De la scenă la rolul de mecena

Muzeul de Artă din Lyon îi consacră o expoziţie lui Jacqueline Delubac (1907-1997), actriţă, încarnarea eleganţei pariziene şi o generoasă mecena.

Născută la Lyon, dintr-o familie burgheză de negustori de mătase, rămâne orfană de tată la 4 ani. Pleacă împreună cu mama sa, diplomată de Conservator, să locuiască la bunici, în Valence. Urmează cursuri de muzică şi de dans, făcând-o să simtă o vocaţie pentru scenă. Părăseşte Valence pentru Paris în anii ’20, cariera sa teatrală debutând în 1931. Prima sa vocaţie a fost aceea de a deveni dansatoare. Se lansează pe scenă la Théâtre de l’Empire, imitând-o pe Josephine Backer, cu o centură de banane în jurul şoldurilor. Interpretează mici roluri. Până într-o zi când Sacha Guitry, marele dramaturg, cade răpus de ochii frumoasei brunete, lansând-o în cariera de vedetă, în spectacolul Vilă de vânzare, ea devenind în curând muza lui. Sacha Guitry a aşezat-o pe un piedestal, devenind Pygmalion-ul ei. A ajutat-o să fie propulsată în cariera de actriţă. Ea avea un gust şi o sensibilitate mult mai moderne decât mentorul său, el fiind la fel de clasic ca şi tatăl lui. Cea mai mare parte a pânzelor care tapetau pereţii reşedinţei lor îi aparţinuseră lui Lucien Guitry, imensul actor, partenerul de viaţă al lui Sarah Bernhardt, prietenul lui Auguste Rodin, Renoir şi Claude Monet.

Fernand Leger, Două femei cu buchet

Georges Braque, Femeie în faţa şevaletului

Se căsătoresc. Ea avea 25 de ani şi el, 50. Dar Jacqueline ia numele de scenă al mamei sale, Delubac. Reşedinţa lor era plină de tablouri, de la Monet la Cézanne, şi la sculpturile lui Rodin.

Jacqueline Delubac avea o pasiune pentru impresionişti şi un loc important printre aceştia îl ocupă Claude Monet cu al său Dejun pe iarbă.

Monet, Dejunul pe iarbă din colecţia artistei, în Omagiul adus de Alexis Mabille

Jacqueline Delubac sub tabloul Femeie pe plajă, semnat Picasso

Pe culoarul de la etaj erau regrupate opere şi desene aparţinând lui Paul Delvaux, Odilon Roche, cât şi un portret al lui Jacqueline Delubac, realizat de Paul Vallorz, dar şi lucrări de Georges Braque, precum Femeie pe cal, sau Femeie pe plajă de Picasso, Două femei cu un buchet de Fernand Léger.

Picasso, Femeie pe plajă

Interiorul salonuliui doamnei Delubac

Îi invita la masă pe Raoul Dufy, Léger, Miró, cumpăra picturi de Poliakoff, de Dubuffet, care era mai puţin cunoscut, şi şi-a plasat o lucrare de Manet, Tânără cu pelerină, deasupra patului.

Pe scenă, ca şi în viaţă, actriţa a încarnat eleganţa şi avangarda modei. După ce a interpretat 27 de roluri în teatru şi a jucat în 25 de filme, Jaqueline Delubac, care se despărţise de Sacha Guitry în 1939, îşi întrerupe cariera la începutul anilor ’50.

Francis Bacon, Carcasă şi pasăre de pradă şi scaune de Ruth Franken

Însă îşi constituie propria sa colecţie de artă şi devine o figură care înnebunea tot Parisul. O colecţie de 35 de opere de artă impresionistă şi modernă. Rodin, Lam, Picasso, Bacon… Jacqueline Delubac era o mare iubitoare a artei. Prima operă cumpărată de ea, în 1944, a fost Atelier cu struguri de Raoul Dufy. Printre primele tablouri se numără şi cele de Wifredo Lam şi Victor Brauner. Au urmat Peşte pe o farfurie de Pierre Bonnard, Sărutul lui Rodin, Carcasă şi pasăre de pradă de Francis Bacon…

Francis Bacon, Studiu pentru coridă, 1969

Îşi împarte pasiunea cu noul său partener, Myran Eknayan, un bogat bijutier de diamante, el însuşi un important colecţionar, cu care se şi căsătoreşte în 1981.

Din 1988 începe să se gândească la viitorul colecţiilor sale. Neavând urmaşi, îşi doreşte să transmită această colecţie unei instituţii publice. După dispariţia sa, aşa cum lăsase în testament, Muzeul de Artă din Lyon primeşte 35 de tablouri şi pasteluri de Monet, Manet, Renoir, Degas, Bonnard, Vuillard, Léger, Braque, Picasso, Miró şi Bacon… Această colecţie este completată de câteva brozuri ale lui Rodin şi alte tablouri ale secolului al XIX-lea, aparţinând lui Myran Eknayan.

Jaqueline Delubac şi Sacha Guitry

Jacqueline Delubac, într-o rochie de Paquin. Fotografie de Georges Saad

Trăind printre opere de artă, Jacqueline Delubac era menită să devină ea însăşi una, aşa cum se poate vedea într-un portet semnat Bernard Buffet, în care apare într-o rochie Pierre Cardin asimetrică, pe un dublu fond, în negru şi alb, o compoziţie demnă de un moment cubist. A pozat mai multor fotografi celebri din epocă, printre care Roger Kahan, André Durst, Georges Mathieu. Se simţea bine în lumea mondenităţilor, rătăcind de la un bal la altul.

Marele Salon al lui Jacqueline Delubac

Nud cu ciorapi roşii de Picasso

Jacqueline Delubac încarna în epocă arhetipul Pariziencei, o etichetă pe care şi-o asuma perfect. De altfel, a fost clasată de către revista americană Life printre cele cinci femei cele mai şic din lume. Revista Vogue o clasa între cele mai elegante 10 femei din lume. Paris Match o numea ”Femeia cea mai elegantă şi frumoasă din Paris”, titlul care i-a rămas ca o etichetă ani de zile. Era elegantă şi rafinată. Purta blănuri şi bijuterii ale marilor creatori. Îi plăcea să poarte smokingurile create de Yves Saint Laurent precum şi creaţiile lui Azedine Alaïa sau Ungaro. Câteva rochii purtate de marea Divă a anilor ’20 pot fi întâlnite la sfârşitul expoziţiei, demonstrând talentul său de a-şi alege creaţii haute couture.

Georges Braque, Duet, 1937

Pierre-Auguste Renoir, Fata cu fundă albastră

Jacqueline detesta ”lucrurile drăguţe”. Îi plăceau tablourile puternice, construite cu nerv, cărora ea le descoperea o altă frumuseţe.

În expoziţia de la Lyon se poate observa eclectismul operelor în spatele cărora se ascunde o continuitate a figurii feminine, o modernitate convingătoare. Femeia cu multiple faţete: fatală la Buffet, ingenuă şi inocentă precum tânăra pe iarbă din Dejunul lui Monet, ca o balerină a lui Degas, în aşteptarea audiţiei.

Portretul Jaquelinei Delubac realizat de Bernard Buffet

Tânără între flori de Edouard Manet (1879)

Ultimul apartament al doamnei Delubac este un alt loc demn de vizitat. Sufrageria, Salonul verde, pentru a-ţi face o idee despre scenografia tablourilor şi sculpturilor. Merită o vizită pentru a vedea bogăţia operelor expuse, parcursul atipic al unei actriţe ce a devenit o colecţionară avizată şi o generoasă mecena.