Comorile Peleșului

Turiștii care vor trece pragul Castelului Peleș până în vara anului viitor vor avea ocazia să vadă, în afara interioarelor castelului (parter, etaj și mansardă) și o foarte valoroasă expoziție temporară intitulată Comorile Peleșului. Vernisată în 30 iulie 2022, expoziția va putea fi admirată de către iubitorii de istorie și artă până în ziua de 14 mai 2023. De asemenea, peste câteva luni va putea fi achiziționat și impresionantul catalog al expoziției (740 de pagini, bogat ilustrate) care pune în valoare piesele cele mai reprezentative din colecțiile Muzeului Național Peleș, prezentând largi texte introductive și descrieri minuțioase privind istoria acestor obiecte de artă.

Clădit ca „leagăn al Dinastiei române”, Castelul Peleş din Sinaia, monument emblematic al fenomenului istorist european, rămâne și astăzi nu numai cel mai vizitat muzeu al României, dar și una dintre cele mai importante instituții muzeale ale țării, datorită diversității şi valorii excepționale a colecţiilor pe care le adăpostește. Legate intrinsec de Castelul Peleș și de creatorul său, regele Carol I, toate aceste colecții – pictură, arme, mobilier, tapiserii și covoare, ceramică și sticlă, orfevrărie, orologerie, sculptură, numismatică și medalistică, vitralii, valori bibliofile – constituie și azi mărturia supremă asupra gustului de rafinat colecționar al regelui cu cea mai lungă domnie din istoria țării. Din acest punct de vedere, regele Carol I rămâne nu numai cel mai important colecționar al României moderne, dar și unul dintre cei mai avizați în rândul monarhilor europeni ai vremii sale.

Crescut în castelele strămoșilor săi din Germania, decorate cu colecții artistice și istorice remarcabile, și educat în spirit artistic la Universitatea de la Bonn, unde audiază cursurile unui mare profesor și istoric de artă al vremii, Anton Springer, principele Carol de Hohenzollern își va desăvârși gustul artistic în călătorii documentare de neuitat în Italia, Portugalia, Franța, Spania, Algeria sau la Constantinopol. Născut în castelul familiei din Sigmaringen – monument de arhitectură și muzeu ce adăpostea inestimabile tezaure artistice –, Carol de Hohenzollern va fi educat de tatăl său, principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, în spiritul colecționismului atât de în vogă la Curțile regale și princiare europene. Format în acest mediu, viitorul principe al României își va construi – între 1873 și 1914 – în peisajul montan al Sinaiei, reședința de suflet – Castelul Peleș – pe care o va transforma într-un adevărat muzeu dedicat vastelor sale colecții.

Sosit pe meleagurile românești în 1866, Carol își va prezenta colecția de artă în Palatul Academiei (în 1869) sau la Societatea Amicilor Bellelor Arte (în 1873), cu gândul mărturisit expres de a încuraja colecționismul într-o țară total diferită de spațiul german cu care acesta era atât de obișnuit. Între piesele expuse în 12 ianuarie 1873 se aflau „un mare număr de obiecte artistice ale sale și, mai ales, mobile de lemn fin sculptate, lucrate de un sculptor foarte dibaci, M. Stöhr”, după cum putem citi în Memoriile regelui Carol I. De un martor ocular. Devenit sculptorul Curții Regale, Martin Stöhr va avea un rol esențial în alegerea pieselor de mobilier care au decorat reședințele regelui Carol I, în special Castelul Peleș din Sinaia și Palatul Regal din București.

Contemporanii au remarcat pasiunea cu care regele Carol I și-a constituit colecția de pictură europeană, una dintre cele mai valoroase colecții regale din vremea sa, de care a fost extrem de atașat și pe care, prin testament, a lăsat-o moștenire țării pe care i-a fost dat să o conducă. „Galeria mea de tablouri – preciza regele Carol I în Testamentul său din 1899 – tocmai cum e descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămâne pentru totdeauna și pe de-a întregul în țară ca proprietate a Coroanei României”. Cum „clădirea Bibliotecii Fundației și a Castelului Peleș, cu Galeria de tablouri, erau creațiile de care se simțea mai strâns legat” – după cum nota un cunosctător în materie, Alexandru Tzigara-Samurcaș –, această valoroasă colecție de pictură va decora interioarele fastuoase ale reședinței regale de vară de la Sinaia. Dintre cele 214 tablouri achiziționate de regele Carol I – și care reprezentau creații ale unor vechi maeștri sau copii după opere celebre – 149 de lucrări se aflau la Castelului Peleș și 20 la Castelul Pelișor, când au fost inventariate, în 1928, la un an după decesul regelui Ferdinand I al României. Deși după 1948 cea mai mare parte a acestor tablouri a fost alocată constituirii Muzeului Național de Artă al României, Castelul Peleș mai păstrează încă tablouri valoroase din colecția regelui Carol I. Pânze originale semnate de mari maeștri ai picturii europene (între care Anton van Dyck sau Theodor van Thulden) pot fi admirate împreună cu cópii nu mai puțin valoroase realizate după pictori flamanzi și olandezi ai barocului, ca într-un muzeu virtual din care regele Carol I nu a dorit să-i lipsească ce era mai reprezentativ în arta europeană.

Se adaugă, valoric, colecția de pictură românească a Muzeului Național Peleș, la a cărei constituire a avut un rol esențial regina Maria, ca patroană spirituală, din 1902, a Societății „Tinerimea Artistică”, fenomen cultural prezentat pe larg într-un catalog special editat în 2012 de Muzeul Național Peleș. Albumul Comorilor Peleșului prezintă cele mai reprezentative opere de artă semnate de pictorii români care au avut o legătură specială cu membrii Familiei regale, de la Arthur Verona, Kimon Loghi și Costin Petrescu, până la Nicolae Dărăscu, Nicolae Tonitza, Jean Al. Steriadi, Iosif Iser ori Nicu Enea, Elena Popea, Alexandru Severin, Dimitrie Știubei sau Alexandru Sathmary, cel care a descoperit reginei Maria Balcicul, de care aceasta s-a atașat definitiv.

Cum armele au constituit o pasiune cu totul specială a regelui Carol I, suveranul a considerat că reședința sa de suflet nu va fi complet decorată fără a amenajarea unor săli speciale în care să își expună valoroasa colecție. Crescând în ambianța castelului de la Sigmaringen, unde tatăl său, principele Karl Anton von Hohenzollern-Sigmaringen, îmbogățise galeria de arme a strămoșilor, principele Carol păstrează și în noua țară gândul de a-și forma o colecție de arme, apelând la consultanța unui specialist reputat în epocă, vienezul Julius Scheuerer, cu care poartă o asiduă corespondență, care îi procură piesele cele mai importante și întocmește un catalog ilustrat, păstrat azi în colecțiile muzeului. Pentru adăpostirea colecției ce sporea de la un an la altul, suveranul va ordona amenajarea în Castelul Peleș, între anii 1900 și 1910, după proiectul arhitectului Karel Liman, a trei săli speciale: Marea Sală de arme, Sala Armelor de Vânătoare și Camera Tezaurului cu Sala armelor orientale.

În aceste spații dedicate, regele Carol I va expune cele mai reprezentative piese ale valoroasei sale colecții, unică în România, formată din peste 4.000 de piese cu valoare istorică, documentară și artistică. Chiar dacă în anii 1964 și 1973 autoritățile comuniste au ordonat efectuarea a două mari transferuri de arme, cuprinzând piesele cele mai importante din colecțiile Castelului Peleș, către Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” și către Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Național Peleș mai păstrează astăzi în patrimoniu cca 3.600 de piese valoroase, fie ele arme de Curte sau de paradă, militare ori de vânătoare. Grija pentru colecția de arme o regăsim și în codicilul pe care regele l-a adăugat testamentului său: „Colecțiunea mea de arme din Castelul Peleș va rămânea în întregul său acolo ca proprietate a Coroanei României. Această colecțiune are un catalog detaliat”. O parte a celor mai valoroase arme regale poate fi admirată în paginile prezentului catalog.

În afară de colecția de pictură și cea de arme, de care regele Carol I era atât de mândru și pe care le considera piesele de rezistență ale reședinței sale de la Sinaia, trebuie precizat că tot atât de importantă pentru decorarea Peleșului a fost colecția de mobilier, care cuprinde nu mai puțin de 2.300 de piese și care ilustrează, prin varietatea tipologică și bogăția decorativă, mai toate stilurile importante ale Europei secolelor XVI-XIX, de la Renașterea italiană până la neo-renașterea germană, cărora li se adaugă piese de mobilier oriental sau regional, piese în stil Art Nouveau sau creații artistice ale reginei Maria, cea care s-a implicat atât de mult în decorarea interioarelor Castelului Pelișor. Sunt piese de o importanță excepțională, realizate de mari maeștri ebeniști, austrieci și germani în special, precum Bernhard Ludwig-fiul, Julius Daniel Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz sau Anton Pössenbacher din München, ale căror biografii și realizări artistice sunt prezentate detaliat în acest catalog.

Ceramica europeană (spaniolă, olandeză sau britanică) și faianța italiană sau cea istoristă franceză, constituie – alături de porțelanurile atât de dragi ctitorului Castelului Peleș, realizate în ateliere celebre din Germania, Austria sau Boemia – nucleul colecţiei regelui Carol I al României, care numără peste 5.000 de piese. Mare parte a acestora au fost achiziționate din străinatate, de la celebre ateliere europene sau, direct, cu ocazia vizitării Expoziţiilor Universale de la Paris, Londra sau Viena, în timp ce altele au fost cumpărate din colecţii aristocratice sau de la firme de distribuţie specializate. Toate aceste piese de patrimoniu – care decorau fastuos interioarele regale ale castelelelor Peleș și Pelișor, după cum se poate observa și acum – se caracterizează printr-o mare diversitate stilistică și un neîntrecut rafinament artistic, înscriindu-se în patrimoniul naţional ca una dintre cele mai importante şi mai coerente colecţii de artă decorativă din România. Piese realizate în ateliere din Rusia, Danemarca sau, la noi în țară, bucureștene ori transilvănene, vin să completeze bogata colecție regală de ceramică.

Colecţia de sticlă a Muzeului Naţional Peleş, cuprinzând peste 1.500 de piese, s-a constituit prin achiziţiile şi comenzile Familiei regale române, între 1866-1941. Prin intermediul diverșilor furnizori regali, a achiziției directe în urma unor călătorii prin țările Europei occidentale sau vizitarea unor Expoziții Universale (de la Paris, Londra sau Viena), regele Carol I a reușit să își îmbogățească colecțiile cu piese de sticlă de mare valoare artistică, creaţii ale celor mai faimoase ateliere şi manufacturi europene ale epocii: Murano, Boemia, Webb, Baccarat, Saint Louis sau Lobmeyr. Alte piese (servicii tradiţionale sau piese moderne, în stil Art Deco) au fost comandate special la fabricile din Azuga (care aveau ca director artistic pe Emerico Montesy) și Mediaș, pentru a decora reședința regală din Sinaia.

Iubitoare și creatoare de frumos – în domeniul arhitecturii, decorației interioare și artei peisagere –, regina Maria a României a fost o neobosită și pasionată colecționară de artă. Piese alese cu grijă din târguri și magazine de antichități românești sau străine au decorat reședințele atât de iubite ale reginei Maria, multe dintre „casele sale de vis” purtând amprenta inconfundabilă a gustului estetic al nepoatei reginei Victoria a Marii Britanii. Într-un fel propriu, principesa și, din 1914, regina Maria a României a continuat în mod strălucit tradiţia de colecţionar inaugurată de regele Carol I şi a achizitionat piese de ceramică și sticlărie în stil Art Nouveau, cu care a decorat interioarele Castelului Pelişor din Sinaia, reședința atât de impregnată de spiritul creator al celei rămase în amintirea românilor drept unica și incomparabila regină a României Mari. Principesa moștenitoare a României a achiziţionat lucrări de Emile Gallé, René Lalique, Auguste şi Jean-Antonin Daum sau Louis Comfort Tiffany. Ulterior, prin achiziţiile Muzeului Peleş, realizate în perioada 1969-1974, din anticariate sau de la colecționari particulari, s-a urmărit completarea fondului existent cu obiecte din cristal de Boemia, dar în special cu piese semnate Gallé, Daum și Lalique. În anii ʼ70 ai secolului trecut, în cadrul Muzeului Peleș a fost înființată Secția de Artă decorativă (1965-1982), care a valorificat științific și expozițional creația marilor manufacturi de sticlă, porțelan și ceramică prezente în colecția regală și apoi în cea muzeală.

Regele Carol I a fost foarte preocupat de decorarea reședinței sale cu vitralii, cele mai valoroase fiind piesele originale elvețiene (datând de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul celui de-al XVII-lea), achiziționate de suveran spre finalul domniei, pentru a fi montate în Sala de consilii a castelului, amenajtă în 1914. Cea mai mare parte a vitraliilor artistice păstrate în castelele Peleș și Pelișor, dar și în alte clădiri de pe domeniul regal, au fost comandate special de către Carol I atelierelor Zettler, din München și Zwölfer, din Viena, acesta din urmă producând vitralii mozaic, în stil Art Nouveau, ce se regăsesc la etajul al II-lea al Peleșului și în Castelul Pelișor.

Un loc important în ambientarea interioarelor Castelului Peleș a avut colecția de orfevrărie, pe care regele Carol I a strâns-o cu pasiune timp de mai multe decenii. Două au fost sursele de constituire a acestei colecții speciale: achizițiile făcute de rege sau cadourile primite din partea familiei, a unor capete încoronate sau a unor instituții, pe parcursul domniei sale de aproape o jumătate de secol. Corespondența regelui Carol I cu fratele său Leopold de Hohenzollern ne arată pasiunea cu care Carol I comanda diverse piese de orfevrărie, care au avut și un rol utilitar, nu numai decorativ, în ceremoniile, publice sau private, desfășurate la Peleș. De asemenea, memoriile și jurnalul lui Carol I ne arată un rege care frecventa des anticariatele din Occident, uneori în compania fratelui său Leopold, pentru a descoperi și achiziționa obiecte de artă decorativă din argint. Preferate au fost „prăvăliile” – cum îi plăcea regelui să numească aceste anticariate – din Germania natală sau din Italia, pe care Carol I o iubea atât de mult și de unde s-a inspirat în decorarea unor saloane reprezentative ale castelului de la Sinaia. Paul Telge, Eduard Wollenweber, Johann Daniel Schleissner, Ludwig Neresheimer, Simon Rosenau, Max Ströbl sunt artiștii orfevri din Germania care i-au furnizat regelui Carol I adevărate piese de artă. Se adaugă acestora remarcabilii orfevri francezi Charles Christofle, Froment Meurice, Antoine Cosson Corby sau atât de celebrul atelier patronat, la Sankt Petersburg, de Gustav Fabergé, ale căror piese înfrumusețează încă interioarele castelelor regale de la poalele Bucegilor.

Catalogul Comorile Peleșului, în curs de apariție, prezintă piese argintărie a căror frumusețe uimește și astăzi, create în atelierele din Anglia (Goldsmiths & Silversmiths Co. Ltd, Mappin & Webb), Rusia (Hlebnikov, Ovcinnikov), Austria (Georg Adam Scheid), Suedia (K. Anderson, C.G. Hallberg), Olanda, România (Theodor Radivon, Josef Resch, Ignaz Weiss), Italia (Stefani, Fratelli Coppini sau SantʼElia) sau cele din China (Gem Wo) și Japonia (Konoike, Miyamoto Shoko). Colecția regală de orfevrărie a fost îmbogățită și de urmașii la tron ai regelui Carol I, regii Ferdinand I și Carol al II-lea, care au comandat, unor ateliere românești sau străine, piese de orfevrărie de o valoare artistică deosebită.

Colecția de sculptură a Muzeului Național Peleș o datorăm tot regelui Carol I, care a dorit decorarea teraselor reședinței sale cu statui, fântâni, basoreliefuri, altoreliefuri sau cópii ale unor opere celebre, create de sculptori italieni faimoși în epocă, începând cu Raffaello Romanelli, Pietro Axerio, Antonio Frilli şi Guido Minerbi. A doua componentă a colecției regale de sculptură o reprezintă busturile și statuile ce-i înfățișează pe suveranii României și care sunt creații ale unor sculptori români sau stabiliți în țară, ca Wladimir Hegel, Karl Storck, Fritz Storck, Oscar Späthe sau Oscar Han. Sculptori germani, italieni și francezi în vogă în acele vremuri (Adolf von Donndorf, Johannes Boese, Artistide Petrilli, George Frampton, Louis Hottot, Pierre Félix Masseau) sunt prezenți în colecțiile Muzeului Național Peleș cu piese ce pot fi admirate și în catalogul Comorile Peleșului.

Muzeul Național Peleș deține și o valoroasă colecție de orologerie, compusă din peste cincizeci de piese, diversificate tipologic, regii noștri agreând decorarea interioarelor cu ceasuri pendule (de podea sau de perete), ceasuri-cartel, ceasuri de consolă, de şemineu şi de masă, sau folosind ceasuri deşteptătoare şi de buzunar, create în ateliere germane sau franceze. Colecția cuprinde ceasuri realizate din aur sau argint, decorate cu pietre preţioase, ceasuri masive din diferite esenţe de lemn, ceasuri impozante din bronz şi ceasuri elegante din faianţă şi porţelan, marea majoritate încadrându-se stilistic în eclectismul secolului al XIX-lea. Colecţia cuprinde și ceasuri decorate în stil Rococo, Empire şi Art Nouveau, fabricate de mărci celebre, ca Philippe Patek, Gustav Becker, A.D. Mougin, Samuel Marti şi Edward Prior. Reprezentativ pentru istoria Castelului Peleș este ceasul fix din Turnul mare, fabricat la începutul secolului al XX-lea de către ,,Fabrica de ceasuri de turn a Curţii regale din Bavaria”.

Bogată și valoroasă este și colecția de textile din patrimoniul Muzeului Național Peleș, alcătuită din peste 4.000 de piese: covoare, tapiserii, draperii, broderii, creații ale atelierelor europene și orientale din perioada secolelor XVI-XX. Constituită în principal din piese achiziționate sau primite de membrii Casei regale a României, colecția de textile cuprinde și două piese cu valoare excepțională, a căror simbolistică este legată intrinsec de Încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria de la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922: mantiile regale, realizate în ateliere de la Paris și București, după proiectul pictorului Costin Petrescu. După anul 1948, multe dintre textilele de valoare ale Peleșului au fost transferate către alte muzee și instituții din țară, unele pierzându-se pentru totdeauna. Catalogul închinat Comorilor Peleșului prezintă și piese din colecții mai restrânse, dar la fel de valoroase: corpuri de iluminat (în stil istorist sau Art Nouveau), afișe în stil Art Nouveau, evantaie regale sau instrumente muzicale păstrate în Castelul Peleș.

Regele Carol I se va apleca și asupra numismaticii, reușind să constituie o colecție din care se păstrează 712 piese cu valoare deosebită. Variată ca structură, colecția cuprinde vechi monede greco-romane, alături de numismatică medievală din Moldova și Țara Românească, pentru a căror punere în valoare suveranul a amenajat în castel un mic cabinet numismatic, dotat cu mobilier specific. Urmașii săi la Tron au îmbogățit colecția numismatică, cu piese ce rememorau amintiri din călătoriile pe meridianele lumii. Mult mai bogată este colecția de faleristică (ordine, decorații și medalii) a Muzeului Național Peleș, cuprinzând peste 2.100 de piese, care marchează – prin reprezentări grafice deosebite – date istorice și evenimente importante din istoria României și a lumii.

Ca orice reședință regală sau aristocratică a Europei veacurilor trecute, Castelul Peleș a fost prevăzut cu mai multe biblioteci, dotate cu mobilier artistic din lemn masiv, care au adăpostit fondul regal de carte, alcătuit din peste 9.000 de volume. Astăzi, Muzeul Național Peleș păstrează puține valori bibliofile (2.175 volume), restul fiind risipite, după 1948, în bibliotecile mari din București. Cu toate aceste vicisitudini istorice, volumele păstrate în bibliotecile din castelele Peleș și Pelișor sunt prețioase și reflectă gusturile, pasiunile și domeniile de interes ale regilor, reginelor și principilor României.

Prin publicarea acestui detaliat catalog al Comorilor Peleșului propunem iubitorilor de artă și istorie o fascinantă incursiune în istoria colecțiilor de artă decorativă care îmbogățesc patrimoniul celui mai important ansamblu arhitectural al fenomenului istorist din România. Piesele de patrimoniu care pot fi admirate de iubitorii de frumos în acest catalog și în sălile de expoziție ale castelului Peleș provin din colecțiile Muzeului Național Peleș și arată nu numai gustul artistic al regelui Carol I – specific celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și colecționismului care a dominat epoca –, dar și grija cu care suveranul și-a ales operele de artă și piesele care să-i decoreze cele mai dragi spații din Castelul Peleș. Păstrate cu grijă de-a lungul vremii, restaurate și puse în valoare în cadrul unor expoziții cum este și cea pe care o prezentăm în acest album special, piesele din patrimoniul regal constituie una dintre fascinantele atracții turistice pentru sutele de mii de vizitatori care trec anual pragul castelelor Peleș și Pelișor din Sinaia, oferind publicului o splendidă imagine a evoluției artelor pe parcursul mai multor secole.

Inițiată în anul 2016 ca o expoziție itinerantă, Comorile Peleșului a bucurat zeci de mii de iubitori de artă și istorie, care au putut-o admira la Muzeul „Casa Mureșenilor” din Brașov (2016), la Muzeul „Paul Păltănea” din Galați (2016), la Muzeul Brăilei „Carol I” din Brăila (2017), la Muzeul de Artă din Piatra Neamț (2017) sau la Muzeul Național al Bucovinei din Suceava (2018) sau în cataloagele editate cu acel prilej. Începând cu 2016, sub egida Muzeului Național Peleș, am reușit să publicăm anual cataloage selective care pun în valoare colecțiile de artă ale Castelului Peleș. După albumele Arta flamandă și olandeză în colecțiile regelui Carol I al României (2016), Artele Focului. Ceramică și sticlă din colecțiile Muzeului Național Peleș (2017), Colecția de mobilier a Muzeului Național Peleș (2018, autor Liliana Manoliu), Colecția de sticlă a Muzeului Național Peleș (2019, autor Cornelia Dumitrescu), Colecția de orfevrărie a Muzeului Național Peleș (2019, autor Corina Dumitrache), Colecția de ceramică a Muzeului Național Peleș, (2020, autor Rodica Rotărescu), Portretistica regală. Artă și memorie (2020), catalogul selectiv Comorile Peleșului se așează firesc în această serie de publicații științifice, prin care intenționăm nu numai să valorificăm colecțiile de artă decorativă ale celui mai important castel regal din România, dar și să prezentăm, celor care îndrăgesc arta și de istoria, piese excepționale de patrimoniu cultural mobil, fără de care expozițiile Muzeului Național Peleș nu ar mai avea aceeași strălucire.

Dr. Narcis Dorin Ion, Director general al Muzeului Național Peleș