Cupa Mondială din Brazilia: „Aşteptaţi-vă la ce e mai rău”

Evenimentul ar fi trebuit să fie o consacrare. Pentru preşedinta Brazilei, Dilma Rousseff, ar fi trebuit să fie o portavoce. O sărbătoare planetară a păcii şi a balonului rotund, cu o treime din populaţia mondială cu ochii aţintiţi asupra stadionului nou-nouţ Itaquerao, din suburbiile de est din Sao Paulo, scrie Le Monde.

În tribuna oficială, pe 12 iunie vor lua loc lângă preşedinta Braziliei nu mai puţin de 11 şefi de stat, o ocazie pentru succesoarea lui Luiz Inacio Lula da Silva de a se afirma. Însă Dilma Rousseff a spus ca nu va lua cuvântul, spre deosebire de omologii sud-african, sud-coreean, german, la precedentele ediţii ale Cupei Mondiale. Nu va profita de ocazie de teama corului de fluierături. Va fi citit, în schimb, un mesaj din partea Papei Francisc.

Imaginea furiei de pe stadionul din Brasilia, în timpul Cupei Confederaţiilor, din iunie 2013, a lăsat urme. Atunci a început fronda socială împotriva guvernării. Jurnalistul Arnaldo Jabor a caracterizat situatia din ţară drept “furia Braziliei impotriva ei insasi”.

În Brazilia nu este zi în care să nu existe manifestaţii, greve, violenţe, întreruperi ale traficului. Suburbiile din Rio de Janeiro şi din Sao Paulo sunt în fierbere. Accesul rutier în Belem, Fortaleza, Salvador de Bahia este blocat de proteste. 70% din populaţie consideră că situaţia din ţară nu este mulţumitoare, iar 42% se opune organizării Cupei Mondiale, faţă de 38% în urmă cu două luni.

Reporterii cotidianului Liberation prezintă poziţia unuia dintre protestatarii brazilieni. “Eu sunt anarhist, vreau să trimit în infern cultura burgheză. Această convingere vine de la bunicul meu, un italian antifascist care a imigrat aici în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Am fost crescut în această cultură, într-o suburbie a oraşului, unde am locuit cu mama până la 18 ani. Nici acum nu stau departe”, spune Federico, funcţionar de 35 de ani din Sao Paulo, membru al grupului anarhist Black Bloc.

“Fuck prefectura, fuck poliţia, fuck statul, fuck Cupa Mondială. Vedem că nu merge nimic, că ne dau câte puţin pentru a crede că situaţia se va îmbunătăţi, dar asta e o capcană. Cu sistemul actual, nimic nu se va schimba.”

“Mi se spune deseori că e ceva contradictoriu în a fi funcţionar şi anarhist în acelaşi timp. Nu şi pentru mine. Mi se rupe de munca mea, stau pe un scaun într-un birou pentru că într-o zi s-a întâmplat să iau un concurs, dar puteam fi foarte bine servitor sau să vând nu ştiu ce. Nu are importanţă asta. Ce este important este ca sunt un protestatar. Acolo îi văd pe alţii în jurul meu, nu ne cunoaştem, dar simt o fraternitate instantanee. Suntem anonimi, suntem nimeni, dar împreuna facem un grup puternic. Apoi ne batem cu poliţiştii şi distrugem băncile şi alte simboluri ale capitalismului. Ador momentele astea şi cred că este un fel de terapie. Gândesc ca Bakunin: “pasiunea pentru distrugere este şi o pasiune creatoare”.

“Situaţia se va înrăutăţi în timpul Mondialului, sper. Oricum, noi pregătim ceva festivităţi. Festivităţi de-ale noastre, ale Black Bloc. Pregătiţi-vă pentru mai rău”, încheie Federico.

Oamenii au fost loviţi de stagnarea economică venită pe fondul unui deceniu de creştere accelerată. În 2014, creşterea economică va atinge doar un penibil 0,2%. Iar pe acest fond a fost asumată organizarea Cupei Mondiale şi Olimpiadei din 2016. Apoi a urmat gravul caz de corupţie numit “Mensalao”, în care sunt implicate personaje centrale din Partidul Muncitoresc, aflat la putere, urmat de investigaţiile privind afacerile dubioase ale Petrobras, marea companie petrolieră aparţinând statului.

“Totul arată că ţara nu a reuşit să-şi valorifice competenţele, nici să-şi consolideze imaginea în plan economic. Brazilia pare să rămână acea ţară a sărbătorii, a carnavalului şi a fotbalului. O ţară pe care o privim cu simpatie, dar pe care nimeni nu o ia in serios”, spune Simon Anholt, consultant internaţional, unul dintre cei care a întocmit clasamentul celor mai populare ţări din lume.