De ce nu l-am instaurat pe Rege

– Domnule preşedinte, cum apreciaţi discursul Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului?

– Este un eveniment major al istorei postdecembriste a României, completat prin reunirea parlamentarilor din tot spectrul politic si prin ecoul pe care l-a avut in societatea românească. Regele şi-a început discursul prin recunoaşterea parlamentarilor aleşi de popor şi a făcut-o în numele unei valori fundamentale a perioadei necomuniste : respectul instituţiilor.

I-a chemat apoi pe politicieni să îşi facă datoria. Trebuie să învăţăm că nu poţi avea un dialog fără a recunoaşte legitimitatea interlocutorilor. Regele, în mod inteligent şi explicit s-a adresat naţiunii prin intermediul Parlamentului.

Slujirea ideii de unitate a neamului românesc a rămas un deziderat permanent al Regelui. A căutat să fie un element unificator în perioada războiului, apoi din exil în perioada comunismului şi în anii ce au urmat prăbuşirii acestuia. Dacă Regele a putut să îi ierte pe cei ce l-au umilit şi să coopereze cu ei, nu este normal ca alţii să fie mai radicali decât Majestatea Sa.

-Aveţi ceva să vă reproşaţi din perioada în care aţi fost preşedinte al României ? S-ar fi putut face mai mult pentru ideea revenirii la Monarhia Constituţională?

– În calitate de preşedinte nu am putut face mai mult, deoarece atunci ar fi fost contraproductiv. Ideea monarhică prindea consistenţă doar prin venirea Regelui Mihai şi a familiei sale în România. A fost o prioritate a mea revenirea Regelui în ţară, în deplină demnitate, adică nu prin acea umilitoare cerinţă, să vină să solicite o cetăţenie ce-i fusese răpită în mod abuziv. În al doilea rând, după ce a revenit în ţară, am luat decizia împreună cu Majestatea Sa, în urma unor convorbiri personale, să accepte o misiune de promovare a intereselor României la Casele Regale din ţările membre N.A.T.O. M-am asigurat ca această misiune să se desfăşoare la cele mai înalte standarde. Efectele nu au întârziat să apară. Este vorba de integrarea României în NATO, în momentul în care nu îndeplineam condiţiile necesare aderării. S-a reuşit scoaterea ţării dintr-o izolare diplomatică şi s-au reluat relaţiile normale cu democraţiile europene. Influenţa monarhiilor constituţionale a fost considerabilă, deşi nu au un rol politic pronunţat pe plan intern. Pot s-o spun acum, Majestatea Sa a avut un rol determinant în acest succes diplomatic al României. Sunt mâhnit să aud reproşuri din partea unor oameni care nu au facut nimic important pentru schimbarea mentalităţilor în societatea românească, după cruntele manipulări istorice din perioada comunistă şi neocomunistă.

Unele dintre ele sunt de-a dreptul stupide: de ce nu l-am instaurat pe rege, ca şi cum regele ar fi fost o mobilă care putea sa fie mutată dintr-o parte într-alta fără ca măcar să-i cerem acordul. De aceea spun că ar fi fost perversă şi cinică orice acţiune în acest sens. Sunt şi persoane care au sugerat până şi calea prin care s-ar fi putut instaura monarhia. O lovitură de stat cu ajutorul armatei! Un asemenea scenariu nici nu merita să fie comentat. Niciodată, nici eu şi nici Regele nu am fi acceptat o asemenea formă de revenire la Monarhia Constituţională. Nici nu încăpea o asemenea discuţie! Ceea ce arată cât de precară este, până şi în ziua de astăzi, gândirea unor oameni.

Desigur exista posibilitatea legală a unui referendum dar toate sondajele de opinie arătau că, din păcate, după cincizeci de ani de manipulări şi mistificări comuniste şi neocomuniste, procentajul de încredere în Monarhie era foarte mic. Un referendum promovat de mine în acea perioadă, ar fi închis definitiv problema revenirii la Monarhia Constituţională.

– Care credeţi că este acum calea de ieşire din criza economică, socială şi politică pe care o traversăm?

-Am putea să plecăm de la mesajul Regelui, adresat românilor de la tribuna Parlamentului. Fiecare alineat, fiecare frază a acestui discurs, profund şi concis în acelaşi timp, ne arată ce căi avem de urmat. Găsim toate temele care pot genera progresul României. Respectul faţă de instituţii, moralitate şi credinţă. Şi să nu uităm acea frumoasă frază de final, a unui înţelept ajuns la vârsta de 90 de ani, care a spus că nu vede România de astăzi ca pe o moştenire, ci ca pe o ţară luată cu împrumut de la copiii noştri.