Cum va deveni China o democraţie cumpărând datoriile Europei

Pe fondul deprecierii euro după retrogradarea ratingului Italiei şi a crizei din Grecia, guvernul chinez s-a arătat gata să ajute UE, pe care o consideră o piaţă de investiţii prioritară. „China are încredere în economia europeană, susţine măsurile luate de UE şi FMI pentru ieşirea din criză. China consideră ca Europa are forţa şi înţelepciunea necesare pentru a controla criza şi a proteja investiţiile chineze”, a declarat, marţi, purtătorul de cuvânt al diplomaţiei de la Beijing.

Telegramele publicate de Wikileaks pot revela o parte din ceea ce China poate cere în schimbul sprijinului financiar. În cursul preşedinţiei UE pe care Spania a deţinut-o în 2010, Madridul a încercat să ridice embargoul european privind vânzările de arme către China, impus în 1989.

Procentul din datoria spaniolă deţinut acum de China este necunoscut, iar vicepremierul chinez, care are mari şanse de a deveni premier în 2012, când se va schimba garda liderilor la Beijing, a declarat că are încredere în măsurile de austeritate luate de guvernul socialist de la Madrid.

Embargoul a fost impus Chinei după reprimarea protestelor de la Beijing, în 1989.

Dacă unele state europene au nevoie de cumpărători ai datoriilor acumulate, marile economii din UE au nevoie de o piaţă de desfacere, iar China, cu o industrie a armamentului aflată încă mult sub nivelul celei occidentale, este foarte atrăgătoare.

În timpul vizitei preşedintelui Hu Jintao în Franta, în noiembrie 2010, Nicolas Sarkozy a declarat foarte limpede: „Cele două părţi consideră că UE trebuie să ridice embargoul vânzării de arme către China”. Marea Britanie şi Germania, mari producători de armament nu sunt nici ele departe de poziţia Franţei.

Cum Beijingul vorbeşte tot mai mult despre datoriile europenilor, statele UE sunt mult mai prudente şi atunci când vine vorba despre respectarea drepturilor omului în China. „Credem că cea mai bună garanţie pentru prosperitate şi stabilitate este ca progresul politic şi economic să meargă mână în mână”, a fost răspunsul mai mult decât diplomatic al premierului britanic la o întrebare legată de drepturile omului în China, în timpul unei întâlniri cu omologul chinez.