Culisele scandalului „Panama Papers”: cine este ICIJ?

În articolele consacrate megascandalului „Panama Papers” este citat frecvent Consorţiul Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţii – ICIJ -, cel care a coordonat toată operaţiunea de consultare a celor 11,4 milioane de documente pe care o sursă anonimă le-a dirijat mai întâi la ziarul „Süddeutsche Zeitung” din München. După ce s-a convins de autenticitatea lor, cotidianul german s-a asociat cu omologul său parizian „Le Monde” şi ulterior cu ICIJ. Având sediul la Washington, acest consorţiu regrupează 190 de jurnalişti originari din peste 65 de ţări ale lumii. În final, ancheta „Panama Papers” a fost realizată de 109 ziare. ICIJ precizează că, la ora actuală, echipe de trei până la o sută de jurnalişti lucrează împreună pentru a realiza „articole multimedia, care să corespundă celor mai înalte standarde de onestitate şi exactitate”.

Consorţiul s-a mai aflat la originea dezvăluirilor Lux Leaks şi Swiss Leaks, dar şi a celor referitoare la unii înalţi demnitari comunişti chinezi. Fondat în 1977, de ziaristul american Charles „Chuck” Lewis, consorţiul este o organizaţie neguvernamentală care coordonează anchete transfrontaliere ce se referă la domenii precum corupţia, activităţile criminale internaţionale şi evaziunea fiscală. Condusă de jurnalistul australian Gerard Ryle, echipa este asistată de avocaţi şi experţi şi furnizează date în timp real presei din lumea întreagă. Gerard Ryle a emigrat în SUA în 2011 după ce a primit o dischetă plină cu date secrete.

„Masa de documente a reprezentat o problemă tehnică, dar şi de efectiv”, spunea Alain Lallemand, jurnalist la cotidianul belgian „Le Soir”, care a făcut parte dintre cei ce au participat la investgaţii. De asemenea, ICIJ a pus la dispoziţia redacţiilor anumite utilităţi care au permis să se plonjeze mai uşor în oceanul de date şi pentru a le descifra. Spre a evita orice scurgere de informaţii, în toate redacţiile lumii implicate în operaţiune s-a lucrat în secret absolut, datele cu care operau ziariştii au fost criptate, orice era necesar investigaţiilor trebuia să treacă obligatoriu pe la ICIJ. La ziarul „Le Soir”, de pildă, trei jurnalişti au lucrat timp de zece luni în „Panama Papers” fără ca vreun colg să ştie cu ce se ocupau ei în perioada respectivă. Faptul a fost valabil şi-n cazul celorlalte redacţii de pe întreg globul. (D.C.)