Conceptul în sine de homo economicus trebuie “ucis”

Pentru ca nu mai “rasfoisem” portalul de bloguri evonomics.com de cateva luni, am zis sa vad ce mai e nou pe acolo. Am dat peste un text care contine discursul lui Nick Hanauer, miliardar din Seattle, rostit cu ocazia premiului “Umanistul anului” pe 2018, pe care i l-a acordat de Universitatea Harvard si de MIT din Boston*.

Hanauer este ceea ce ar putea fi denumit, dupa sabloanele de limbaj contemporane, un plutocrat. Dar este unul foarte eretic, de vreme ce observa, din postura de membru de vaza al clasei bogatasilor, ca acuta polarizare sociala generata de mitul omului rational si egoist, care face bine ca vrea sa se imbogateasca pe seama altora si cu orice pret, este o tendinta spre auto-distrugere a capitalismului rentier si globalist. Hanauer considera ca nu cautarea egoista, “rationala” a profitului, este creatoarea prosperitatii, ci cooperarea si reciprocitatea. In linie cu cele sustinute de Y. N. Harari (in Sapiens. Scurta istorie a umanitatii), Hanauer sustine ca Homo sapiens a evoluat intr-o fiinta morala, care cauta reciprocitatea si cooperarea, pentru ca acestea sunt adevaratele noastre “super – puteri”, a le abandona insemnand a regresa la nivelul originar, de ruda un pic mai evoluata a maimutelor. (Nota: daca pui intr-un mediu controlat un grup de maimute si le dai un motiv pentru a intra in competiei, transformi imediat acel grup intr-un adevarat pandemonium).

Foarte interesant si sugestiv, Hanauer sustine ca a fi rapace nu inseamna a fi capitalist, ci a fi un mizerabil sociopat. In realitate, capitalistul este cel care gaseste solutii la marile probleme al comuninitatii, adunand resursele financiare si umane necesare si asumandu-si riscul afacerii, care ar trebui sa se orienteze intotdeauna dupa principiul deciziei juste, corecte din punct de vedere moral, cu increderea ca a lucruri corecte si juste pentru client, pentru salariati, pentru comunitate si pentru planeta inseamna, indubitabil, a face lucruri corecte si juste pentru actionari.

Din aceasta perspectiva, e bine de vazut si comparat acest principiu al decizie juste, corecte din punct de vedere etic, cu ceea ce spun libertarieni si cu ceea ce sustin economistii de factura neo-clasica, recte, ca tot ceea ce aduce beneficii directe bogatilor aduce beneficii indirecte si saracilor si ca tot ceea ce acorda beneficii directe saracilor, cauzeaza pierderi intregii societati, inclusiv saracilor. In ideologia libertariana, a creste salariile inseamna a reduce numarul locurilor de munca, iar acesta pare a fi singurul argument “moral” pentru a tine salariile mici si castigurile din capital mari. Hanauer remarca, printer alte argumente care contrazic acest asa-zis precept moral, ca in Razboiul civil, sudistii americani sustineau ca scalvii ar fi dus-o mai bine ca sclavi decat ar fi putut sa o duca in calitate de oameni liberi. Tot Hanauer observa ca influencerii capitalistilor globali au si acum infinite motivatii si expresii indirecte pentru a spune ca, de fapt, lumea asa si trebuie sa fie, adica impartita in bogati/stapani si saraci/sclavi, mai precis, o lumea dominate de cat mai putin bogati in dauna cat mai multor saraci. Bogatii “moralisti” vor plati chiar si studii si tratate care sa demonstreze acest “adevar”, caci au cu ce plati, mai ales ca nu ii costa mai nimic. Unii experti chiar ar face aceste studii gratis, in speranta ca vor fi candva, cumva, stipendiati gras pentru serviciile gratuite si nesolicitate prestate (“regula” usii rotative). Cu grafice si poze bine ticluite, inserate si subliniate in slide-uri Power Point, se pot crea realitati simulate care vor “demonstra” orice, inclusiv caracterul rational al segregarii intre bogati (sau elite restranse) si saraci (marea masa a vulgului). Dar lumea reala, economia, se comporta cu totul diferit, mai ales pentru ca depinde de alegerile emotionale sau oligo-rationale ale oamenilor. In realitate, cresterea salariilor nu duce la reducerea locurilor de munca, ci la cresterea economica generate de consumul sanatos, urmata de reducerea somajului prin noile locuri de munca rezultate, precum si la scaderea costurilor cu asistenta sociala si, mai ales, la reducerea gradului de supra-indatorare a populatiei, ceea ce relaxeaza bilanturile bancilor si ale celorlalti comercianti care vand pe credit, reducand numarul esecurilor de creditare si al rebuturilor contractuale cauzate de capitalismul de prada.

Hanauer propune si un set de trei masuri pentru a putea orienta in directia corecta uriasa nava globala criminal condusa de homo economicus. Merita analizate si commentate pe scurt.

In primul rand, ideea – la nivel academic si de manual, trebuie renuntat treptat la paradigmele teoriei economice neo-clasice si la preceptele ideologiei libertariene (neo-liberale) dupa care omul este o fiinta rationala care cauta in mod egoist profitul individual, stiind cu exactitate ce alege si pentru ce motive alege. Chiar indicatorul economic cel mai cunoscut – PIB – este una dintre ideile complet gresite la care trebuie sa se renunte, intrucat nu reflecta bunastarea si prosperitatea umana, ci cresterea economica centrata pe acutizarea inegalitatii.

In al doilea rand miscarea – toate disciplinele care graviteaza in jurul teoriei si politicii economice, de la sociologie, la psihologie, demografie si Drept, trebuie fundamental regandite si revizuite, pentru a fi re-centrate pe dimensiunea morala a omului, cea care contine trasaturile altruismului, cooperarii si reciprocitatii. Aceasta necesita o adevarata miscare de trezire a omului din letargia in care a fost abandonat de consumerism si de goana dupa profitul usor. Nu este vorba de o noua ideologie sau religie (desi acestea au motivatii sau fundamente morale, putand sprijini zisa miscare), ci de o regandire a omului ca o fiinta deopotriva rationala si emotionala. Conceptul in sine de homo economicus trebuie “ucis” pentru a ne putea debarasa de ideologia libertariana (sau neo-liberala), atat de straina istoriei si ideii fundamentale de umanism liberal.

In al treilea rand, este nevoie de institutii si birocratie re-educata care sa implementeze aceasta idee de recladire a fiintei morale a omului contemporan.

Sigur ca in Romania idea, miscarea si institutiile necesare sunt utopii, in conditiile in care universitati, publicatii, mass-media, politicieni si manageri nu mai stiu sa distinga intre realitate si ideologia neo-liberala, care a devenit un must chiar si pentru serviciile secrete (impanate, de altfel, nu cu obiectivul sigurantei nationale, ci cu libertarianism corporatist, o ideologie a unei drepte – mutant, aflata la confluenta intre fascism si comunism). Exista o miscare politica pan-europene denumita DiEM25 (Democracy in Europe Movement), dar inca necunoscuta publicului, la care adera Bernie Sanders (SUA), Jeremy Corbin (UK) si Yannis Varufakis (Grecia). Dar exista, in Europa, mai ales in Franta (vestele galbene), Italia (M5S) sau Spania (Prodemos), miscari care ar putea schimba paradigmele invechite ale birocratiei bruxeleze, pe seama carora au fost posibili birocrati de “talia” unui Junker (cel cu “sciatica” si cu un pantof negru, altul maro) sau a unui Elmar Brok (etern europarlamentar german, foarte guraliv contra unor tari “corupte” ca Romania, dar acuzat el insusi, in prezent, de coruptie si de deturnare de bani publici europeni).

*textul integral al discursului se afla aici: http://evonomics.com/how-to-destroy-neoliberalism-kill-homo-economicus/; o interesanta discutie a lui Hanauer cu Greg Epstein, capelanul Universitatii Harvard, in legatura cu chestiunile puse de neo-liberalism, de inegalitatea crescanda dintre bogati si saraci si de egoismul sociopat al lui homo economicus, se regaseste aici: https://democracyjournal.org/arguments/nick-hanauer-the-plutocrat-of-the-common-man/