Crin rupe pisica lui Ponta şi Iliescu

De la spargerea USL-ului, singurul lucru izbitor ce s-a mai petrecut este defecţiunea lui Călin Popescu Tăriceanu, acest dandy îmbătrânit al destrămărilor nu numai de căsnicii proprii, dar şi de partid liberal. Nostalgic al putaneriilor politice, voind parcă să demonstreze cu orice preţ că cea mai veche meserie din lume nu este cea la care ne gândeam cu toţii până acum, omul şi-a ridicat poalele în cap şi a dezertat sub fustiţa cu buline roşii a lui Victor Ponta, acolo unde, s-a gândit el mai speculativ ca de obicei, că e cald şi bine, întrucât bat alizeele prezidenţiale al căror damf îmbătrânitul liberal îl găseşte mai îmbietor decât orice pe lume.

În rest, toate mistificările, intoxicaţiile publicaţiilor şi televiziunilor pontiste cu privire la uriaşa vinovăţie a lui Crin Antonescu pentru ruperea celei mai barosane alianţe politice din întreaga istorie postloviluţie a României erau oarecum în logica strictă a evenimentelor, avându-i în vedere pe cei doi magnaţi din mass media care le susţin, ilustrissimii Dan Voiculescu şi Sebastian Ghiţă, ambii cu vechi sau solide state de plată pe la diverse instituţii de care ne şi ruşinăm să vorbim.

Judecând lucrurile la rece, Crin Antonescu a făcut într-al doisprezecelea ceas o mişcare ce trebuia făcută imediat ce iubitul său aliat şi prieten şi-a conceput cel de-al doilea guvern astfel încât liberalii să fie instalaţi pe confortabile – pentru PSD! – poziţii pe alături de tuşele puterii. Ba ar fi trebuit chiar mai devreme, din momentul istoricei vizite a proaspătului pe-atunci premier la Bruxelles, când cu acceptarea celor 11 porunci pe care le-a înscris pe tabla de rahat a umilirii noastre naţionale. O altă bună ocazie a fost ratată odată cu semnarea, tocmai de faţă cu el, a pactului de coabitare. Dacă Antonescu s-a hotărât abia acum să o facă, e treaba lui, dar e bine că totuşi şi-a luat inima în dinţi şi pe Ponta de urechile-i clăpăuge de gargaragiu şi bişniţar al Pieţei Victoriei, încumetrită cu piaţa susurelor melancolice din căştile lui Maior şi Coldea, pe care cârlanul îi are la mare cinste în sufletul lui.

Cu alte cuvinte, Crin s-a hotărât să rupă pisica şi are cele mai mari şanse de succes. Asta cel mai târziu la alegerile prezidenţiale de la sfârşitul anului. Atunci mizeria absolută a combinaţiilor pesediste nu doar cu partidele satelit, ci şi cu UDMR-ul, mare iubitor de păduri – sacrificate, desigur – şi de cultură ungrofilă cu steaguri secuieşti şi alte bastimente sau vestigii ale dualismului demult îngropat, vor fi ieşit la iveală precum hoiturile înecaţilor la suprafaţa apelor tulburi. Lumea se va fi lămurit pe deplin cine poartă răspunderea pentru mizeria morală în care ne bălăcim, că de aceea materială ne lămuriserăm chiar de la începutul lumii create, din ’90 încoace, de mahărul mahărilor de-atunci, Ion Iliescu.

Între timp, ca să ne întoarcem la clipa de faţă, Tăriceanu se umple tot mai mult de ridicol. Se încrede ca un prunc în promisiunea mincinoasă a lui Ponta (nu-i promisese individul acelaşi lucru şi lui Crin, aliat pe toată viaţa lui de până la prezidenţiale?) că i-l va substitui lui Antonescu la alegerile prezidenţiale atât de dragi. Fostul premier ce trăia până acum din gloria de a-i fi rezistat 4 ani lui Băsescu a mai şi declarat, pe de altă parte, cu voce de trâmbiţă a Apocalipsei PNL, formarea noului său partid, în care tot el e singurul membru.

Ponta îşi desfăşoară mai departe jocul „parşivel” cu care ne-a obişnuit, momindu-i pe liberali în tabăra lui cu promisiuni abracadabrante despre tot felul de funcţii în guvern şi îşi continuă politica încovoierii de la Bruxelles, dar de data asta în faţa Kelemenilor şi Hunorilor ce ştiu una şi bună: autonomie şi steaguri. Măcar ei nu sunt ridicoli. Doar impertinenţi, dragii de ei…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.