Avem o meteahnă ciudată şi periculoasă. Ne dedulcim vorbind despre conducătorii neamului românesc fie ca despre nişte eroi providenţiali fie ca despre nişte satrapi perverşi. Îi preaslăvim pe unii după interes pentru ca mai apoi, peste un timp, să-i înjurăm cu vârf şi îndesat. Îi belim pe alţii după vremuri dacă nu ne-au făcut un ce interes.
Uite care e povestea! Inorogul portocaliu prinde viață și aleargă acum pe pajiștea albastră. Președintele Senatului se șterge la ochi, nu-i vine să creadă. Coțofana galbenă prinde viață și țopăie acum pe pajiștea albastră. Președintele Camerei Deputaților se șterge la ochi, nu-i vine să creadă. Crocodilul cu dungi verzi, ca un pepene, prinde viață și aleargă acum pe pajiștea albastră. Președintele României se șterge la ochi, nu-i vine să creadă. Președintele Senatului îl cheamă pe generalul SPP, te rog, să nu intre nimeni, înțelegi, ceeea ce se întâmplă aici ține de siguranța națională, te rog să fii cu ochii în patru, nu filmează nimeni, nu face poze nimeni, să fim înțeleși, fără facebook, fără twitter, fără Western Union. Western Union?
Păi nu e o rețea de socializare din Texas? Nu e. Ușile se închid discret. Pajiștea albastră e plină ochi acum de animale fabuloase, Președintele României e stupefiat. Nu poate fi adevărat. Nici eu nu cred că e adevărat dar trebui să admit că e totuși adevărat. Adevărul? Dar cine știe ce e adevărul? Uite ce, nu cred că e acel adevăr de fiecare zi. Sssst, să lăsăm certurile noastre, uite, un purceluș albastru prinde viață și aleargă acum pe pajiștea albastră.
Nu-mi vine să cred, poate că visez. Și eu m-am gândit că poate visez. N-am vrut să vă sperii dar generalul ăsta SPP avea coadă de cangur. Râzi de noi, nu e frumos, doar e omul tău! Vă spun cu mâna pe inimă, avea coadă de cangur! Sssssst, vorbiți în șoaptă, nu se poate concentra. Ba eu văd că se concentrează foarte bine! Mie mi se pare că face asta cu o ușurință incredibilă. De asta suntem aici, pentru că e incredibilă! Păi am putea avea tot ce ne putem dori, într-o clipă! Potolește-te! Bun. Să încercăm să aflăm ce se întâmplă, Florentina, cum de faci tu toate lucrurile astea?! Nu se vorbește așa cu copil de cinci ani!
Se vede că n-ai copii, trebuie să te prinzi în jocul ei! Nu pot, n-am talent la pictură. Parcă la politică ai, stați, ce se petrece, de ce alergați pe pajiștea albastră? Și ce-i cu coarnele alea? Dar eu, cine mi-a pictat pe față mustățile astea de sconcs, hei, să vină cineva! Asta e povestea, să știi. Un fel de ticăloşie a noastră încastrată în sufletul nostru comun nu ne dă voie, nu ne lasă libertatea de a avea un raport sănătos cu ideea de a fi conduşi.
Noi românii ne facem că ne-ar conduce careva, oricare ar fi acela, domnitor, monarh, general, preşedinte, secretar general. Când conducătorul pune piciorul în prag, ne gudurăm într-o umilinţă nesănătoasă şi grotescă pe care o credem jertfă. Ce e mai straniu, este lipsa noastră de creativitate în această direcţie.
Odată ce l-am pus pe unul să ne conducă, îl lăsăm să-şi facă mendrele şi ne plângem de milă iar dacă acela devine nevolnic, mai ales bătrân şi senil, abia atunci şi numai atunci ne arătăm vitejii lui peşte prăjit şi-i dăm la moacă într-un fel sau altul.
dupa 1989 toti dalmatienii bateau din palme si strigau: jos comunismul…pinguini, dalmatieni ..p-acolo ‘sha…. iae acum dalmatienii, pinguinii isi schimba chiar si culorile si topaie fericiti de la o specie la alta fara nici o rusine…ei nu manaca usturoi asa ca….