Cum arată viața oamenilor din regiunile rusești aflate la frontiera cu Ucraina

La scurt timp după invazia Rusiei în Ucraina, semnele războiului erau vizibile pretutindeni în Belgorod, oraș rusesc de frontieră. Oamenii lipiseră peste tot literele „Z” sau „V”, simboluri de susținere a efortului de război, a spus Svetlana, locuitoare a orașului, care a cerut să nu i se publice numele adevărat. Acum, nu mai e la fel.

„Acum, [însemnele] se găsesc în principal pe echipamentul militar. Sunt urme de autocolante smulse sau bandă adezivă pe mașini”, spune ea. „În cercul meu de cunoștințe, toată lumea a fost împotriva războiului încă de la început și consideră că nu ar fi trebuit să înceapă.”

În locurile îndepărtate precum Moscova și Sankt Petersburg, departe de zonele de război și de câmpurile de luptă din Ucraina, viața a continuat fără mari perturbări sau inconveniente catastrofale aduse de cele 15 luni de război.

Într-un material Europa Liberă este relatat despre cum arată viața oamenilor din regiunile rusești aflate la frontiera cu Ucraina.

Conflictul se vede însă în ritmul propagandei de la televiziunile de stat, pe panourile publicitare care elogiază sacrificiile soldaților, dar și în discursurile oficiale care demonizează guvernul Ucrainei și susținătorii săi occidentali.

Aflat la doar 60 de kilometri de granița cu Ucraina, de-a lungul unei autostrăzi principale care duce către al doilea cel mai mare oraș al Ucrainei, Harkov, Belgorod a simțit direct războiul. Iar locuitorii sunt obosiți.

Interviurile realizate de Current Time cu locuitori ai Belgorodului și ai localităților învecinate arată că oamenii sunt într-adevăr obosiți și speriați. Regiunea a fost bombardată periodic și atacată cu rachete de la graniță.

Puține dintre acestea au cauzat daune majore. Câteva, însă, inclusiv una în aprilie 2022, care a dus la explozia unui depozit de carburanți din Belgorod, au îngrozit oamenii.

Pe 3 iulie 2022, patru persoane au fost ucise și alte patru au fost rănite în urma unei explozii în centrul Belgorodului. Autoritățile ruse au acuzat atunci Ucraina că a lansat un atac cu rachetă asupra orașului, pe care au afirmat că au interceptat-o, dar bucăți din ea ar fi căzut peste oraș.

Dar teama a erupt săptămâna trecută, când un grup de luptători anti-Kremlin, susținători ai Ucrainei, au organizat o incursiune de două zile.

Atacul a dus la cel mai intens conflict din interiorul granițelor Rusiei de la declanșarea invaziei. Două persoane au murit în urma incursiunii și a consecințelor sale. Zeci de oameni au fost răniți.

VIDEO: Aceștia sunt câțiva dintre bărbații care au lansat o incursiune armată din Ucraina în regiunea Belgorod a Rusiei pe 22 mai. Toți sunt cetățeni ruși, iar unii dintre ei au fost membri activi ai grupurilor de extremă dreapta sau neo-naziste, în timp ce alții au servit în serviciile de securitate ale Rusiei.

Pe 28 mai, guvernatorul Belgorodului a anunțat că orele de clasă din școlile aflate cel mai aproape de graniță vor fi anulate pentru restul anului școlar, din motive de securitate.

Alina, altă rezidentă a Belgorodului, care a cerut și ea să nu fie prezentată sub numele adevărat, afirmă că oamenii sunt neliniștiți.

Ea a declarat că se simte frustrată să vadă vitrinele și magazinele din orașul ei natal Șebkino, la sud-est de Belgorod, mai aproape de graniță, cu saci de nisip în ferestre și cu multe afaceri închise.

„Viața în oraș s-a schimbat dramatic: cunoștințe, rude, oameni dragi, prieteni dragi inimii mele au plecat”, a spus ea.

Nikita Pamionov, jurnalist în Belgorod, își amintește că, la începutul invaziei, oamenii din regiune erau șocați.

„Și apoi, cum se întâmplă de obicei, toată lumea s-a obișnuit cu faptul că există un război în desfășurare”, spune Pamionov, care adaugă că „Luptele sunt acum ignorate în principal de cei care nu au fost afectați personal de probleme”.

„Locuitorii satelor de la graniță au simțit mult mai devreme [impactul] a ceea ce se întâmpla și unde se aflau. Și în Belgorod, autoritățile au încercat să distragă cumva atenția oamenilor”, povestește Pamionov.

În primăvara trecută, autoritățile orașului au organizat un festival municipal.

„A fost ca și cum ai ține o sărbătoare în timpul ciumei”. Rușii și ucrainenii se ucid la 70 de kilometri distanță, iar în Belgorod este un festival și totul este bine.”

Orașul a devenit sumbru, cenușiu
Ekaterina Lobanovskaia, jurnalistă dintr-o localitate situată la vest de Belgorod, a fugit din Rusia la câteva luni după invazie.

Ea spune că a păstrat legătura cu oamenii de acasă.

„Dacă e să mă iau după ce-mi spun prietenii mei, viața în oraș continuă netulburată”, spune ea. „Dar, recent, am vorbit cu doi dintre prietenii mei și, fără să spună vreun cuvânt anume pe subiectul acesta, mi-au dat de înțeles același lucru: orașul a devenit cumva sumbru, cenușiu.”

„Înainte de război, Belgorodul era însorit, viața era tumultoasă pe-acolo, mereu în forfotă și efervescență”, mai spune ea.

Svetlana a spus că, în ciuda invaziei, autoritățile locale nu au făcut prea multe să pregătească apărarea civilă sau planuri de pregătire pentru situații de urgență. Adăposturile antiaeriene de la subsolurile clădirilor sunt închise tot timpul și nu sunt funcționale, relatează jurnalista.

„Au fost închise încă din primele zile din cauza măsurilor antiteroriste. Autoritățile au spus că vor fi deschise în cazul unor bombardamente, dar ce să mai discutăm!”, se revoltă Svetlana. „Au fost atâtea bombardamente, iar adăposturile nu au fost deschise niciodată. Niciodată.”

Nikita Pamionov îi dă dreptate. „Adăposturile antiaeriene sunt o ficțiune totală”. „Sunt făcute doar pentru spectacol… Adăposturile astea nu vor salva pe nimeni, pentru că sunt pur și simplu închise”.

Oamenii care au rămas în regiune par să se fi obișnuit cu războiul de aproape, spune Svetlana, dar și cu atacurile tot mai frecvente din această parte a graniței.

„Toată lumea este deja super obișnuită cu războiul. E doar enervant că nu poți dormi suficient din cauza vacarmului apărării aeriene. Dar acum pur și simplu nu-i mai acorzi atenție”, spune ea.

„Așa că deodată auzi bang! bang! Te trezești și prin cap îți trece doar că «Astea chiar că m-au trezit; ia mai dă-i dracului».”

„Toți așteaptă să se termine odată”.