România trebuie să fie în sufletul nostru şi să vrem să o ducem mai departe, a transmis, marţi seară, preşedintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop, la finalul unei conferinţe susţinute la Opera Naţională din Bucureşti.
„România trebuie să fie în sufletul nostru, pe lângă ceea ce e în exterior, şi să vrem să o ducem mai departe. România este o realitate şi un vis, în acelaşi timp”, a spus istoricul.
El a pledat pentru o educaţie „în cultul muncii”, evidenţiind că „ţara nu se construieşte singură, ci prin oameni”.
„Eu cred că, astăzi, câteodată, ne supărăm pe ţara întreagă. Ştiţi că românul are o vorbă: ‘S-a supărat ca … pe sat’. Dacă nu ne merge bine, zicem: ‘A, păi de aia nu-mi merge bine că în România nu reuşeşti nimic’. Pici la un examen şi… Am un fost student care acum e profesor universitar la o universitate în Franţa şi care a dat de 16 ori concurs în Franţa ca să devină titular şi a reuşit până la urmă, cu preţul sănătăţii aproape. Şi-a măcinat sănătatea. În România, dacă pici o dată zici: ‘A reuşit ixulescu, pentru că…’. Se poate, se întâmplă, dar trebuie să perseverezi. (…) Ne trebuie o educaţie în cultul muncii. Trebuie să perseverăm, că ţara nu se construieşte singură, prin oameni se construieşte”, a arătat Pop.
Preşedintele Academiei a adăugat că se simte mulţumit dacă românilor din diaspora le merge bine şi dacă, din când în când, îşi amintesc de ţară.
„Eu nu disper. Mă întreabă lumea ‘Bine, dar au plecat milioane de români’. Să fie sănătoşi şi să le meargă bine şi să-şi mai amintească şi de ţară din când în când. Măcar la Crăciun, când nu miroase bine a sarmale pe acolo pe unde sunt, şi la Paşti, când nici cozonacul lor de acolo nu e ca al nostru de acasă. Să trăiască bine acolo unde sunt. Sunt popoare care trăiesc în toate părţile lumii, dar cuibul lor nu a dispărut. Dau exemplul irlandezilor. Mai mulţi irlandezi trăiesc în diasporă decât în Republica Irlanda şi totuşi Irlanda există. Dacă românii care sunt în Noua Zeelandă duc un mesaj despre pământul ăsta şi dacă le spun ălora de ce mâncăm noi mititei cu muştar şi bem o bere de 1 Mai, eu sunt foarte mulţumit”, a completat Ioan-Aurel Pop.
Opera Naţională Bucureşti a încheiat marţi ediţia din 2023 a ciclului de conferinţe „Scena gândirii” cu un eveniment dedicat Zilei Naţionale, avându-l ca invitat pe preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, care a susţinut conferinţa „Cum s-a construit România”.
Pe parcursul conferinţei, istoricul a explorat traseul care a condus la realizarea celui mai mare proiect de ţară din istoria României: Marea Unire, vorbind despre forţele care au conturat destinul României pe scena istoriei europene şi în ce mod s-au împletit aspiraţiile politice, culturale şi spirituale ale românilor în diverse momente-cheie pentru a modela identitatea naţională, cum au influenţat marile mişcări europene şi internaţionale evoluţia României şi cum au reacţionat românii la aceste mişcări externe.
Totodată, au fost abordate teme legate de momentele de cotitură care au schimbat cursul istoriei naţionale şi modul cum se reflectă aceste evenimente în contextul actual, importanţa întoarcerii asupra trecutului şi a unor episoade îndepărtate precum Revoluţia de la 1848, Războiul pentru Independenţă, Mica şi Marea Unire sau cât de legaţi ar trebui să ne simţim de trecutul nostru.
Aceste teme au fost dezbătute şi într-un dialog cu filosoful Daniel Nica, lector universitar la Universitatea din Bucureşti, moderatorul şi organizatorul programului de conferinţe.
Prelegerea invitatului şi dialogul cu organizatorul conferinţelor a fost punctată de momente artistice susţinute artiştii Operei – soprana Simonida Luţescu şi tenorul Bogdan Mihai, la pian evoluând Ethan Schmeisser.
Cultul muncii a devenit mai degrabă o lozincă. Dupa cum se stie Friedrich Engels în lucrarea sa „Dialectica naturii” sustinea că „munca l-a creat pe om”. Astfel, într-un capitol din cartea Dialectica naturii intitulat „Rolul muncii în procesul de transformare a maimuţei în om“, se spune : „Întîi munca, apoi şi împreună cu ea vorbirea articulată sînt cele două stimulente esenţiale sub influenţa cărora creierul maimuţei s-a transformat treptat în creierul, ce-i drept foarte asemănător, dar considerabil mai mare şi mai perfecţionat, al omului. Paralel cu perfecţionarea creierului s-au perfecţionat însă şi uneltele lui cele mai directe, organele de simţ.”
Engels porneste de la teoria evolutionistă a lui Charles Darwin prezentată in lucrarea „Originea omului şi selecţia sexuală“, in care Darwin a făcut o descriere aproximativă a acestor strămoşi ai omului ca fiind niste maimute antropoide complet acoperie cu păr, care aveau barbă şi urechile ascuţite şi trăiau în cîrduri pe copaci. Pasul hotărîtor pentru trecerea de la maimuţă la om ar fi fost făcut atunci când aceste maimuţe au început să se dezobişnuiască de a recurge la ajutorul mâinilor când umblau pe pămînt şi au adoptat un mers din ce în ce mai vertical.
Evident, teoria lui Darwin a fost contestată de mai multe curente din domeniul biologiei, dar mai ales din domeniul teologic, potrivit căruia omul fiind înzestrat cu rațiune, voință liberă și sentimente este mister al creaţiei lui Dumnezeu. Pornind de la teoria lui Friedrich Engels, regimurile comuniste au exagerat folosind conceptul de „cultul muncii” in crearea „omului de tip nou”.
De aceea, teza lui Engels potrivit căreia „munca l-a creat pe om”, a dat nastere la o serie de anecdote precum „Munca l-a creat pe om, dar nici lenea n-a omorît pe nimeni!” sau „Decât să muncesti degeaba, mai bine să stai degeaba” , etc.