Cum își apără Polonia copiii luați de sistemul din Norvegia

În 2016 aflam despre cazurile Bodnariu și Nan, familiile de români din Norvegia cărora le-au fost luați copii de către serviciul de protecție a copilului, Barnevernet. În cazul Bodnariu, motivul ținea de convingerile religioase ale familiei, care ar împiedica dezvoltarea normală a copiilor, în opinia autorităților norvegiene, dar și de anumite corecții fizice aplicate copiilor, deși acesștia nu aveau semne ale unor astfel de agresiuni. În cazul familiei Nan, tatăl a și fost condamnat la închisoare pentru câteva luni. Au fost organizate proteste paneuropene, în zeci de orașe, susținute de eurodeputați din mai multe state UE, sistemul norvegian a fost criticat chiar de specialiști norvegieni și, în cele din urmă, copiii au fost redați familiilor. Ba mai mult, presa norvegiană relata că autoritățile iau în calcul schimbarea legislației pentru protecția copiilor.

Nu pare să fie așa. Pe 12 februarie 2019, consulul Poloniei la Oslo a fost declarat persona non grata în Norvegia și are o săptămână pentru a părăsi țara scandinavă. De ce? Diplomatul a fost acuzat de o purtătoare de cuvânt a diplomației de la Oslo că ”a amenințat autoritățile și a avut un comportament uneori violent față de autorități”, după ce unei familii de polonezi le-a fost luat copilul de acasă. Familia a solicitat prezența consulului Slawomir Kowalski la întâlnirea pe care trebuiau să o aibă cu copilul luat de Barnevernet și oficialii norvegieni. Incidentul a avut loc în luna iunie.

Potrivit Euronews, autoritățile norvegiene nu au confirmat vreun incident specific cu caracter violent în care să fi fost implicat consulul Poloniei. Există o înregistrare video în care apar polițiști chemati de Barnevernet, iar Kowalski le repetă că are imunitate diplomatică. Dupa 15 minute de discuții aprinse, consulul decide să părăsească de bună voie clădirea, pentru a nu fi luat cu forța de poliție. Potrivit Euronews, nu există probe care să demonstreze că diplomatul polonez a fost agresiv înainte de venirea poliției.

Guvernul de Varșovia a reacționat. Secretarul de stat pentru polonezii din afara granițelor a declarat că ministerul ”apreciază activitatea consulului Kowalski pentru apărarea intereselor familiilor poloneze”. Fostul ministrul de Externe Witold Waszczykowski a fost mai dur. ”În diplomație există reciprocitate. Da, așa cum am fost tratați la Oslo, la fel vor fi tratați diplomații Norvegiei de la Varșovia”.  Waszczykowski, ministru în perioada 2015-2018, speră că Norvegia își va cere public scuze pentru decizia luată în privința consulului. ”Altfel, vom avea de a face cu un atac ideologic nebunesc”, a spus ministrul. În cazul în care consulul polonez va fi expulzat, atunci același lucrui se va întâmpla cu omologul norvegian din Polonia. Fostul ministrul polonez a declarat că acesta este al treilea sau al patrulea consul din Norvegia care este tratat în acest fel de autoritățile de la Oslo.

30.000 de polonezi au semnat o petiție prin care cer executivului să reziste presiunilor norvegiene. Ce poate însemna presiunea părții norvegiene? Ea nu se reduce doar la acțiuni diplomatice. Cazurile românilor din Norvegia au fost o hârtie de turnesol la momentul lor –ONG-urile s-au poziționat în funcție de sursele de finanțare. Norvegia acordă sprijin financiar României şi altor ţări din centrul şi estul Euroopei în vederea susţinerii coeziunii economice şi sociale în Euroopa. Spre exemplu, doar în perioada 2009-2011, Norvegia a pus pe masa pentru ONG-urile și companiile românești granturi în valoare de circa 100 de milioane de euro. Au fost și sunt bani pentru mediu, îngrijirea copiilor, patrimoniu cultural, resurse umane, capacitate administrativă, sănătate și multe alte scopuri nobile. Însă, judecând după scindarea mediului ONG pe falia finanțării, în cazul Bodnariu, se pare că banii nu au venit ”with no strings attached”, vorba englezului. Sau, și mai probabil, avem de-a face cu un exces de zel autohton, în speranța unui acces mai facil la viitoare finanțări.

”Serviciul de protecție a copilului din Norvegia a fost criticat pentru că îi ia prea repede pe copii din sânul familiei, iar unii acuză sistemnul chiar de „răpiri” de copii”, scrie Euronews. Mai multe cazuri sunt judecate acum la CEDO, cele mai celebre fiind cele ale românilor. Hilledstand Thune, politiciană norvegiană și activistă pentru drepturile omului, arată că autoritățile ”se tem foarte mult” când sunt criticate pentru strictețea cu care acționează Barnevernet. ”De ani de zile am susținut că micuții care ajung în contact cu Barnevernet sunt suopuși abuzului de autoritate și încălcărilor drepturilor omului, fapte care nu sunt recunoscute, nu sunt înregistrate, nu sunt prezentate scuze ulterioare și nu sunt folosite nici pentru a corecta modul de acțiune”, a spus ea pentru Euronews.

”Avem de-a face cu lipsă de judecată, incompetență si abuz de intenție când sunt luați copiii ca formă de pedeapsa. Beneficiul menținerii familiilor unite este evident. E necesar ca Barnevernet să evite preluarea nenecesară a acestor copii și să creeze un mediu de lucru care să clarifice modul în care acționează”, spune psihologul Einar C. Salvesen.