De ce vin în România muncitori asiatici

România a ajuns astăzi în situația ingrată de a importa forță de muncă, îndeosebi din Asia, în timp ce propriii cetățeni pleacă spre alte zări.

De ce vin în România muncitori asiatici

Tot mai multe bone filipineze sunt angajate de familii din România

România a ajuns astăzi în situația ingrată de a importa forță de muncă, îndeosebi din Asia, în timp ce propriii cetățeni pleacă spre alte zări.

România a ajuns astăzi în situația ingrată de a importa forță de muncă, îndeosebi din Asia, în timp ce propriii cetățeni pleacă spre alte zări. Deși unul dintre motivele importante ale migrației lucrătorilor autohtoni se află în salariile mici plătite de angajatori, în mod paradoxal, aceștia sunt dispuși să plătească de două-trei ori mai mult pentru forță de muncă străină.

Natalitatea în continuă scădere de aproape 30 de ani, plecarea tinerilor la studii sau la muncă, migrația  în țări unde salariile sunt mai bune, desființarea școlilor de meserii, care lasă domenii economice întregi fără personal, au adus azi România în situația ingrată de a angaja oameni din alte state.

Așa se face că firme de recrutare autohtone își îndreaptă atenția în special spre state precum Filipine, Nepal, Siri Lanka, Bangladesh. Cererile companiilor sunt în creștere, tot mai multe sectoare de activitate rămânând neacoperite.

„Am început în 2014 să aducem lucrători domestici, pentru că aici era cererea atunci, și apoi ne-am extins și pentru alte categorii. În aproape patru ani, prin firma noastră de recrutare au venit să muncească în România în jur de 180 de persoane. De la menajere, bone, manipulatori marfă, muncitori calificați până la mecanici auto, bucătari ori croitori. Solicitări mari sunt acum pentru domeniul hotelier și cel al restaurantelor, pentru posturi de bucătari și ajutori de bucătari, barmani, recepție. Cereri tot mai multe încep să fie pentru muncitori în construcții“, ne-a spus Oana Peca, manager Prestige Recruitment.

Bani mai mulți pentru angajați străini

Procedura de selecție și îndeplinirea formalităților necesită timp și bani. De asta se ocupă însă companiile de recrutare, care au la rândul lor înțelegeri cu firme similare din țările din care vin aceștia. Costurile cu angajarea personalului sunt mult mai mari decât în cazul forței de muncă autohtone.

„Angajatorii ne contactează și noi îndeplinim toate demersurile în numele acestora. Avem legături cu agențiile acreditate de ministerele Muncii din statele respective. Persoanele străine care vor să muncească aici aplică pentru post, apoi sunt selectate. Nu au pretenții pentru un oraș anume ori pentru un angajator. Salariile  sunt stabilitate dinainte, așa încât ei știu exact pentru ce bani muncesc. De obicei, sumele variază între 500 și 1.500 dolari net pe lună, depinde de angajator și de munca pe care o prestează, la care se adaugă masa și cazarea, ei locuind fie cu angajatorii, fie închiriind un apartament. Contractele de muncă se încheie de obicei pentru perioadă nedeterminată, iar permisele de muncă se reînnoiesc în fiecare an. Când sunt stabilite pentru un anumit termen, la sfârșitul perioadei, de multe ori și le prelungesc. Li se măresc salariile și rămân. Sigur, sunt cazuri în care lucrătorii se întorc în țările lor când expiră înțelegerea. Nu vin niciodată cu familiile pentru că ajung aici cu viză de muncă și este greu să-și aducă rudele. Costurile sunt prea mari, așa că nu vor să-și facă o viață aici. Muncesc și trimit bani acasă“, ne-a explicat Oana  Peca.

Deși își petrec timpul liber în propriile comunități, lucrătorii asiatici care vin aici vorbesc limba engleză, sunt foarte sociabili și se integrează ușor la locul de muncă. În ceea ce privește distribuirea lor pe zone în funcție de domeniul de activitate, în București sunt căutați îndeosebi lucrători domestici, bucătari, mecanici. În țară sunt ceruți pentru munca în construcții ori pentru îngrijirea animalelor.

Moda bonelor filipineze

Sute de bone filipineze lucrează în România în sistem au pair, adică locuiesc în casele familiilor care le angajează. Numărul lor este în creștere de la an la an. Preferate inițial de vedete, politicieni, oameni de afaceri, au început să fie apoi căutate și de părinți care lucrează mult și nu au timp să stea prea mult cu copiii. Cu toate astea, nu oricine își permite o bonă filipineză.

Deși au existat și excepții, imaginea lor este în general de femei blânde, devotate, cu experiență în creșterea copiilor. În plus, vorbesc  engleza, ceea ce-i încântă pe părinții care doresc învățarea unei limbi străine de către  copiii lor.

Procesul de recrutare a unei bone filipineze durează circa patru luni, timp în care au loc interviuri, analizarea CV-urilor, eliberarea cazierului judiciar, analizele medicale, actele de studii.

Costul angajării este semnificativ mai ridicat decât în cazul unei bone românce, întrucât sumele pentru venirea acesteia în România se ridică la circa 3.500 euro, bani plătiți de angajator firmei de recrutare.

Dacă în țara sa de origine o bonă filipineză primește în jur de 100 dolari pe lună, aici ajunge la 500 euro, peste media salariului uneia autohtone, al cărei venit mediu este în jur de 300 euro. În timp însă ce ele vin aici, bonele românce pleacă în Italia, Germania, Austria sau Marea Britanie.

Vedete cu bone filipineze

Ex-premierul Victor Ponta împreună cu soția sa, Daciana Sârbu, au avut o bonă din Filipine pentru fiica lor, plătită cu 500 dolari/lună.

Alte persoane publice care au apelat la aceste servicii sunt: jucătoarea de tenis Raluca Sandu; fiul omului de afaceri Ion Țiriac; fosta prezentatoare TV Dana Războiu; omul de afaceri Silviu Prigoană; cântăreața Sanda Ladoși.

Șomeri versus deficitul forței de muncă

România se află pe primul loc din Europa la deficitul de forță de muncă, 72% din companiile autohtone  confruntându-se cu o criză de personal, potrivit unui studiu ManPower Group.

Cu toate astea, în ianuarie 2018 șomajul a fost de 4,6%. Numărul persoanelor cu vârste între 15 şi 74 de ani care nici nu lucrau, nici nu aveau pensie a fost de 424.000, potrivit INS. Sunt mai mulți bărbați care nu au un loc de muncă, față de femei, însă diferența nu este semnificativă – de 0,9%.

Sunt județe unde rata șomajului depășește și 10%. Cele mai multe persoane care nu merg la serviciu se află în Vaslui – 10,19%, Teleorman – 10,02%, Mehedinți – 9,4%.

Chiar dacă în București procentajul șomerilor este de numai 1%, asta înseamnă că 18.300 de persoane  nu au un loc de muncă.

Distribuie articolul pe:

7 comentarii

  1. Pentru că trebuie să se mențină acea masă de manevră electorală constituită din personaje cu FREZOANE , amețeli , mulți copii de vănzare …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.