De ce îl apără Klaus Iohannis pe Nicușor Dan fără să-i pronunțe numele?

Scandalul momentului este, fără îndoială, cel legat de traficul de influență făcut de Nicușor Dan, candidatul alianței PNL-USR-PLUS la Primăria Capitalei, în favoarea contestatului om de afaceri Mihai Mitrache. Lucrurile par foarte clare, așa că impactul electoral ar putea fi devastator nu numai pentru Nicușor Dan, ci și pentru partidele care-l susțin, inclusiv pentru Klaus Iohannis, care așteaptă de la aceste alegeri o victorie în București, care să deschidă drumul pentru un scor foarte bun la alegerile parlamentare, astfel încît să-și poată numi pînă la sfîrșitul anului „Guvernul Meu”, susținut de o majoritate parlamentară consistentă.

Ce a făcut Nicușor Dan este cunoscut acum de toată opinia publică: Mitrache a construit ilegal într-un parc bucureștean, iar Primăria sectorului 4 i-a demolat construcția. În mod inexplicabil, deputatul Nicușor Dan a intervenit pe la toate instituțiile statului, inclusiv la Avocatul Poporului, ignorînd faptul că legea îi interzice acest lucru. De ce a făcut aceste intervenții, riscînd să se trezească cu un dosar penal de trafic de influență, e greu de înțeles, mai ales că oricine se întreabă: care a fost miza acestor intervenții?

În trecere, amintim decizia Curții Constituționale nr. 629/2018, care spune foarte limpede: „deputații și senatorii NU AU DREPTUL să intermedieze/mijlocească nici relația dintre cetățeni și organele administrației publice centrale și locale și serviciile și direcțiile din subordinea acestora”! Pentru informarea tuturor, iată conținutul art. 38-40 din Decizia CCR nr. 629/2018

Toate fandările publice ale lui Nicușor Dan, prin care spune că nu a intervenit ca deputat în favoarea lui Mitrache, ci în calitate de vicepreședinte al asociației sale, sînt vorbe-n vînt, nutreț pentru proști sau, pur și simplu, intenția clară de a dezinforma publicul.

KLAUS IOHANNIS CREDE CĂ ESTE UN „SUBIECT INVENTAT”, „ATAC STERIL, TOXIC”!

În mod normal, la ultima conferință de presă a președintelui, acest subiect trebuia să se regăsească atît în introducerea făcută de Iohannis, cît și în întrebările jurnaliștilor prezenți. Dar, stupoare! Nici unul dintre ziariști nu a rostit numele lui Nicușor Dan, ca și cînd nu ar fi aflat de acest subiect dezbătut chiar de către instituțiile pe care le reprezentau!
Cu toate acestea, Klaus Iohannis a încercat să-i ia apărarea lui Nicușor Dan, dar indirect, fără să-l nominalizeze! Vă imaginați ce ar fi făcut dacă, în locul lui Nicușor Dan, ar fi fost vorba de Liviu Dragnea sau alt pesedist? Ca mostră, iată ce spunea anul trecut despre Dragnea: „Dau eu drumul unui post de ştiri şi aflu acolo că un infractor-şef sau şeful infractorilor, nu ştiu cum e mai bună combinaţia, zice aşa: că Iohannis reprezintă interese străine. Nasol!”
În introducerea conferinței sale, Klaus Iohannis a zis ceva despre subiectele de campanie, trimițînd nu la faptele lui Nicușor Dan, ci la cei care le-au pus pe tapet în aceste zile. Ia, ascultați-l cum o întoarce ca la Ploiești:

Acest fel de a se eschiva a devenit deja o metodă la Klaus Iohannis. La fel a făcut și atunci cînd chiar el era subiectul unor scandaluri, cum a fost cazul caselor sale, dobîndite cu acte false, sau cînd a fost vorba despre „Cazul DNA Ploiești”, cînd, deși rulau pe toate televiziunile imaginile cu Portocală, dumnealui spunea „n-am văzut și nici nu mă interesează”, de parcă ar fi avut orbul găinilor! Metoda aceasta trădează cîte ceva din caracterul personajului și este surprinzător că nimeni nu-i atrage atenția cît de toxic este un asemenea comportament, mai ales pentru cineva care deține o astfel de funcție.
De fapt, ce vrea să spună Klaus Iohannis? Că nu există subiectul Nicușor Dan? Cum este posibil așa ceva? Să te prefaci că nu vezi ceea ce vede toată lumea și să crezi că, de la tribuna Președinției, poți să încerci o astfel de ridicolă dezinformare! Așa ceva?

Și asta nu a fost tot la conferința de presă. O jurnalistă de casă a Cotroceniului, Loredana Diac de la Epoch Times, a recitat o întrebare care nu era a ei, astfel încît Klaus Iohannis să reia subiectul apărării lui Nicușor Dan, tot fără să-l nominalizeze. Din nou, Iohannis a etichetat în stilul său: traficul de influență este considerat „subiect inventat” și chiar „atac la persoană” sau „certuri”, evident lansate de „un anumit partid”, desigur cu trimitere la Pe-Se-De.
Cînd este vorba despre ai lui, Iohannis minimalizează tot dacă este vorba despre vreo acuzație sau hiperbolizează tot, dacă este vorba despre reușite. Acesta este stilul său: complet partizan, solidar cu ai lui, de-a dreptul brutal cu adversarii. Un comportament clasic, specific omului incapabil să fie echidistant, obiectiv, așa cum scrie în caietul de sarcini al postului de Președinte al Româniaiei și cum prevede Constituția.

Și, ca să fie clar pentru toată lumea, iată cu ce mascaradă a răspuns Iohannis la întrebarea așa-zisei jurnaliste de la Epoch Times:

În mod normal, cititorul se întreabă: de ce apelează Klaus Iohannis la astfel de trucuri ieftine? Primul răspuns este că ne disprețuiește și ne consideră atît de rudimentari, încît crede că poate să spună orice fără ca noi să discernem ceva!
Dacă nu coboară atît de jos, înseamnă că lui Iohannis cineva îi spune că poate să-și permită să mușamalizeze chiar lucruri evidente, că poate îmbrăca jiletca naivității și că nu vor exista consecințe care să-i diminueze cota de încredere în ochii populației. Iar în această situație nu mai este doar vina sa, ci și a celor care ignoră un astfel de comportament doar pentru că este vorba despre Președinte.

Uitați-vă, însă, la țările cu democrație avansată! Acolo, cel puțin în campaniile electorale, ies la iveală toate punctele negre din biografia candidaților, despre orice se discută deschis, toată lumea răspunde acuzațiilor aduse de către adversari. La noi, nu!

Dar, desigur, Klaus Iohannis, la fel ca acel cîine din bancul celebru, face astfel de chestii pentru că poate! Altfel, dacă și opinia publică ar taxa cum se cuvine un asemenea comportament, poate că lucrurile s-ar schimba și am vedea un Președinte mai responsabil, mai încadrat în matca normală a Constituției.

Și ar mai fi un motiv pentru care Iohannis îl apără pe Nicușor Dan în acest mod penibil. El știe că nu va putea să aibă „Parlamentul Meu” și „Guvernul Meu” fără USR+PLUS. N-ar vrea nici să fie asociat cu tîmpeniile lui Nicușor, dar nici n-ar vrea să-i supere pe șefii acestuia și să se trezească din nou după alegeri în situația de a desemna un Premier de la PSD sau să forțeze iarăși învestirea unui guvern minoritar! Și, atunci, preferă să fie „căldicel”, cum spunea Dostoievski.
Toate acestea, însă, n-ar fi posibile dacă Opoziția, sub conducerea lui Marcel Ciolacu, n-ar fi, de o bună bucată de vreme, bleagă, de-a dreptul, abandonîndu-și rolul din motive neștiute, dar bănuite de toată lumea.