”Oficial, Israelul a fost șocat de dezastrul care a lovit Libanul vecin. Aproape toată lumea avea o față tristă. Cu excepția lui Richard Silverstein, un blogger, și a lui Tikkun Olam, aproape nimeni nu a acuzat Israelul pentru această tragedie. Cu excepția lui Moshe Feiglin și a altor câțiva rasiști, nimeni nu și-a exprimat bucuria. Din fericire, fostul purtător de cuvânt al Forțelor Armate Israeliene, Avi Benayahu, l-a scos din cursa pe Feiglin: ”Cu asemenea declarații nu faci parte din poporul evreu”, a spus Benayahu, un om cu o moralitate evreiească”, scrie jurnalistul Gideon Levy, pentru Haaretz.
”Benayahu are dreptate: Statul evreu nu a provocat asemenea dezastre, iar niciodată când dușmanii noștri au suferit un asemenea dezastru, Israelul nu s-a bucurat. Forțele Armate Israeliene, a căror voce a fost Benayahu, nu au provocat vreodată asemenea distrugeri, cu siguranță nu in Liban, cu siguranță nu în Beirut. Ce are armata israeliană în comun cu distrugerea infrastructurii? O explozie în portul Beirut? De ce ar avea vreo legătură cu asta cea mai morală armată din lume? Și astfel, liderii israelieni s-au grăbit să ofere ajutor țării cedrilor, un gest tipic israelian, uman și mișcător până la lacrimi.
Este adevărat, aviația israeliană își bagă nasul în suveranitatea Libanului și zboară în spațiul aerian libanez de parcă ar fi al Israelului. Este adevărat, Israelul a devastat Libanul de două ori în război, dar ce contează. Președintele Israelului a trimis condoleanțe poporului libanez, prim-ministrul, ministrul de Externe și cel al Apărării au spus că ”au dat ordin pentru asistență umanitară și medicală pentru Liban”.
Ca și când milostenia asta nu ar fi fost de ajuns, primarul Tel Avivului a cerut ca sediul municipalității să fie luminat în culorile drapelului libanez. Aproape că nu mai găsesc cuvinte. Toată ura din trecut a fost dată uitării, Israelul este acum prietenul care își ajută vecinul suferind. Poate că a fost din cauza sărbătorii prieteniei care a fost în urmă cu o zi. Însă o serie de amintiri amenință să strice petrecerea.
Oare nu același ministru al Apărării a amenințat, săptămâna trecută, cu distrugerea infrastructurii aceluiași Liban? Oare nu același premier a amenințat Libanul? Și cum arată distrugerea infrastructurii în Liban? La fel cum am văzut marți. Sunetul exploziei a zguduit orașul, s-a ridicat un fum negru, distrugere, sângele civilor vărsat, 4.000 de răniți la porțile spitalelor, așa cum a descris ambasadoarea UE la Beirut, care anterior a fost ambasadoare în Israel. Și ea a fost ranită în explozia de marți.
Jumătate din membrii Statului Major al Armatei Israelului pot să recite doctrina Dahiya (cartier din Beirut devastat de bombardamentele israeliene, în războiul din 2006). Jumătate dintre politicieni au amenințat că vor aplica această doctrină. Acesta este limabjul nostru pentru Gaza și Liban. Este doctrina concepută de un Carl von Clausewitz israelian, generalul Gadi Eisenkot, acum speranța stângii israeliene.
Ce înseamnă această doctrină sofisticată? Este folosirea forței disproporționate împotriva infrastructurii, distrugerea și vărsarea a cât mai mult sânge posibil. Asta pentru a-i învăța minte pe dușmani o dată pentru totdeauna. Armata a încercat de mai multe ori asta în Liban și în Gaza și a fost o poveste de un succes amețitor. Arată la fel cu ceea ce am văzut acum în Beirut.
Nu a trecut nici măcar o săptămână de când Israelul a amenințat că va distruge infrastructura Libanului, dacă Hezbollah mai îndrăznește să ucidă vreun militar israelian într-o acțiune limitată la frontieră. Nu a trecut săptămâna, iar Israelul distrugător devine Israelul milostiv. Ați accepta ajutor umanitar de la o asemenea țară?
Când Israelul a distrus Dahiya și alte cartiere din Beirut, primăria Tel Avivului nu era luminată în culorile drapelului libanez. Când Israelul a ucis copii și femei nevinovate, tineri și bătrâni, în Gaza, în timpul Operațiuni Plumb Topit și al Operațiunii Protective Edge, primăria nu era luminată în culorile drapelului palestinian. Însa acum suntem atât de umani și atât de libanezi, pentru moment. Până la următoarea Dahiya”.
mai plans nitel si apoi au mai lansat o racheta de la 10km inaltime. Am lucrat in Liban, zilnic ii bombardau. Insa si libanezii permiteau celor 300 de partide si fractiuni sa provoace toti vecinii…
Din pacate, aici nu va fi pace nicicand. Si-a bagat dracu’ coada, cum se zice pe la noi.
Din păcate articolul amestecă lucrurile. Acum câțiva ani, post divizarea Ciprului grecii cu turcii aveau relații foarte tensionate. Și Turcia a fost zguduită de un cutremur mare. Și i-a prins pe Turcii cam nepregătiți. Echipele de salvatori greci s-au oferit imediat și au inervenit devansând cu peste 24 de ore intevenția turcilor și salvând nenumărate vieți. Asta nu înseamnă că vechile dispunte dintre Atena și Ankara s-au atenuat.
Ar vrea ei sa se bucure, dar cu Erdo si Iran activi prin zona, mai bine cu un Liban intreg si relativ stabil.
N-au loc de intors, islamismul fundamentalist e mai periculos in context ,mai mult ca oricand.
Trebuie sa fie idioti sa se bucure de nenorocirea din Beirut.
Si noi ar trebui sa ajutam comunitatile crestine din Beirut cumva.
Cum spunea un maior nu prea dotat intelectual din armata, „Soldati, daca nu v-am spus-o, v-o repet acum !”, reiau intrebarea, care mi se pare cea mai importanta : de la ce a pornit, care este originea focului care a declansat explozia ? Se vede din nenumaratele filmari particulare, unele facute chiar cu minute inaintea exploziei, un foc important, declansat „ca din intimplare” linga depozitul unde se afla (probabil ca ilegal dar oricum inconstient si ilegal) nitratul de amoniu …
Sigur ca e nasol Israelul ca ia rachete in cap si apoi riposteaza impotriva unor lasi de extremisti musulmani care se ascund in spatele populatiei pasnice din Liban si Gaza.Sigur ca ar trebui sa taca Israelul si chiar sa dispara ca sa isi numere mataniile pe la Ierusalim toti puturosii islamisti,puturosi dar plini de pofte de stapani peste toata lumea,dupa cum le ccanta Ayatolahul.Ca exemplu,in Gaza,cand s-a format statul palestinian,le-a lasat Israelul,puturosilor,mii de hectare de pamant si sere,pamant manos salvat de desertificare prin munca de mai multi ani a evreilor si…s-a ales praful de toate,iar acum dupa ce puturosii au stat doar sa unga Karasnikoavele,le este foame si vor liber in Israel,nu mai suporta granitele convenite si ataca granicerii evrei.Acum,pe bune,nu trebuie sa fi de o parte,sau alta,dar daca pe la noi te-ar hartzui niste puturosi care vor munca ta,plus si cu niste rachete aruncate in capul tau si al copiilor tai,ar fi mare minune sa mai merg sa si ii ajut la vreo problema.Dar Israelul stie ca Libanul nu este decat un conglomerat si vine sa ajute o parte din populatia pasnica care mai munceste si pe acolo cineva si care a suferit o catastrofa.Adica logic autorule,cu Israelul se vede doar ca una-i una si alta-i alta si va mai ataca daca este atacat,asa cum ar face,in mod sigur,si Romania. Iar intrebarea „Ați accepta ajutor umanitar de la o asemenea țară?” este precum ar trebui sa se supere vacarul pe sat dupa ce libanezii pasnici stiu ca niciodata Israelul nu a atacat Libanul decat dupa ce hoardele de banditi Hezbolahi si/sau extremistii palestinieni din Liban au atacat si omoarat evrei,si la aia in Israel,tineri si batrani,femei nevinovate si copii,dupa care atacatorii lasi s-au ascuns printre oamenii pasnici din Beirut si alte locuri.
ma amuza, auzi la ei, muncitori. Stii tovule, unde fac febra evreii?
La degetul aratator. Tu faci aia, tu aia.
Nu ca arabii, ar fi harnicii pamantului.
@ Ce,munca folosind aratatorul este cea mai grea,pentru ca,daca arati gresit,poti sa ti-l bagi undeva si sa-l lasi acolo pe post de morcov.
cititi istoria israelului inventatorii terorismului modern ….adevarati genii teroriste …isi ucid cu usurinta propria oameni daca le serveste scopurilor lor peopagandistice …..vasul ..patria .in port haiffa in 1940 scufundat cu 265 jidani nemti plis echipajul navei de catre teroristii din …hagana…ati auzit de halvita otravita?