Prezent la Craiova, Klaus Iohannis a făcut o declaraţie imprudentă: „În politică nu funcționează prezumția de nevinovăție așa cum funcționează în justiție. Prezumția de nevinovăția funcționează pentru o persoană care merge în fața justiției. Pentru un politician care merge în fața poporului contează integritatea, adică să nu fie suspectat de nimic”.
Replica a venit din partea jurnalistei Loredana Chimoiu: „Cu tot respectul, și dumneavoastră ați fost suspectat”, iar Klaus Iohannis i-a răspuns din nou imprudent: „Cu tot respectul, eu nu am fost suspectat!”
Deci, preşedintele a fost de două ori imprudent:
– prima oară cînd cînd a pledat că „în faţa poporului contează integritatea”, uitînd că dumnealui însuşi, atunci cînd a candidat la preşedinţie, era judecat tocmai pentru că ANI (Agenţia Naţională de Integritate) l-a considerat incompatibil cu funcţiile publice!
– a doua oară cînd a spus „eu nu am fost suspectat”, uitînd că „Dosarul caselor” a fost suspectat de acte de corupţie, fiind scos de sub urmărirea penală de vestitul procuror Doru Ţuluş!
Spunem că aceste două declaraţii sînt imprudente pentru că realitatea arată că preşedintele nu a spus adevărul, atît în ceea ce priveşte „integritatea”, cît şi „suspiciunea”! Să trecem la demonstraţii.
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE L-A DECLARAT INCOMPATIBIL PE KLAUS IOHANNIS ÎNCĂ DIN ANUL 2013
„Klaus Iohannis nu scapă nici astăzi de suspiciunea de incompatibilitate pentru care Agenţia Naţională de Integritate vrea să-i interzică să devină şeful statului”, aşa începea Andreea Esca ştirile de la Pro TV din 18 noiembrie 2014. Era vorba despre faptul că Instanţa supremă urma să decidă dacă primarul Sibiului, Klaus Iohannis, a fost în incompatibilitate în perioada în care a reprezentat municipiul în adunările generale ale acţionarilor societăţilor „Apă Canal şi Pieţe” sau dacă raportul ANI va fi anulat.
Pînă la urmă, ÎCCJ, condusă atunci de Livia Stanciu, i-a dat dreptate lui Iohannis, motiv pentru care în 2016 aceasta a fost numită judecător la Curtea Constituţională a României.
Totuşi, cum spunea şi Andreea Esca, pînă la acea decizie, Klaus Iohannis era SUSPECT DE INCOMPATIBILITATE! Măcar din acest punct de vedere, Iohannis ar trebui să fie mai prudent atunci cînd vorbeşte despre integritate, căci tocmai agenţia de Integritate îl trimisese în judecată!
PROCURORII DORU ŢULUŞ ŞI SOŢIA SA, CLAUDIA ROŞU, SCRIU CĂ IOHANNIS ESTE „ÎNVINUIT/FĂPTUITOR” AL UNOR INFRACŢIUNI
Klaus Iohannis a fost protagonist şi în două dosare penale pe care nu ştim din ce motive le-a uitat. Este vorba despre Dosarul penal 270/P/2006 şi Dosarul penal 5/P/2007. În 2009, procurorii Doru Ţuluş şi Claudia Mihaela Roşu, soţia acestuia, au decis:
– scoaterea de sub urmărirea penală pentru infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor publice”
– neînceperea urmăririi penal pentru infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor publice”
– declinarea competenţei în favoarea parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Alba Iulia, unde Procuror general adjunct era tocmai Augustin Lazăr, cel numit apoi Procuror general al României, pentru infracţiunea de „neglijenţă în serviciu”.
Astăzi nu se mai ştie nimic despre aceste dosare, urma lor pierzîndu-se între Parchetul de pe lîngă ÎCCJ, cel din Alba Iulia şi DNA. Însă, ce este important pentru situaţia de faţă este faptul că, orice s-ar spune, KLAUS IOHANNIS A FOST SUSPECTAT DE COMITEREA UNOR INFRACŢIUNI! Iată dovada:
Despre cele două situaţii, presa a scris de foarte multe ori, prezentîndu-se public documentele de mai sus, care susţin fără tăgadă că, în ciuda pledoariilor sale publice, Klaus Iohannis a fost suspectat de încălcarea principiilor integrităţii, cît şi de comiterea unor fapte penale. Asta nu înseamnă nici pe departe că a fost „penal”, căci beneficiază de principiul prezumţiei de nevinovăţie, atît în faţa Justiţiei, cît şi a opiniei publice, aşa cum precizează imperativ textul Constituţiei, la art. 23, al. 11: „Pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”.
Acest principiu se respectă nu numai în faţa instanţelor, ci, mai ales, în raporturile dintre oameni în societate! Îi amintim lui Klaus Iohannis că fostul preşedinte Traian Băsescu a scăpat ca prin urechile acului de o condamnare la CEDO pentru încălcarea prezumţiei de nevinovăţie în „Cazul Mihăileşti” doar pentru că cererea lui Ionuţ Neagoe a fost introdusă tardiv, însă statul român a fost sancţionat cu plata sumei de 3.600 de euro pentru că preşedinta Curţii de Apel Galaţi, Gina Ignat, s-a pronunţat asupra vinovăţiei inculpatului înainte de sentinţa definitivă (Sentinţa din 21 iulie 2015 în Dosarul 23319/2008)!
Din acest punct de vedere, veşnica pomenire a termenului de „penal” de către Klaus Iohannis, atunci cînd se referă la persoane care sînt în diferite faze ale unei anchete penale, s-ar putea să ducă într-o zi, pornind de la o banală sesizare din partea unui suspect sau inculpat, la condamnarea Preşedintelui la CEDO, ceea ce înseamnă şi încălcarea Constituţiei!
Dacă ar fi respectat chiar în legătură cu domnia sa declaraţia de la Craiova („Pentru un politician care merge în fața poporului contează integritatea, adică să nu fie suspectat de nimic”), Klaus Iohannis n-ar fi trebuit nici măcar să candideze la funcţia de preşedinte în anul 2014! Totuşi, a candidat şi a cîştigat!
Deci, cu tot respectul, domnule preşedinte Klaus Iohannis aţi fost în mai multe rînduri suspectat de comiterea unor infracţiuni şi o dată aţi fost suspectat chiar de ne-integritate! De aceea, ar fi bine să vă abţineţi să mai folosiţi cuvîntul „penal” pentru oameni, mai ales că, aşa cum am mai spus, în limbajul de jargou el înseamnă „homosexual pasiv” şi se foloseşte doar de către puşcăriaşi. La nivelul Preşedinţiei României, totuşi, se impune ca necesitate folosirea unui limbaj mai înalt.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.