Pînă zilele trecute, aveam impresia că între Klaus Iohannis și Liviu Dragnea este un război în plină desfășurare, cu participarea infanteriștilor din PNL și PSD. Cine a crezut așa trebuie să-și recunoască greșeala! Nu e, oameni buni, nici un război, ci o piesă de teatru proastă, cu actori luați de pe stradă sau de la forțele de muncă, eventual amatori de la căminele culturale din Sibiu și Teleorman.
Altfel, cum să interpretăm evenimentul șocant din seara de miercuri, 17 octombrie 2018, cînd Klaus Iohannis, președintele României, nu a fost prezent la reuniunea Consiliului European, la care au participat șefii de stat și de guvern din toate țările UE, preferînd să facă o excursie la Pompei, orașul distrus de vulcanul Vezuviu în anul 79! Repetăm pentru cei cărora încă nu le vine să creadă: Klaus Iohannis nu s-a dus la Consiliul European pentru că soția lui, Carmen Iohannis, a vrut să vadă Pompeiul!
În mod normal, a doua zi, joi, 18 octombrie 2018, PSD și ALDE trebuiau să declanșeze procedura de punere sub acuzare a președintelui României pentru înaltă trădare, ceea ce însemna automat și suspendarea, procedură care se încheie prin sentința Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără să mai fie nevoie de referendum!
Așa prevede Constituția României la articolul 96! Cu atît mai logică era această decizie a Parlamentului după ce, de curînd, Ludovic Orban făcuse plîngerea aceea împotriva Vioricăi Dăncilă și a lui Liviu Dragnea pentru… „înaltă trădare”! Or, dacă șeful PNL, principalul partid al opoziției, nu s-a sfiit să facă acea plîngere penală pentru înaltă trădare pentru că prim-ministrul s-a dus în vizită în Israel, cu atît mai justificată era punerea sub acuzare a președintelui pentru că nu s-a dus la Consiliul European, unde era obligat să fie prezent, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 683/27 iunie 2012, care spune:
După cum se vede în textul deciziei CCR, chiar dacă ar fi fost în imposibilitatea de a fi prezent la Consiliul European, Klaus Iohannis avea la dispoziție varianta delegării acestei atribuții către prim-ministrul Viorica Dăncilă! Or, neducîndu-se la Consiliul European și nedelegînd atribuția aceasta către premier, Iohannis n-a făcut altceva decît să externalizeze conflictul intern dintre el și Viorica Dăncilă, ceea ce a afectat grav imaginea României în cadrul Uniunii Europene!
Dacă în țară ne-am obișnuit cu aceste războaie stupide pentru putere, în care nu există nici un fel de limite, cel puțin în afară păream să fim mai responsabili, cu unele excepții demne de dispreț, cum sînt Monica Macovei sau Cristian Preda, care au cerut sancționarea României doar de dragul propriei lor imagini. Acum, iată, însuși președintele țării a decis să ne facă pur și simplu de rîs în fața întregii Europe, preferînd să-și ducă soția la Pompei, în timp ce era așteptat la Comisia Europeană!
Această decizie a lui Klaus Iohannis trebuie, de asemenea, să fie pusă în contextul activității sale din cei patru ani de mandat ca președinte. Nu trebuie uitat că mare parte din acest timp Klaus Iohannis l-a petrecut tot alături de soție, plecînd în fiecare weekend la Sibiu, însoțit de o armată de SPP-iști, cărora statul trebuie să le plătească deplasarea, masa, cazarea și salariile, deși președintele are repartizată o casă de serviciu pe malul Lacului Herăstrău, amenajată în condiții excepționale de lux, în care familia prezidențială refuză să stea!
Trăgînd linie peste ultimele evenimente, observăm o teamă nejustificată a celor de la putere de a se implica ferm în sancționarea politică a faptelor președintelui Iohannis atunci cînd acestea depășesc cu mult atribuțiile și responsabilitățile sale. În același timp, cei din opoziție par să nu aibă limite în acțiunile lor împotriva alianței PSD – ALDE, de la proteste ilegale în stradă la circul incredibil din Parlament și chiar la depunerea unor plîngeri penale halucinante, cum este cea a lui Ludovic Orban!
Sîntem, așadar, în fața unei situații pe care nimeni nu o mai poate înțelege: o putere prea timidă și o opoziție prea agresivă! Evident, nu spunem că puterea ar trebui să devină agresivă cu opoziția și nici că opoziția ar trebui să-și dea mîna cu puterea, însă între aceste extreme există și varianta unui echilibru care să definească viața politică, în așa fel încît, deasupra oricăror obiective politice de grup, să se vadă că stă interesul general al țării, buna conviețuire a oamenilor.
Cine vrea să înțeleagă mai bine ceea ce se petrece în viața politică internă are o bună oglindă în Parlamentul European. Acolo, două voci, precum ale Monicăi Macovei și Cristian Preda, care și-au făcut program din denigrarea României și chiar din solicitările privind sancționarea țării pe care o reprezintă, reușesc nu numai să acopere celelalte voci ale celorlalte partide, ci chiar să-și facă aliați în aproape toate grupurile din Parlamentul European! În același timp, ceilalți europarlamentari par să aibă o opinie doar în ședințele transmise de televiziunile din România, trezindu-se în situația în care chiar și grupurile parlamentare din care fac parte să adere la părerile lui Macovei sau Preda!
În aceste condiții, este firesc să ne punem întrebarea: care este cauza acestei situații greu de înțeles? Oricît am căuta explicații sofisticate, apare mereu în prim-plan un nume: Liviu Dragnea! Pe de o parte, pentru că, simțindu-l timorat în perspectiva celei de-a doua condamnări, opoziția și-a făcut țintă predilectă din a-l ataca, inducînd ideea că tot ce face Guvernul este să-l scape pe Dragnea de pușcărie, ceea ce nu este totdeauna adevărat. Pe de altă parte, PSD lasă impresia că nu poate renunța la Liviu Dragnea indiferent de situația lui juridică sau de imaginea – reală sau nu – pe care o are în rîndul populației, ceea nu face altceva decît să-i sporească imaginea unui lider prea autoritar.
Din păcate, toate aceste constatări duc spre o concluzie dramatică: în România, acum nu asistăm la o confruntare reală între putere și opoziție, care ar fi normală și de dorit, ci la un război murdar între Klaus Iohannis și Liviu Dragnea, fiecare dintre ei fiind preocupat strict de obiectivele lui personale: primul de obținerea unui nou mandat de președinte, al doilea – de scăparea de a doua condamnare!
Unde este România în acest război dintre Iohannis și Dragnea? Iată o întrebare la care acum răspunsul pare să fie nedrept: în bătaia vîntului! Altfel, acum Klaus Iohannis ar fi fost supus unei anchete după ce a preferat să facă o excursie la Pompei în loc să se ducă la Consiliul European, iar Liviu Dragnea s-ar fi retras de mult din fruntea Camerei deputaților.
Ba Spanule, judeci cu kuru! Cum drak sa-l acuzi pe Klaun Kaizer Kiolhanis de inalta tradare, pentru ca nu a mers la Consiliul European? Nu vezi ca esti ilogic? Si chiar daca ar fi corecta o incriminare, care Parchet General ar lua in seama aceasta acuza sau care Inalte Curte l-ar condamna? Cu oamenii din varful justitiei romane, Lazar si Tarcea, asteptarea este zadarnica!
Domnule Ion Spanu, aveti perfecta dreptate. In Constitutie este mentionata „inalta tradare”. Ati putea spune la ce articol din Codul Penal este tratata JURIDIC inalta tradare? Stiti, ICCJ judeca pe baza de coduri, nu pe baza Constitutiei. Din aceasta cauza n-o sa vedeti niciodata vreo acuzatie de inalta tradare. Cred ca inalta tradare nu este un concept juridic, ci unul politic. Iar politica nu este judecata in tribunale. Ea este dezbatuta in Parlament si in presa. Deci ….
E în ADN-ul acestor pseudoelite sa aiba o agenda de lucru internationalista, turistica. Loialitatea si grija lor e fata de cei care i-au propulsat spre « inalte functii « si viata de lux. Suntem contemporani cu personaje politice ajunse la varful societatii, „mandatate sa domneasca” pe banii proveniti din mita corporatiilor “europene” abonate la resursele Romaniei. Clasa politica postcomunista din Romania si varfurile ei conjuncturale reprezinta una din cele mai mari și rușinoase umilințe ale poporului român. O umilința de care își vor aminti probabil cateva generații de romani, cetăţeni ai Romaniei liberalizate de azi,spectatori ai telenovelelor politice, cititori de presa, plătitori de impozite si taxe.
Este aproape ca pe timpul fanariotilor, doar ca „fanariotii” de acum sunt mai multi si nu numai de la Bruxel!!