DACIA, motiv de optimism pentru Renault şi pentru România

Românii au poreclit-o cu afecţiune “Papuc”. Robustă ca un tanc sovietic, capabilă să înfrute drumurile desfundate ale Carpaţilor, acest mic pick-up putea transporta o familie şi o încărcătură mare de pepeni. Toate acestea pe baza unui Renault 12 care a fost transformat, în timpul lui Ceauşescu, în berlină, break, coupe sport. O demonstraţie frumoasă a geniului inventiv al omului atunci când nu are bani şi soluţii, scrie Ouest France, Într-un reportaj realizat la Mioveni.

“Papucii” mai pot fi vazuţi pe drumurile româneşti. Dar din ce în ce mai puţin. Uzina Dacia a întors pagina. Şi încă în ce fel! Nu dădeam prea mult pe ea când, muribundă fiind, guvernul post-comunist a scos-o la vânzare. Atelierele erau depăşite de 30 de ani.

Cumpărătorii s-au prezentat. În special Renault şi Volkswagen. “Personalul a votat. Ce vreţi? Francezii sau nemţii? Renault a câştigat detasat. Germanii sunt foarte pragmatici. Dar voi francezii, pe voi vă cunoaştem. Sunteţi mai naturali. Suntem latini, ca voi”, spune Ion Iordache, numărul doi al sindicatului de la Dacia.

Regrete pentru alegerea aceasta? Un surâs fin al sindicalistului: “Nu…Dar oricum nu aveam de ales.” Au trecut 12 ani de la mariajul din 1999. Uzina de la Mioveni avea 18.000 de angajaţi la sosirea francezilor şi nu au mai rams decât 8.500. Dar modelele pe care le produce acum au un succes planetar. Logan, Duster, Sandero…90% din producţie este exportată.
Şi nu doar în ţări emergente, cum ne-am gândit la inceput. Atelierele lucreaza la maximum: “315.000 vehicule produse in 2011”, se laudă Jerome Olive, şeful Dacia, care visează să ajungă la capacitatea maximă de 350.000 de unităţi.

Dacia aduce acum 4% din PIB-ul României. O reuşită industrială, dar şi o politică salarială peste media ţării. “Cel mai mic salariu la noi este de 450 de euro, superior salariului mediu românesc”, spune Jerome Olive.

George, 26 de ani, lucra într-un supermarket înainte de a veni la Dacia. “Sunt multe cereri şi puţine locuri. Am fost foarte fericit când m-au luat”, spune tânărul. Cu 550 de euro pe lună, el se consideră bine plătit.

“Grupul Renault a făcut o afacere bună venind aici. Sunt 30 de ani de când fabricăm maşini, avem experienţa necesară. Acum trebuie să împărţim mai bine banii pe care ii câştigăm. 70 demilioane de euro profit în 2011”, spune Ion Iordache.
Mărirea salariilor? Sindicalistul nu este nebun. Nu va cere asta, conştient că ar putea să omoare găina cu ouăle de aur. “Ceea ce vrem este cel mai bun salariu din România. Nu un salariu occidental.” O grevă, în 2008, a tensionat raporturile. De atunci, nicio mişcare sociala. De fapt, în cinci ani salariile s-au dublat.

La Mioveni, un mic oraş, viaţa s-a schimbat în ultimii zece ani. Viaţa a devenit relativ îndestulată. Noi facilităţi au început să răsară. Numarul lor a crescut cu 10% în fiecare an, începând din 2005. “Dacia ne aduce 4,5 milioane de euro pe an, adică două treimi din fonduri. Am devenit un oraş prosper”, spune primarul Ion Georgescu. “Un muncitor de la Dacia câştiga de două ori mai mult decât un funcţionar municipal”, spune el.

Singura umbră a acestui tablou este delocalizarea in Maroc. Acolo, la Tanger, se fabrică monovolumul Lodgy. Primarul spune că vestea a fost primită prost la Mioveni. Dar aceasta este logica low cost: mereu este mai ieftin în altă parte.