişte inspectori umblau din casă în casă. Aveau nişte registre. Scriau acolo câte în lună şi-n stele. Verificau starea de spirit a nemuritorilor. Controlau modul în care erau respectate tehnologiile de întreţinere şi aşa mai departe. Cetăţenii pregăteau pentru ei băuturi fine, ţigări de foi şi câte un mic dar. îi aşteptau apoi cu sufletul la gură. Inspectorii ştiau o mulţime de lucruri. Erau bine informaţi. Sigur că Guvernul era în tratative cu extratereştrii. Din punctul ăsta de vedere eram binişor înaintea ruşilor, japonezilor şi americanilor. Serviciile lor de spionaj se dădeau de ceasul morţii să afle ce şi cum. Reţelele lor de televiziune transmiteau’ tot felul de ştiri alarmante. Că arhipelagul nostru, Adamville. o să se scufunde într-o pungă temporală. Că eram cu toţii o rasă degenerată. Că plănuiam să punem stăpânire pe întreaga planetă, că generatoarele noastre de nemurire distrug stratul de ozon. Că punem Ia cale un exod spre stele şi că navele noastre cosmice vor consuma la lansare tot oxigenul de pe Pământ. Că de fapt nici nu existam şi că eram doar expresia materială a unei anomalii de câmp magnetic. Că eram cu toţii bolnavi de tuberculoză. Că ne mâneam unii pe alţii. Că am fi fost bârfitori şi furăcioşi.

Că nu eram nemuritori. Şi câte şi mai câte bazaconii! Asta e. Omenirea nu mai are nici un haz. Ne apropiem cu pasi repezi de WAVED. Mai sunt câteva ore până în WAVED și Omenirea nu mai are nici un haz. Repetăm aceleași povești de prost gust. Ucidem cu sânge rece. Răcnim ca nebunii tot încercând să inventăm legi care să ne guverneze cumva inteligibil sau să sporească averea celor care au pus laba pe Stat, oriunde ar fi acest stat si oricum s-ar chema el. Omenirea nu mai are suflu. Omenirea nu mai are imaginație.

Poezia e la fel. Romanele la fel. Războaiele la fel. Marile Interese, la fel. Nu apare nici o Noutate Valabilă. Se face primăvară, trece vara, începe să ningă. La fel. Ne zgâim după femei la fel ca în 1789. Visăm la averi nemuncite ca în 1689. Ne credem mari revoluționari ca în 1989. Dar în adevăr, Omenirea nu mai are nimic de spus. Avem tot două brațe, un cur, niște urechiușe ridicole și ne credem unșii lui Dumnezeu.

Pe Dumnezeu l-am ucis cu etnobotanice. Romanțele au murit. Elvis a murit. Michael la fel. Madonna nu mai are sare și piper. China o s-o ia pe coajă, nu e Marea Spaimă Galbenă prorocită în Biblie. De fapt, nimeni nu știe încotro trebuie s-o apuce Omenirea. Din pricina asta, suntem perfect ridicoli, perfect ineficienți, am pierdut direcția.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.