Cui îi folosește spargerea monopolului CNAS. Andrei Mocearov, economist: „Omori solidaritatea”

Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, a reiterat recent ideea de a sparge monopolul Casei Naționale de Sănătate, pentru a facilita introducerea unor alternative private.

Astfel, explica Rogobete la mijlocul lunii august, pacienții vor putea alege „asiguratorul și pachetul care răspund cel mai bine nevoilor lor, în interiorul unor reguli clare stabilite de stat.”

„Mai mulți asigurători înseamnă presiune pentru servicii mai bune, contracte mai eficiente și soluții noi pentru pacienți” a spus Rogobete. 

CNAS și competiția pe piața serviciilor

Nu este prima dată când Alexandru Rogobete înaintează în spațiul public această ideea. În luna februarie a acestui an, la vremea aceea ministrul Sănătății afirma că „faptul că există un monopol prin CNAS înseamnă că nu putem vorbi de o competiție”, pledând pentru o liberalizare a pieței de servicii de sănătate.

Într-un interviu acordat în luna februarie publicației G4Media, Rogobete a explicat că modelul este inspirat din Israel și că este cel mai aplicabil în România. Astfel, oamenii nu ar plăti direct la casa de sănătate contribuțiile.

„Ministerul Finanțelor colectează contribuția pentru asigurările de sănătate și o virează casei de asigurări pe care omul o alege. Practic, nu casa va colecta, ci statul va colecta. Casa va plăti serviciile în spital, după care statul va rambursa aceste servicii”, a afirmat fostul ministru.

Economist: „Asta înseamnă să omori solidaritatea”

Economistul Andrei Mocearov remarcă faptul că apariția unor alternative private la casa publică de asigurări de sănătate va face să dispară „solidaritatea” specifică acestui sistem. Practic, „bogații” vor opta pentru alternative private, iar baza de contribuabili va scădea în detrimentul celor săraci.

„Ăsta este cel mai rău lucru. Mai rău decât spitale private. Asigurări private de sănătate înseamnă să omori principalul element al asigurărilor, adică solidaritatea. Întotdeauna când te îmbolnăvești plătesc alții pentru tine”, explică economistul.

Mocearov afirmă faptul că introducerea caselor de sănătate private va reduce foarte mult „bazinul de solidaritate”. „Una e să ai o solidaritate într-un sat cu 1.000 de locuitori, și una este să ai într-un oraș cu un milion de locuitori”

Acesta spune că solidaritatea în comunități mari este mult mai eficientă. „Să spunem că împărțim în două, unii se duc la public, unii la privat. Va exista o solidaritate publică pentru săraci și una privată pentru cei bogați. Iar solidaritatea publică va fi tot mai săracă, pentru că bogații nu vor mai contribui la public”

Privatizarea sănătății se realizează deja prin subfinanțare

„Asta s-a mai încercat și a ieșit scandal. S-a mai încercat cu Costache, cu USR-ul, cu Năsui, sunt încercări repetate de vreo 10-15 ani. Și oricum, privatizarea se face printr-un instrument foarte simplu: subfinanțarea sistemului public de sănătate. Adică bugetul acesta pentru care votează toți, de la PNL la PSD, la USR și AUR”, explică economistul.

Andrei Mocearov remarcă faptul că toți actorii politici vor un stat minimal, iar stat minimal înseamnă privatizare. „Asta înseamnă reducerea sectorului public. Subfinanțezi educația, sănătatea, pensiile, salariile.”

Paradoxul liberalizării pieței de servicii medicale

În vreme ce fostul ministru Rogobete susține că spargerea monopolului CNAS ar duce la îmbunătățirea serviciilor pentru pacienți, inclusiv la stat, prin competiția care se formează, realitatea este că tocmai această măsură ar putea duce la distrugerea sistemului public.

Sistemul public poate evolua și să ofere servicii competitive într-o piață liberalizată de servicii, atâta timp cât are și finanțare. La acest capitol, însă, România este deficitară.

Dictonul în ceea ce privește performanță în domeniul public, indiferent că este vorba despre companii de stat sau de sistemul de sănătate, este că managementul trebuie să fie eficient astfel încât să genereze profit.

În realitate, când vine vorba despre servicii publice, nu profitul este obiectivul, ci accesibilitatea acestora.România, codașă la finanțarea Sănătății

România, codașă la finanțarea Sănătății

România alocă între 5,7% și 6,2% din PIB pentru sănătate, unul dintre cele mai scăzute niveluri din UE, în timp ce media UE este de aproximativ 10% din PIB, iar alte state membre cheltuie până la 14% din PIB.

Datele oficiale de la Eurostat, din 2023, indicau doar 5,7% din PIB în 2023, cel mai scăzut nivel din UE, la egalitate cu Luxemburg.

Pentru perioada 2024-2025, datele alternative și studiile realizate chiar de operatori privați din domeniul sănătății arată o creștere spre 6-6,2% din PIB.

La polul opus României sunt state precum Franța, Austria sau Germania care cheltuie peste 10% din PIB pentru sănătate, Franța ajungând chiar la peste 14%.

Privatul, abonat la banii din Fondul de Sănătate

Inițial, toți banii din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) gestionat de CNAS mergeau către sistemul public de sănătate. 

Printr-o lege din anul 1997 s-a introdus pentru prima dată posibilitatea decontării din fondul administrat de CNAS a analizelor efectuate în laboratoare private, în limita unui plafon lunar.

Din anul 2020, în acest sistem au fost incluse și spitalele și clinicile private, iar ulterior s-a tot extins pachetul de servicii medicale din sistemul privat care pot fi decontate de CNAS.

Din banii Fondului, 48,5% au mers, în 2025, către furnizori privați, adică 37,8 miliarde de lei, în creștere de la 40,6%, în 2023.