În mijlocul deșertului egiptean, Guvernul de la Cairo a ridicat un miraj scump, ambițios și neliniștitor: Noua Capitală Administrativă, supranumită „Sissi City”. Un oraș proiectat pentru 6 milioane de oameni, dar în care, la apus, aproape se golește.
Bulevarde late cât autostrăzile americane, clădiri lucioase ca în Dubai, moschei gigantice, hoteluri impecabile pregătite pentru turiști care nu vin niciodată. Totul e nou, strălucitor, impecabil. Și totul e… aproape gol. Orașul pare o machetă uriașă, o demonstrație de forță politică, un decor perfect în care lipsește elementul esențial: oamenii.
Cei care au intrat în „Sissi City” spun că senzația e stranie, aproape neliniștitoare. Sunt străzi curate, marcate impecabil, dar pustii. Sunt magazine deschise, dar nu au clienți. Sunt zgârie-norii, inclusiv Iconic Tower — obeliscul de sticlă care va deveni cel mai înalt din Africa — dar nu e aproape nimeni.
Octagonul – fortăreața care domină orașul
În centrul noii capitale se află Octagonul. Inspirat de Pentagon, Octogonul este un complex militar gigantic, de opt ori mai mare decât Pentagonul. Pare construit nu pentru oameni, ci pentru putere. Aici se mută creierul statului egiptean, departe de haosul din Cairo, de proteste, de strigătele străzii. Sissi a vrut un oraș al controlului, al ordinii, al viitorului pe care îl decide el.
Octogonul este format din zece clădiri, fiecare tot de formă octogonală, şi se întinde pe o suprafaţă de circa 90 km2, egală cu cea a capitalei daneze, Copenhaga.
Potrivit New Lines Magazine, „complexul se întinde pe mai mult de 9 milioane de metri pătrați și include 13 zone care găzduiesc Ministerul Apărării, comandamentul Forțelor Armate, centre de date, rețele de comunicații securizate, facilități de simulare și infrastructură de securitate cibernetică.”
La inaugurarea Octagonului, Abdel Fattah el‑Sisi a spus direct motivul real al mutării instituțiilor: „A existat o zi în care Curtea Constituțională și Consiliul de Miniștri au fost sub asediu… Era imperativ ca statul să se mute din capitală pentru ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple.” A fost o recunoaștere rară: noua capitală nu este despre eficiență administrativă, ci despre izolare. Despre protecție. Despre distanță față de populație.
Lecția din 2011: statul se teme de propriul popor
Pentru politologul Timothy Kaldas, citat în New Lines Magazine, logica proiectului este limpede: „Este, în primul rând și înainte de orice, despre securitatea regimului.”
Egiptul nu se teme de un inamic extern. Se teme de proteste. De stradă. De mulțimea care, în 2011, a cerut „pâine, libertate și justiție socială”.
Articolul notează că Octagonul este inversarea sloganului revoluției: „Octagonul reprezintă inversarea acelui slogan: armata nu mai este imaginată ca stând alături de popor, ci este acum adăpostită într-un complex vast și puternic fortificat.”
Sissi revine obsesiv la 2011 în discursurile sale, prezentând revoluția ca pe o catastrofă economică. Platforma egipteană de fact-checking Matsda2sh contrazice însă aceste afirmații. Acestea susțin că datele oficiale nu susțin ideea că datoria actuală a Egiptului se datorează exclusiv revoluției.
Un oraș gol, construit cu zeci de miliarde
Costul noii capitale este uriaș. Estimările inițiale vorbesc despre 58 de miliarde de dolari, dar suma finală rămâne neclară. New Lines Magazine: „Estimările inițiale plasau costul noii capitale la aproximativ 58 de miliarde de dolari, deși cifra finală rămâne neclară.”
Într-o țară în care oamenii se luptă cu inflația, cu sărăcia, cu lipsa de perspective, „Sissi City” pare un lux absurd. Ministerele au început să se mute, dar funcționarii vin cu autobuze speciale și pleacă imediat după program. Nimeni nu rămâne. Nimeni nu trăiește aici. Noaptea, luminile se sting, iar orașul se scufundă într-o liniște care îți dă fiori.
O capitală-fantomă pentru un regim care vrea să supraviețuiască
Pentru activiști și cercetători, noua capitală este o fortăreață politică. Un oraș construit pentru a preveni protestele, nu pentru a găzdui oameni. New Lines Magazine sintetizează perfect: „Octagonul este mai mult decât un sediu militar; este un monument dedicat principiului de guvernare al Noii Republici a lui Sisi, unul care pune securitatea regimului pe primul loc.”
Egiptul a ridicat un oraș pentru viitor. Întrebarea este dacă viitorul va veni vreodată aici — sau dacă „Sissi City” va rămâne cel mai scump decor gol din istoria modernă.