Plouă prostește ca niciodată în zilele de sărbătoarea Crăciunului. Rece, mocănește, egal și fără speranță de zăpezi. Satele de pe Valea Orăștioarei sunt mute și singuratice. La Ludești, un singur fecior îmbrăcat de călușer ne-a mai ieșit în cale. Înainte, fiecare sat avea una, două, chiar și trei cete. În celelalte sate este un an fără călușeri. Nu s-a adunat ceata – Covidu, dom’le, Covidu! Nici Dracu’ nu-i mai dă de cap! Ne strîngem la Cutare. Vino și dumneata și îți cîntăm de-astea de pe Vale! Fierbem niște vin cu scoțișoară și facem planuri. Ce planuri? Glume, bancuri și prostii! Mai poți face un plan? Nu vezi, jumătate suntem șomeri! Abia mai băgăm benzină de 50 de lei să mergem după pîine și după țigări!
Ploaia prostească se asortează cu dezolarea ulițelor, cu magazinele închise, cu știrile, cu pensiunile mai mult goale.
-Dumneata ce crezi?
Se face liniște de se aude și focul din sobă. Așteaptă cu toții să vadă unde adaug răspunsul meu, pe talgerul diversiunii planetare sau pe cel al pandemiei, al bolii tramise de Dumnezeu? Cei mai cuminți se tem, cei mai șmecheri o dau la întors și o scaldă în bănuieli. O farmacistă tînără, ca o păpușă cu obrajii pomădați în roșu aprins îmi zice:
-Domnule, ceva nu merge! A venit la mine o babă și mi-a întins o rețetă.De unde ai luat, maicuță, Covidul ăsta?
Ea s-a uitat cu cepele ei deștepte la mine și a zis:
-Care Covid? M-am dus la spital că mă doare piciorul și mi-a dat rețeta asta! Nu mai vorbiți prostii!
A doua zi a murit!
Prind curaj și intră în vorbă pe rînd. Știu toate zvonurile legate de Covid, bancurile pe seama carantinei, a morților subite, a puilor de dac Klaus, Ludocvic și Eduard, a țăranilor intrigați de boala inexplicabilă, situația lui Trump din America și despre ofensiva negrilor și a homosexualilor, despre încadrările dubioase la Covid și despre rezultatul surpriză al alegerilor din România.
-Acum ce zice Iohannis?
-Tace mîlc și înghite!
-Dumneata ce zici de AUR?
Discută cu detalii despre situația completării autostrăzii de la Sebeș. Vorbesc despre ce vrei și despre ce nu și mai scapă o vorbă în engleză, în germană, în italiană, în spaniolă!
Căldura, vinul fiert, subiectele, prăjiturile bune, țuica tare și cozonacul ne leagă ca într-o călătorie peste ocean, făcută de bunicii și străbunicii lor cînd au plecat în America pe la anii 1900. Nu ne-am văzut niciodată înainte și vorbim de parcă ne-am cunoaște de un veac. Limba româna ne leagă de parcă ne-am întîlni la Buenos Aires.
-Domnule, știi ce zicea bună-mea?
-Nu știu! Ce?
-Că niciodată să nu mergi la drum cu unul care umblă prin șanț! Părerea mea este că acu’, noi ne-am pornit la drum cu niște proști care toată viața au ținut-o prin șanțuri!
Nu rîde nimeni.Toți îl privesc serios.Nu-i de rîs. Şi toți înțeleg unde bate zicala băiatului, rămasă de la bună-sa!
Trotuarele satului sunt călărite de mașini mititele și mijlocii, toate la second-hand, aduse de afară. Satele de pe Valea Dacilor arată o altă lume. Circulă pe net, circulă pe roți, zboară, coboară din bus-uri care îi aduc de la muncă. Au haltele lor pe traseele pentru Spania și pentru Italia. Snobismul lor european a început să obosească. Nu mai cad pe spate la luminițele de agățat la Crăciun pe la streașini și pe vîrful acoperișului de casă. Nu-i mai impresionează zborul cu 15 euro la dus întors și că pot face un ban. Încep să doară bătăturile europene făcute la tot soiul de munci. Nu-i mai aud pomenind lozinca de gîscă
”Vrem o țară ca afară”.
Încep să-și simtă țara într-un alt fel, încă greu de descris. Cînd toți comentatorii flutură verzi și uscate despre poporul nepăsător și despre ignoranța lui (actorul Marius Manole, lovit de un soi de transă politică, tocmai vorbea la o emisiune de flecăreli politice despre cum trebuie învățat poporul să voteze!) eu mă trezesc chestionat ca pe vremea Memorandiștilor.
-Auzi, domnule, sunteți în stare să faceți ceva pentru neamul românesc?
Întrebarea aceasta simplă, grea, apăsătoare, serioasă şi cumplită nu mi-a mai fost pusă niciodată!
Mă gîndeam că omul vrea să o ia spre politică. La un pahar de vin, discuțiile politice sunt enervante. Nu se mai termină pînă în zori și se mai lasă și cu o bătaie.
-Gata! Am votat! Acum România are Parlament, are Guvern! Să-i vedem la treabă! am zis eu, încercînd să pun un capac peste subiect.
-N-am zis nimic de România!Nici de statul român și de fentele cu statul de drept. Am zis de neamul românesc. Şi nu de dumneata sau de ăia de la București! Zic de noi toți!
Bărbatul în toată puterea să fi tot dat în 65 de ani avea o privirea curată și o voce de intelectual.Aș îndrăzni să zic că vocea lui suna ca vocea unui patriot ardelean pe care n-o mai auzisem niciodată pe viu.
-Voi ar trebui să ne arătați ce să facem pentru că noi….atît!
Şi bărbatul și-a desfăcut jerseul de lînă în două aripi largi ca să-și arate pieptul liber.
-Noi….atît!
În două vorbe și un gest îmi arăta că el și cei de pe Vale și toți ceilalți de prin satele taransilvane în care încă se mai văd monumentele Eroilor din Primul și din cel de-al Doilea Război Mondial, ei sunt soldații cauzei. Pun pieptul la bătaie și luptă.
Cu o zi înainte, la Mărtinești, Călin Bîrcean din grupul ”Pragul de sus” avea să-mi ofere un disc intitulat ”Nu mai am răbdare” care se deschide cu versul ”Nu mai am răbdare să văd cum mor legende” și continuă cu ”Nu te lăsa cumpărat!”.
-Nu vedeți că ne ducem așa….
Şi începe să descrie cu mîna deraptă o mișcare arcuită, ca un spate de delfin care iese din apă și apoi se afundă spre adîncurile mării.
-Noi suntem gata, dar voi trebuie să ne spuneți și să ne arătați.
-Ce?
-Ce putem să facem pentru neamul românesc!
Întrebarea era formulată la fel de simplu și de apăsat, semn că nu era rostită întîmplător, ci venea dintr-o preocupare profundă, pe care românii ardeleni n-au mai rostit-o decît în perioada Memorandiștilor și în cea premergătoare Marii Uniri de la 1 Decembrie1918! Doar că acum era pusă în numele tuturor.
Să fie primele semne ale regăsirii patriei, după elanul european? Să fie vorba de un început de dezamăgire? Să fie spaima de noile restricții apărute odată cu pandemia? Să fie semnul nemulțumirii față de o elită netoată care nu-i mai reprezintă? Să fie o chemare a strămoșilor care se aude din ce înce mai puternic în larma internaționalistă a lumii?
Doamne, ajută-mă să găsesc răspunsul la această întrebare simplă!
credit foto vin2.ro
Te-ai sculat-sculate, Charlie-cap de puzță?
Analfabeta „ileana Rollason” nu putea sa nu confunde „semitii” cu „semiNtiile” in incercarea disperata de a-si sterge
stampila pusa de Gralul „H-umoroid” cand a adus-o in CUIB! Alogenii semiti si „seminti” pe care istoriografia bolsevica
i-a glorificat ca mari „romani” sunt preferatii CUIB-ului legionar al Securitatii. E prima oara cand FOSTA EVREICA ce-si
zice „ileana” isi manifesta deschis si plina de ura de rasa ANTISEMITISMUL ideologizat si practicat de NARODNICUL Iorga!
Fara Iorga si AC Cuza fascismul si nazismul nu ar fi beneficiat de o baza teoretica solida, nu ar fi putut fi clonati de Comintern „SOCIALISTII” Musolini si Hitler!!! Monstrul Iorga l-a transformat in monstru pe Carol II caruia i-a fost atat
„dascal particular”, cat si INSTRUCTOR DE FRONT!!! Iorga si Mann-iu l-au adus pe Carol II DEZMOSTENITUL pe Tronul Tarii
pentru a deschide calea legionarilor si lui Antonescu in fruntea Romaniei, conditie a impingerii noastre in macelul bolsevic mondial si a…bolsevizarii statului!!! Alogenii nu aterizau in Romania fara crimele antistatale ale lui Iorga si Mann-iu…
Celula secu de criza si-a mobilizat clonele agramate sa lase versificatiile si sa treaca la falsificarea istoriei
Romaniei, domeniul ce-l stapanesc perfect. Gralul „H-umoroid” a transmis parola in plicuri sigilate slugile
reactionand rapid ca in frumoasele vremuri cand tineri tortzionari terorizau romanii nealiniati idealurilor PCR!
Pt ca „rene/Antoanesei” si-a epuizat resursele oricum limitate intr-un ultim delir, a fost trimisa in prima linie „ileana”, o veche activista sub acoperire ce citeaza din noul Roller, feciorul de cominternist Tisminetzky, romanizat conform traditiei dupa numele…manastirii, de data asta, unde se refugia sa scape de Siguranta! Acesti cretinoizi de rotatie a cadrelor PCR din Secu prezinta plini de marsavie legenda ca in 1944 Romania a fost invadata de bolsevici alogeni, cand acesti asasini REVENEAU in tara unde fusesera legendati cu decenii sau un secol inainte taticii lor. Adica exact ce sustin eu despre marxistii narodnici si anarhisti, poeti si alti culturnici impamanteniti in secolul XIX! In anii 1930, Ana Pauker era o veche activista bolsevica bascacare opera in intreaga Europa si in SUA avand baza de pornire Romania, leaganul teroristilor marxisti de dupa 1848.
Flitul cu alogenii cazuti din cer in 1944 a facut parte din strategia „nationalizarii” lui Ceasca, cel mai rrom roman
dupa Ilici-Genocid. Un flit folosit si de Dej cand i s-a inscenat „dizidenta” incepand cu „procesele spectacol” ce copiau pe cele din anii 1930 cand Stalin a trimis garda lui Lenin in Spania, Germania si Franta sa-l sustina pe Trotzky in instalarea lui Hitler si a lui Franco! Ceasca nu a incetat relatiile cu URSS pana in ultima clipa in 4 dec 1989 cand a plecat DEFINITIV la Moscova…Ticalosii din CUIB care se dau „ortodocsi” sunt cei ce sub alte pseudonime sustin evolutionismul marxist/materialitatea Lumii, adulatorii MACULATURII MARXISTE si ai apologetilor alogeni ai teroristului Marx! Tradatorii neamului!
Te susțin, Ileana, dar alege și încearcă: gmail sau yahoo?
Conducerea l-a întrebat dacă are intenţia de a munci şi a spus că da, dar după 3-4 zile să nu se mai prezinte la întreprindere.”
Semnează “conductor arhitect, Ştefan Marcu” …
“Subsemnatul Potec Ştefan, membru de partid, îl cunosc pe tovarăşul Petre Nicolae.
A fost un tovarăş ataşat clasei muncitoare, urmărea să fie lucrările de bună calitate.
Când şi-a cerut transferul şi nu a fost aprobat de tovarăşul director, nu prea se mai interesa de bunul mers al întreprinderii.
Toate lucrările le-a lăsat în voia soartei.
Şi la un moment dat a plecat din întreprindere cu transfer.
Totuşi, la venire, a fost ataşat clasei muncitoare.”
Multiplicat în zeci de mii de exemplare, Mitomania s-a umplut de prea mulţi Petre Nicolae, trădători “magnum cum laude”.
Mitomanienii erau mulţumiţi cu sine.
Cromozom trăise vremuri în care trădările de ţară erau la ordinea zilei, resuscitate prin prestaţia unor “tovarăşi” care explicau că poate fi înca mai rău.
Cromozom era scârbit de “matrioşca” unor guvernanţi, dar el însuşi era o rotiţă insignifiantă în mecanismul mutării centrului de greutate al luptei de clasă.
Sigur, urmaşii vor întreba: “Măi, proştilor, ce duşmani de clasă aveaţi voi în decembrie 1989?
Dar în 2012?
De ce aţi spoliat ţara şi aţi pus la pământ industria?
De ce aţi vândut pe doi bani avuţia naţională şi de ce aţi complotat împotriva Mitomaniei, expunând-o la distrugere prin regionalizare şi ştergere de pe harta Europei? “
A murit oare Petre Nicolae, sau trăieşte printre noi şi trădează zi cu zi?
Urmaşii “Nemuritorului” Petre Nicolae îşi caută alibiuri.
Urmaşii săi vor ticăloşi în continuare societatea, până când un cataclism cosmic va transforma întreaga umanitate în praf stelar.
E de presupus ca aceleasi structuri de putere securiste si comuniste, esaloanele II si III insurubate in institutiile Statului Roman au vandut Romania .Altfel nu se explica de ex.cum pe 10 octombrie 2007,la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, Simon Peres declară că Israel cumpără Manhattan, Ungaria, România şi Polonia.Singura care a dat o replica a fost Ungaria sau poate Polonia,nu tin minte exact.Cum explica Simon Pers situatia scandaloasa:”cu talentul,relatiile personale si dinamismul nostru,ajungem aproape peste tot”!
Sa ne explice si nou cineva cum au fost vandute hoteluri,banci,UCECOMUl,CENTROCOPUL si altele ,cui unde se afla acum si ce „relatii personale”au existat ?Adica ei o mana d e imprastiati au facut praf un popor compact ,dar TRADAT, cu „talente,dinamism si mai ales relatii personale”-acestea fiind exact cei dinainte de „revolutie”insurubati la butoane, dupa „revolutie”?
Si mai ales cumparati,vanduti,tradati suntem legionari,antisemiti,lenesi,puturosi,betivi ,corupti si mincinosi, adica tot raul din lume, pasivi ,incapabili,si dezbinati,cand vine un delirium tremens si cu spume la gura se ratoieste la memoria marelui Mihai Eminescu,marelui Nicoale Iorga, Eliade,Cioran,AI Cuza etc. mai si tacem ? Da, sunt antisemita impotriva oricarei semintii care tavaleste in picioare ALTA/ALTE SEMINTIE/SEMINTII ! Care denigreaza valorile altei SEMINTII, religia ,credinta si trecutul istoric, valorile sale culturale nationale.DACA SUNTEM CUMPARATI,sa vedem si STAPANII CARE NE-AU VANDUT, ARGINTII PE CARE NE-AU VANDUT si argintii cu care ne-au cumparat!-NU asa este corect? Cred ca dl.Nistorescu Cornel,desi este un pesimist,ar putea gasi raspunsul la intrebare!
“Aceste evenimente au fost atât de uluitoare pentru mine încât nici astăzi nu-mi dau seama cum am scapat cu viaţă”.
Între cei care pot da referinţe despre acea perioadă din viaţa lui Petre Nicolae, se număra compozitorul Florin Co-mişel, şeful consilierilor sovietici pe nume Novosilatev, apoi Kuznetov, alt consilier rus, la urmă fiind trecute şi ceva nume de români…
Dincolo de amănuntele vieţii lui netrebnice, Petre Nicolae avea şi o durere: nu fusese decorat niciodată, pentru ceva, pentru orice…
A depus adeziune la PCR în 1946, dar din lipsa de activitate a rămas pe dinafară…
Prin 1953, Petre Nicolae se zbătea să i se recunoască vechimea în partid şi să capete carnetul roşu.
Curios lucru, prin decembrie 1953 scria într-o altă autobiografie buclucaşă: “nu am fost niciodată în străinătate, nu am rude în străinătate…”
Câte minciuni şi ce dramă!
Prin anul 1954, memoria pare să-i revină şi afirmă în scris, apoi semnează: “Deoarece antonescienii nu l-au lăsat să studieze în ţară”, a fost trimis de tac’su, comunistu’, să-şi facă studiile tocmai la “Polytechnica” din Paris, obţinând o diplomă “streină”…
Cromozom oftă: “Bogaţi erau sărmanii comunişti şi greu încercaţi de viaţă!”
Cromozon trecu la biblioraftul cu referinţele despre Petre Nicolae:
“Îl cunosc de la data angajării.
La sosirea în întreprindere a promis şi a proclamat la toţi că va face ordine în mersul producţiei.
Subsemnatul am putut constata că toate promisiunile lui s-au redus la vorbe goale.
Conducerea i-a dat libertate deplină, dar meşterii se plângeau de el că nu dădea relaţii despre şantier, se ferea de a da relaţii tehnice, fie din cauză că nu era de specialitate, fie că nu avea intenţia de a sta în întreprindere.
Se mai lăuda că “bătea” -250-300 de cuvinte pe minut, o aberaţie totală, dar aveau nevoie de el, altminteri era bun de împuşcat.
23 August l-a prins fiind arestat în garnizoana militară din Turnu Severin şi urma să fie înaintat Corpului de Armata Sibiu, Curtea Marţială, pentru informaţii telegrafice transmise sovieticilor, aflaţi în apropiere, dacă acceptăm că Tecuciul era la doi paşi de Turnu Severin…
Petre Nicolae susţinea în ticăloasa-i autobiografie că a fugit de sub escortă, furişându-se printre gloanţele trase de “antonescieni”.
Căpitanul de graniceri Vergea Vasile şi maiorul Târnăcop au făcut să fie înaintat Corpului de Armată pentru înaltă trădare.
A ajuns la Bucureşti călătorind clandestin, dezertor din armata “antonesciană”.
La “eliberarea” Bucureştilor de către armata sovietică, s-a prezentat singur la Statul Major.
Clădirea, aflată în Ştirbei Vodă, era ocupată de Armata Sovietică.
Colonelul Cristescu din Statul Major Român a vrut să-i pună cătuşele la mâini, a intervenit însă maiorul Crapcenko, din Armata de Tancuri Sovietică şi l-a eliberat punând pistolul în piept colonelului Cristescu.
Luat de “valul de entuziasm al eliberării”, Petre Nicolae a colindat cu sovieticii tot oraşul.
I s-a dat o zapiscă având ştampila comandamentului sovietic şi s-a prezentat la Regimentul 1 Transmisiuni, unde i s-a eliberat livretul militar, fiind lăsat la vatră.
(Pare o nebunie că, întorcând frontul, armata română a lăsat la vatră un ostaş acuzat de trădare…, iar Cromozom îşi fixă ca temă să caute prin arhive ceva date despre acest caz, minor de altfel, dar esenţial în a înţelege mecanismele prin care oamenii pot trăda şi căuta să-şi disimuleze frustrările, victime perfecte pentru recrutări viitoare…)
Nu a fost decorat şi nu a fost prizonier.
Sărac-sărac, a început în 1938 şi a terminat în 1948 “Polytechniqe” din Paris.
Spunea că ştie franceza “scris, citit, vorbit”, dar şi rusa, “ scris, citit”.
Profesiunea de baza a lui Petre Nicolae era aceea de “proectant mecanic”.
A lucrat la “Concordia Română, Uzinele 23 August-fosta Malaxa, Combinatul Metalurgic Baia Mare, Uzina 4 Moreni, etc….”
Au fost vremuri când românii precum Petre Nicolae se făleau cu afirmaţii ce ni se par astăzi ciudate, de înţeles pentru anul 1953: “Nu am activat în nici-o organizaţie subversivă”, “nu am rude în străinătate”, “nu am nici-un fel de prieteni şi nu-i vizitez acasă”…
”Pot da referinţe despre mine următorii tovarăşi…”
Au fost vremuri când “clasa muncitoare” era “origine socială”, când Petre Nicolae preciza prin autobiografiile împraştiate în toate vânturile, cu “mândrie patriotică”, că tatăl său, “a luat parte la grevele ceferiştilor şi petroliştilor prahoveni”.
Petre Nicolae a fost, precum singur declara, militar în Regimentul 1 Transmisiuni pe frontiera Dunării.
Nu a fost legionar, nu a luat parte la rebeliune şi era cunoscut ca având un tată comunist, care a suferit cumplit, un tată care nu avea decât dispreţ pentru “casta” capitaliştilor”…
Pe lângă multe aberaţii, Petre Nicolae scrie şi semnează că, datorită tatălui său, receptat de autorităţi ca fiind un om periculos regimului “hoţesc” capitalist, a fost obligat să urmeze Politehnica din… Paris.
A obţinut cu mare greutate diploma de inginer, “o diplomă streină”, cum spunea mâhnit Petre Nicolae.
În vremea războiului a fost radiotelegrafist şi a suferit mult de pe urma ofiţerilor antonescieni.
A fost persecutat pentru refuzul repetat de a merge pe frontul din URSS, de parcă stătea Ion Antonescu să-l întrebe…
Ciudat însă, când a fost să fie o schimbare de regim, s-au agăţat cu toată forţa de Trecut, au afluit în posturi cheie în Stat şi nu s-au lăsat duşi până când copiii lor nu au fost îndoctrinaţi şi investiţi a conduce societatea spre capitalismul de piaţă, cu metode “constructiv” comuniste…
Dacă-l întrebai, Cromozom îţi povestea un caz care l-a frapat şi care reprezenta un fel de prototip de personaj a cărui principală calitate era potenţialul de a trăi o viaţa dublă.
Sistemul avea nevoie de astfel de oameni şi sarcina lui era să descopere oameni dubioşi, dar servili, capabili de orice…
…Petre Nicolae se născuse în anul 1919, din mama Stana, casnică, “fără politică” şi tatăl său, fost mecanic la C.F.R.
“Nu cunosc precis ce activitate politică a făcut tata în trecut, dar ştiu că a fost grevist şi lumea îi spunea “comununistul”.
La data când fiul dădea o biată autobiografie cu scopul precis de a fi angajat slujbaş al statului român, tatăl său avea 72 de ani şi era “suferind de reumatism”.
Ar fi putut da referinţe despre Petre Nicolae, numiţii Bercu Grossman, zis Croitoru’ şi Albert Semo, doi români daco-geţi-“begeţi”, cu domiciliul în Bucureşti.
Potrivit autobiografiei, Petre Nicolae avea trei surori, Dida, Maria şi Jeni.
Două erau coafeze, iar una casnică.
Petre Nicolae se căsători cu Maria, despre care “nu ştie şi nu putea preciza unde lucrează şi unde a avut ultimul serviciu.”
Pare hilar, de neînţeles…
În schimb, rubrica “apartenenţa politică era plină de amănunte: “Fără politică…”
Din familie modestă, fără pământ şi fără avere, Petre Nicolae a fost un sergent în armata română, contigentul 1941, având numărul matricol 1313.
Din 1942 a fost concentrat în regimentul 1 Gardă.
Un fapt extrem de important, subliniat de Nicolae Petre, ar fi acela că nu a fost pe frontul de est, din URSS.
DOSAR DE CADRE
Prin anii ’50, şefii servicilor “cadre” erau atotputernici şi puteau hotărî destine, înălţând sau îngropând la propriu vieţi.
Erau respectuoşi în limitele acelor timpuri şi încheiau orice adresă sau cerere, cu “salutări tovarăşeşti” ori “Traiască lupta pentru pace!”
Erau vremuri când “referinţele” băteau realitatea, iar degetele unor inşi cu mânecuţe negre uscau limbile de umezeală pentru a răsfoi dosare expuse mucegaiului, citind plini de importanţă foile cu delaţiuni sau imbecilităţi casnice.
Erau cazuri când persoanele ce-şi depuneau autobiografia, se autoflagelau de bunăvoie sau, dimpotrivă, căutau să fie în pas cu “moda” timpului, aderând la cutumele regimului comunist adus pe tancurile sovietice sau inventând filiaţii comune cu „impuşii” neamului ducând spre Neanderthal…
Cromozom, care citise vagoane de fişe de cadre, îşi făcuse o idee despre oameni şi putinţa lor de a-şi disimula ura faţă de “sistem”.
Scutura dosarele de praf şi răsfoia plin de interes note, declaraţii, referinţe şi apostile.
Era modul lui secret de a rememora trecutul, de a extrage idei şi a le proiecta în prezent.
Viaţa îi oferise lui Cromozom şansa a se documenta şi a lucra eficient la crearea unor tipare pentru recrutarea unor indivizi ticăloşi din neam în neamul lor, ori ticăloşiţi de către Sistem, inşi capabili a fi înrolaţi şi folosiţi pentru scopurile Organizaţiei.
Peste ani, fiind luaţi la întrebări pentru fapte îndreptate împotriva Statului şi a Cetăţenilor săi, vor spune, transfiguraţi, că au fost doar Funcţionari ai Sistemului, că aşa erau vremurile şi pentru că nu aveau vocaţie de martiri, s-au lăsat constrânşi a deveni Soldaţi Universal-Devotaţi comunismului…
Dupa lovitura de stat, Clica a distrus agricultura-Iliescu a lasat taranul cu manile goale, a distrus industria, a deschis portile capitalismului de cumetrie, salbatic ,de tranzitie intermianbila si a semnat cum a vrut tratatele de aderare la Ue si cele cu NATO. Parlamentele nu au fost prezente sau manipulate de ele, Poporul nu a fost prezent ci izgonit la locuri d emunca in „europa libera”.Clica actioneaza ca un stat politist,ingradind drepturi si libertati,intr-un stst asezat pe baze profund inechitabiile, deoarece a trebuit sa-si asigure Justitia,Armata si Politia pentru a tin ein frau acelasi popor obidit si alungat di tara,devenit sluga sparanghelului.Preocuparea Clicii a fost sa dea noi si noi acte normative de privatizari,furtul activelor statului, risipirea avutiei nationale ,instrainarea sistemelor energo-electrice, a serviciilor publice-, a comertului si resurselor naturale, totul administrat,folosit si la dispozitia altora.A fost re-construita o soc.cu privilegii si mai mari,un stat clientelar,incapabil de a avea o democratie cu princ.echitatii la baza pt.toate categoriile sociale ce-l compun.
Multumesc Radu, pentru toate aprecierile, in timp. Este o reclama la tv cu un cuplu in care barbatul spune, a fost o „mitafora” si femeia se sperie neintelegand ce inseamna. Sigur ca prin metafora folosita vroia sa provoace o replica si tot asa. Tactica asta de a provoca pe cineva dincolo de limitele de autocontrol, o stapaneste foarte bine si mizeaza pe faptul ca, subiectul atacului lui, sub stres, spune lucruri pe care poate, in mod normal, nici nu le gandeste. Reactia Ilenei a fost extrem de profesionista si categorica si-i multumesc inca o data.
Vladimir Tismenetzky este fiul unuia dintre cei sosiţi pe tancurile sovietice pentru a implementa ,prin jafuri, crime şi condamnări, comunismul în România !
Faptul că un individ de teapa dictachiorului Băsescu i-a încredinţat acestui pui de năpârcă, să facă, pe bani mulţi, ” Procesul de condamnare a Comunismului” a fost cea mai mare batjocură la adresa Neamului Românesc ( doar nu al lor !) cu urmările care s-au văzut şi se mai văd din păcate şi în zilele noastre dacă-i cauţi la icre pe cei ajunşi mai nou şi la putere !
Mai ales la USR-Plus , mai bine zis plin de astfel de năpârci …..
Să nu uităm că altă odraslă a unui sosit pe tancuri , cu aceleaşi criminale intenţii , Horia Roman Patapievici a ajuns să conducă I.C.R. – Institutul Cultural ROMÂN !. Poate pentru că-l chema şi Roman , ca pe Walter Roman ( Neulander), şef cominternist a cărui odraslă a ajuns chiar prim ministru !
Vorba cuiva : despre ce vorbim ?!
P.S. Petre Ţuţea, cel care spunea la proces că „Dacă noi , cei aflaţi în acum în zeghe şi condamnaţi, unii chiar la moarte, o facem întru apărarea Neamului Românesc, nu Neamul trebuie să ne fie recunoscător nouă, ci noi, Neamului Românesc pentru că ne-a permis să facem asemenea jertfe pentru EL !”
Că după ani, văzând ce se întâmplă cu Ţara asta şi-a schimbat părerea, ar trebui să ne pună serios pe gânduri…
Din nou şi până nu-i prea târziu ….
Pentru cine n-a inteles la scoala.
Imparat si proletar.
,,Acest poem este inclus intr-un context istoric precis,la care se face referire explicita ,cel al Comunei din Paris,a sfarsitului celui de-al doilea Imperiu Francez,prin infrangerea si luarea lui Napoleon al III –lea ca prizonier,de catre armata prusaca ,la 2 sept.1870 si proclamarea noii Republici Franceze la 4 sept,
Este perioada framantarilor cand proletariatul a luat pentru scurt timp puterea politica.,,
Conf.Perpessicius.
,,Aici, intr-o tavern mohorata, proletarul exprima ideile revolutiei franceze.Fara a fi retoric discursul proletarului este elocvent.El face o drastica analiza a societatii bazate pe inechitate sociala,in care viata lor este plina de amaruri si de chin,in izbitoare contradictie cu a celor bogati, indemnand la schimbarea oranduirii.,, ( conf. Tudor Vianu ).
Dar,Numele celui mai mare poet al neamului romanesc in veci nepieritor ,ii arde si-i frige pe tradatori si hoti asa cum sf,Cruce ii arde pe diavoli.Cand aud de Marele si Nemuritorul Eminescu, niste alogeni fac ca toti dracii!
IV.Citind cartea lui Tismăneanu îţi dai seama că revoluţia din decembrie 1989 a fost o lovitură de palat dată de agentura comunistă internaţionalistă condusă de Iliescu, Roman şi Brucan, care şi-a luat revanşa pentru „naţionalizarea” comunismului de către Ceauşescu. Că Băsescu a pus o odraslă de nomenklaturist comunist de factură sovietică să facă raportul de condamnare a comunismului în 2006 nu este decât o parodie a ceea ce ni s-a întâmplat din 1990 încoace ca popor îngenunchiat. Era oarecum şi firesc ca Tismăneanu, un politolog al stângii marxiste eretice şi al şcolii de la Frankfurt, prieten cu clica complotistă a lui Ion Iliescu, să „îngroape” în parlament aşa cum vor ei comunismul, pe care părinţii lor l-au adus pe tancurile sovietice în ţară şi l-au alungat pe Rege. De ce Băsescu l-a pus pe acest adulator din anii 90 a lui Ion Iliescu să întocmească raportul de condamnare a comunismului, nu mai poate fi nicio surpriză pentru nimeni, doar provin din aceleaşi structuri securiste sau comuniste, care au condus ţara şi o conduc în continuare. E adevărat că, dacă până în 1989 aveam comunism după 1990 putem vorbi de post-comunism. Structurile de putere din eşaloanele doi şi trei ale securităţii şi partidului comunist s-au înşurubat bine în instituţiile statului român după 1990. Asta se vede bine din cartea„Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete”, chiar dacă autorul, poate, nu şi-a dorit acest lucru.”
III.Se creează o „rezistenţă” internaţionalistă la „naţionalizarea” comunismului lui Ceauşescu în anii 70, reprezentată de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Octav Cozmâncă, Virgil Măgureanu, C. Pârvulescu, Ion Ioniţă, Dan Marţian, A. Bârlădeanu, C. Boştină susţinută de secta transnaţională din Primăverii şi cu protecţia Ambasadei URSS. Ei încep să comploteze supăraţi că Ceauşescu prin românizarea aparatului de stat a „întinat nobilele idealuri ale revoluţiei comuniste” din octombrie 1917. Volodea nu-şi găseşte de lucru la universitate şi institut pentru că este evreu şi regimul lui Ceauşescu a devenit „antisemit”, o aberaţie fără logică şi pleacă cu mama la Paris apoi în Venezuela cu paşaport dat tot de …Ceauşescu. La Paris, Volodea se întâlneşte cu foşti activişti comunişti refugiaţi sătui de „dictatura naţionalistă” a lui Ceauşescu şi primeşte şi îndemizaţii lunare în dolari de la Asociaţia Internaţională de Ajutor a Evreilor, că era un fel de dizident şi persecutat în România. Nici măcar Ceauşescu cu tot naţional-comunismul său nu a încercat să elimine agentura sovietică şi internaţionala comunistă din cartierul Primăverii. Cu toată românizarea aparatului de stat Ceauşescu a fost un comunist până la capăt şi i-a respectat sau s-a temut de elitele comuniste venite în ţară pe tancurile sovietice, care făceau deja „dizidenţă” împotriva unui conducător ce încerca o legitimare românească a socialismului.
II.Credinţa sectei era comunismul, iar Moscova un fel de Ierusalim al lor. Liderii comunişti ai PCR erau căsătoriţi cu franţuzoice, rusoaice, cehoaice, spanioloaice cu origini evreieşti. Liderii comunişti din anii 50 vorbeau la partid limba de lemn, iar acasă şi între ei la întâlnirile private foloseau exclusiv limba rusă. Majoritatea covârşitoare a liderilor comunişti din PCR au primit locuinţe în cartierul Primăverii din Bucureşti după ce au alungat burghezia şi intelectualitatea românească din ele. Frăţia acestei secte minuscule comuniste fanatice şi obraznice, sprijinite de Moscova era cimentată de războiul civil din Spania, rezistenţa franceză şi activitatea kominternistă de la Radio Moscova sau întâlnirile din Hotel de Lux al NKVD. Secta comunistă din fruntea PCR era transnaţională, iar românii etnici erau o minoritate extrem de neglijabilă. Deşi militau pentru egalitate, frăţietate şi colectivism, această sectă trăia într-un lux funebru, cu magazine speciale de la Gospodăria de partid, păzită de miliţieni şi total ruptă de marea masă a poporului român, cu care nu aveau nicio legătură etnică sau religioasă. Ei erau „primii între egali”, cu un statul internaţional bine definit, o clasă suprapusă de către Moscova să spolieze şi chinuie prin puşcării şi la Canal poporul român înrobit.
„Core” – ţi se potriveşte cel mai bine şi s-a lipit de inimile noastre !