Cota de impozitare: unică sau progresivă?

Sincer vorbind, nu mi-aș dori să mă aflu în pielea prim- ministrului și nici a celorlalți diriguitori ai noștri, mai mari sau mai mici, aflați în căutarea unor mijloace care să ne scoată din impas. După cum este de neînțeles cum e posibil ca de îndată ce au ajuns pe un post mai acătării, menit să rezolve nevoile care îi aduceau acolo, parcă loviți de un blestem, toți fac urechea toacă la chestiunile arzătoare la ordinea zilei (cum ar zice un erou al lui Caragiale), ignoră soluțiile existente (unele aplicabile de azi pe mâine) sau cele sugerate de glasurile de specialiști de care nu ducem lipsă. Ba, mai citim și declarații pline de patetism ale liderilor PNL (pentru care cota unică este un fir roșu peste care nu se poate trece) care argumentează că până și discuțiile (ce să mai vorbim despre aplicare ?!?) despre impozitul progresiv sunt indecente, întrucât și așa românii plătesc (sic!) statului jumătate din câștigurile lor.

Trebuie să spunem celor care nu știu ori au uitat, că instrumentul financiar numit ”cota unică de impozitare”, practicată de guvernele noastre postdecembriste, a fost elaborat, unde în altă parte decât în America?, încă din anul 1981, din timpul lui papa Reagan. Apelând la documentele originale (trecerea lor prin mai multe interpretări perverteşte adevărul), n-am prea găsit în ele nişte virtuţi speciale, în afară de marile avantaje pentru economiile dezvoltate și favorizarea celor bogaţi faţă de săraci. Veşnica poveste, statornicită încă din Biblie : ”cui are i se va mai da …”. Simplificarea calculului pentru orice nivel şi domeniu, combaterea evaziunii, a economiei subterane și a pieței negre sau reducerea corupției și altele sunt doar floricele de ornament.

Avantajoasă ori nu, America a conceput-o, a validat-o, i-a dat OK-ul şi a recomandat-o ca ideală dar, ATENȚIE !, reţineţi şi nu vă miraţi : S.U.A. N-AU APLICAT-O NICIODATĂ ! Și nu o aplică nici acum. În nici un stat. A rămas marfă de export pentru naivi şi prostănaci.

Europa, în căutarea de mijloace de consolidare a Uniunii sale fragile, dominată de o mare varietate de potenţiale economice, de instabilitate politică dar, mai ales, de un procent foarte ridicat de corupţie, a crezut că l-a prins pe Dumnezeu de picior, a importat-o, a recomandat-o, fluturând-o ca pe cel mai important instrument de respectare a egalităţii, de combatere a economiei subterane şi a pieţei negre. Din nefericire, nici unul dintre obiective nu a fost atins: corupţia continuă să crească și să se extindă, economia subterană şi piaţa neagră îşi văd de ale lor, în timp ce se conturează, tot mai evident, pătura marilor bogătaşi, cu averi uluitoare făcute peste noapte, din condei, în paralel cu deteriorarea condiţiilor de trai ale marii majorităţi a cetăţenilor de rând.

Şi aici este o şmecherie a UE. Reţineţi, dintre toate statele ei, cele care aplică cota unică sunt strict ŞAPTE. Şapte, şapte, mari şi late, foste socialiste toate! (iată-mă şi poet !). Toate trag ponoasele vechiului regim şi au economii precare. Estonia are nivelul cel mai mare de cotă, 25%, faţă de Bulgaria cu 10%, noi cu 16%, în vreme ce şi noi şi bulgarii suntem în topul ţărilor celor mai afectate, cu cele mai mari rate de şomaj, cu scăderea drastică a puterii de cumpărare, instabilitate politică şi nivel maximal de corupţie. Ca şi americanii, ţările bogate, stabile, avansate, înfloritoare din toate punctele de vedere, o recomandă cu căldură, îi cântă osanale, dar atât. Ele nu o aplică. De ce oare ?

De ce oare toţi guvernanţii, politicienii şi demnitarii noştri, de orice natură, nivel şi culoare politică, începând cu Năstase și Boc, Ponta şi Antonescu până la actualii, Ciucă și Cîțu, se bat cu pumnul în piept pentru apărarea cotei unice ? Nu vă dă de gândit ? Unii şi-o atribuie ca principala victorie a lor şi a regimului, o trec printre marile lor realizări, ca ”luptători neabătuţi şi hotărâţi ai cotei unice”. Oare să fi dispărut alte nobile ţeluri care să-i mâne în luptă ? Puzderia de declaraţii şi luări de poziţie, unele mai sforăitoare decât altele, ”lupta” angajată a unora (din păcate nu a unor terchea-berchea, ci a celor care chiar ţin băierile şi cheile puşculiţei publice), este impresionantă şi nu mai puţin penibilă. Nu ştiu ei că vistieria ţării este goală, că întindem mâna la străini pentru pensii şi salarii şi umblăm după noi şi noi taxe şi impozite ca mistreţul după ghindă ? Că, vorba ceea … iei, iei, da’ dacă nu pui … de unde să tot iei ?!”. N-ar fi greu de aflat că, de fapt, cota unică ”conduce la reducerea bugetului de stat”, cum este formulată de către numeroși analişti demni de încredere.

Oare de ce au răsărit aşa de mulţi apărători ai cotei unice, ba declară impozitul progresiv de sorginte socialistă. Şi cum am lichidat cu socialismul … De ce şi-o trec în topul realizărilor vieţii lor, Isărescu, Vasilescu şi ceilalți puternici ai zilei ? Pe lista asta nu figurează nici un sărăntoc, nici unul care trăieşte de azi pe mâine, ci numai dintre cei ajutaţi de zeiţa Fortuna. Cum se face că în multe ţări dezvoltate şi avansate economic (sigur înapoiate faţă de gândirea noastră originală), este aplicat impozitul progresiv, care ajunge până la 85% ? Nu, nu e o greşeală, 85% !

Logica suferă : la agoniseală diferită, egalitatea nu mai miroase a bine şi dispare ca principiu. Egalitate de şanse da, nu şi de realitate. Agoniseala diferită duce la inegalitate, corect este ca şi datoria către societatea care a permis-o să fie proporţională cu ea, fiindcă acolo îşi are izvorul. Proporţionalitatea asta nu e vorbă goală. Nu, cu siguranţă că cei avuţi n-ar muri de foame. Unui cetăţean francez sau german, membru al UE, plătit corespunzător pentru munca lui, după ce varsă 75-85% din venitul realizat îi rămâne suficient ca să-şi cumpere câteva maşini pe lună, să aibă iahturi pe toate mările Europei şi cabane pe toţi munţii, să ducă o viaţă îmbelşugată. În schimb, el este mulţumit că din munca lui, statul poate construi pentru toţi, spitale şi şcoli, şosele, baraje, trenuri de mare viteză, sateliți artificiali şi câte şi mai câte. Nu sunt vorbe de clacă.

Marele Depardieu, franţuzul cu peste 170 de filme la activ, cu o carieră de invidiat și om de afaceri, plin de premii şi onoruri, socotind că impozitul pe care-l plătea în propria ţară (75% pentru veniturile care depăşeau milionul de euro), şi-a dat cinstea pe ruşine, l-a trădat pe străbunicul Napoleon, a părăsit ţara care l-a făcut om şi a dat fuga la tătucul Putin (mai nou, am auzit că s-a cam supărat pe el). Mă mir că n-a auzit de cota unică de la noi, unde ar fi dat de armata de vajnici luptători pentru ea. Oricum s-ar fi aflat printre francofoni. E drept că ruşii s-au grăbit să-i ofere cetăţenia rusească și câte un apartament în fiecare localitate răsărită și cu siguranță că va găsi, la nevoie, un şanţ potrivit în care impresionantul său gabarit să se odihnească, după un regal bahic.

În condiţiile de pandemie și război, dificultăţile tuturor statelor au sporit şi au alterat viaţa şi societatea de pretutindeni. Ori noi, dacă am constatat că aplicarea cotei unice de impozitare, a lăsat vistieria la fel de goală, n-ar fi cazul să revenim la impozitului progresiv ? Ba am putea crea noi un sistem original (la asta ne pricepem), poate nu până la 85% dar undeva mult mai sus de 16%, încât să trecem de pragul ăsta care, oricum am învârti-o, este departe de orice logică.

Foarte bine, păstrăm cota unică. Dar până la o anumită limită. Pentru o casă, hai pentru două şi încă una de vacanţă. Dar de aici încolo, gata, pentru tot ce depăşeşte limita bunului simţ, la şapte, zece sau paisprezece case, trebuie să crească şi impozitul. Ai nu ştiu câte hectare de teren ? La fel de bine, cotă unică. Dar dincolo de o anumită suprafaţă, varianta progresivă a impozitului capătă substrat şi justificare. Aşa ar trebui să fie şi cu sumele de bani, cu bijuteriile, tablourile, acţiunile şi aşa mai departe. Bunul simţ trebuie să primeze faţă de acumulările astea fără nici un sens, fără logică, cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate să jure (fals, da!) că asemenea averi şi acumulări au fost făcute din muncă cinstită şi din sudoarea frunţii şi a mâinilor.

Agoniseala fără limite nu rămâne fără consecinţe. Pentru a-şi apăra averile, cei avuţi sunt nevoiţi să le apere împotriva celor care râvnesc la ele şi creează nu numai structurile de administrare ci şi instrumentele de forță, își adjudecă justiţia și celelalte instituții. De aici până la aservirea puterii de orice fel nu mai e decât un pas. Statul paralel nu mai este o invenție.

Nu vreau să ne întoarcem la egalitatea şi la echitatea socialistă, dar discrepanţa dintre bogaţi şi săraci devine o prăpastie din ce în ce mai mare. Şi dacă oamenii ar trăi bine, dacă am fi atins acel liman al bunăstării pentru cât mai mulţi, încă n-ar însemna nimic. Dar când este atâta lume necăjită, atâţia oameni care trăiesc în mizerie, fără exagerare, de azi pe mâine, nu mai sunt la fel de liniştit.

Nu are bugetul ţării nevoie de bani ? Ba are. Şi dacă bugetul ar fi mai mare, am avea de unde cheltui pentru combaterea evaziunii fiscale, a economiei subterane şi a muncii la negru, ca şi a implementării atâtor măsuri menite să asigure plata datoriilor către stat. Numai să vrem.

Cum rămâne cu datoriile imense ale marilor afacerişti către stat ? Cum rămâne cu returnarea TVA-ului ilegal și necuvenit ? Cum rămâne cu recuperarea bunurilor stabilită de justiție ? Cum trebuie privită marea găselniţă a Legii insolvenţei, cea mai mare pleaşcă pentru afaceriştii veroşi, plini de datorii către terţi şi către stat ? Prin aplicarea ei, escrocii se pun la adăpost, nimeni nu se mai poate atinge de ei. De ce legea nu prevede ca, în caz de insolvenţă şi faliment, cei care au condus destinele societăţii spre dezastru să răspundă cu averile proprii, pentru acoperirea datoriilor ? Rămânând la acelaşi impozit şi pentru cel care trăieşte de azi pe mâine, şi pentru cel care-şi clădeşte averea pe seama tuturor legea nu mai este egală pentru toţi şi intrăm în aria nedreptăţilor.

Cred că a-ţi apăra averea obţinută prin muncă cinstită nu este păcat sau ruşine. Ele devin aşa când oamenii sunt taxaţi cu aceeaşi măsură unde nu e cazul.

Virgil Răzeșu – Piatra Neamț

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.