Generalizarea libertăților este esențială, dar este iluzoriu să se creadă că un stat bazat pe libertăți nu are nevoie de opțiuni generale bine elaborate. În România actuală, aceste opțiuni sunt mediocre, căci autoanaliza multor instituții centrale, care ar trebui să le dea, este de joasă calitate. Așa stând lucrurile, merită să observăm ce spun alții.
În lucrarea care a conceput schimbările din 1989 din această parte a Europei s-a spus simplu: dacă se vrea democrație după un regim autoritar, atunci trebuie dată atenție mijloacelor. Ideea este că “acei factori care erau necesari și suficienți pentru a provoca colapsul sau transformarea de sine a unui regim autoritar s-ar putea să nu fie nici necesari și nici suficienți pentru a instaura un regim diferit – cu atât mai mai puțin a unei democrații politice” (Guillermo O’Donnell, Philipp C. Schmitter, Transitions from Authoritarian Rule. Tentative Conclusions on Uncertain Democracies, 1986, p.65). În alte cuvinte, pentru a dărâma regimul autoritar sunt adecvate mijloacele forței, dar pentru a clădi democrația trebuie început cu democrație. Iar cine nu schimbă mijloacele – așa sună avertismentul lucrării – eșuează.
Degradarea civismului și a performanțelor din România ultimilor ani are indicatori siguri: continua rămânere în urmă și atunci când se face ceva, sărăcia de inițiative, renașterea securismului, confuzia organizată a valorilor, declinul performanțelor culturale și sportive. S-a ajuns astăzi în cea mai murdară perioadă a istoriei postdecembriste, în care nepăsarea trece drept liberalism, înțepenirea în idei greșite ca perseverență, iar lupta nu este de idei, ci pentru căpătuială, fie și lovind rivalii cu „justiția”. S-a atins, prin protocoalele secrete judecători-procuratură-servicii secrete-universități, trădarea cei mai penibilă și mai blamabilă a dreptății și democrației în Europa ultimelor decenii, dar procurorul general este depășit – juridic, cultural, civic. Un român a relansat internațional tema „minciuna a devenit a doua natură a omului”, dar pare că realitatea l-a întrecut. Dacă rămâi lucid, te întrebi: nu cumva România actuală plătește tocmai pentru că nu a schimbat la timp mijloacele?
Nu este greu de răspuns. Se observă ușor că, în locul unei reconcilieri naționale, care este condiție sine qua non a democrației, România este ținută de vorbă cu trecutul (vezi detaliat în A. Marga, Identitate națională și modernitate, 2018). Dacă în 1989 nu se putea altfel, aceasta fiind condiția răsturnării unui regim funest, acum întoarcerea cu fața spre trecut nu rezolvă nimic. Ar putea, ca să fim echitabili, să lămurească fără resturi trecutul – dar așa ceva nu trece drept scop nici astăzi. Este, însă, instrumentul unor noi activiști, nepregătiți și fără rezultate, pentru a-și asigura funcții în stat și calea de a prelungi înapoierea. De altfel, astăzi, unii vor vizibil puterea fără să fie pregătiți, fie și cu prețul ținerii României în loc, și mențin România la coada Europei pentru a păstra funcții pe care nu au cum să le justifice. Ei nu propun vreo schimbare responsabilă, ci lupta cu un trecut intrat în muzeu. Iar efectul implacabil al acestei manipulări, legată de multe altele, este vasta emigrare a cetățenilor – cea mai mare din Europa în condiții de pace.
Țări mici, dar cu oameni inteligenți, vizionari și motivați luptă pentru titlul mondial în varii domenii. Nu poți să nu admiri cernerea valorilor, a meritelor și a merituoșilor. La noi, simpli impostori cu cravată și pretenții fac confuzii de noțiuni și ridică sabia, iar mulți naivi aplaudă curgerea sângelui, fără a știi că orice are revers. Pentru toți aceștia, nici creștinismul nu mai este stavilă.
Nu va fi democratizare în România, și nici justiție, fără reconciliere națională. Din nefericire, nu aceasta este, însă, linia, ci mai curând o abordare păguboasă în epoca în care alții fac, totuși, pași mari. Ea se ascunde sub cuvinte luate în deșert („Europa”, „parteneriate”, „stat de drept”, etc.), dar, în fapt, reia piese ale anilor treizeci.
Atunci când am semnalat că regimul reia idei compromise, unii au crezut că este figură polemică (vezi Revenirea carpatică a lui Mussolini și Goebbels?, în A. Marga, România actuală.Diagnoză, Eikon, Cluj-Napoca, 2011). Acum, protocoalele secrete sunt încă o dovadă, alături de multe altele, că “statul mafiot”, cum l-a numit creatorul său, nu era glumă.
Una dintre obișnuințele mele incomode este că nu vorbesc înainte de a privi istoria și fără probe. Acum, sunt nevoit să evoc alte suprapuneri cu ideologiile anilor treizeci la demnitari carpatici.
Prea puțini îl citesc la noi pe Carl Schmitt – juristul greu concurabil al anilor treizeci, căruia doar la fel de celebrul Hans Kelsen îi putea ține piept. Dar, cine îl citește constată lesne revenirea la Carpați a tezelor sale eronate. Firește, nu bănuiesc că vârfurile statului de la noi i-au citit pe Mussolini sau pe Carl Schmitt. Nici nu are importanță! Dar tezele cele mai antidemocratice ale acestora revin pe față. Sunt multe probe. Iată aici încă două: una se referă la conceperea politicii, alta la mișcările de stradă.
Atunci când lucra la pavarea juridică și ideologică a căii pe care avea să înainteze Hitler spre putere, Carl Schmitt (Der Begriff des Politischen, Duncker & Humblot, Berlin, 1932) a simplificat în forță înțelegerea politicii. În concepția sa, politica nu mai avea nimic de a face cu democrația – nici cu administrarea rațională a societății, nici cu orientarea dezvoltării, nici cu competiția pentru putere pentru a aplica vreun proiect viabil. Politica era redusă brutal la „relația amic-inamic”. Carl Schmitt scria atunci: „admițând că distincțiile fundamentale sunt , în ordine morală, binele și răul; frumosul și urâtul în ordine estetică; în economie utilul și irositorul sau, de exemplu, rentabilul și nerentabilul, întrebarea este, prin urmare, dacă există pentru politică un criteriu simplu…. Distincția specifică politicii, la care se pot reduce actele și mobilurile politice, este deosebirea amicului și inamicului” (citez din ediția Flammarion, Paris, 1992, p.63-64). Iar, de aici, celebrul jurist a tras consecințe pentru o politică plină de conflicte și crime, care au dus o țară cu o cultură măreață la catastrofă.
Mai vedem în discursul de la vârful României de azi altceva decât „guvernul meu” și „guvernul lor”, „penali”, „infractori”, „dușmani”, cu tot ceea ce rezultă? Mai nou disprețul pentru cei din jur pare să fi atins o culme istorică, încât se trimit pentru aprobare la „comisia de la Veneția” până și reglementările ce țin de autoritățile legiuitoare indigene și de suveranitatea statală! Sau, o culme a ridicolului tragic, inculpându-se rivali care discută cooperări externe benefice, de către inși care nu au rezolvat vreodată ceva în interes public! Găsim oare la aceia vreo idee în afară de obstrucționarea legilor, cultivarea noii Securități, încurajarea de condamnări politice, încălcarea Constituției (2016)?
Citește materialul complet în ziarul Cotidianul ediția digitală din 24 iulie.
Tov. Marga luptă ca la gazeta de perete a facultatii, că mai departe era de nebăgat in seamă
Când Jorj se face că nu pricepe dă cu parul, cum zice șeful lui spiritual. Aceeași analiză cultivată și profundă la domnul Marga! Noroc că mai sunt și asemenea intelectuali care să lămurească ce se întâmplă.
Păi cam de asta românii o duc cum o duc – au prea mulți jorji care iau la rost oamenii de valoare. Să vezi cum Johannis dă lecții de drept lui Tudorel Toader, Luluța lecții de cinste celor pe care-i înfundă, jorji luând la rost pe Marga, este peste măsură. Mai bine johannișii, jorșii, luluțele ar pune mâna pe carte. Că de rest ne-am dumirit.
„anda zidaru”, ce-ar fi sa te ocupi mai departe de construirea socialismului, daca tot nu-ti poti rezerva timpul
necesar pentru gandit, altii „lamurindu-te ce se intampla”!? Esti cumva tovarasa de viata a Mesterului Manole?
Caramida anonima la temelia societatii multilateral…subdezvoltate zguduita de cutremurul justitiei imanente!
Charliule, te-ai trezit din confuzii? Încă nu am timp și de aiureli, mai ales că amesteci chibritele cu mobila. N-ar fi bine să te ocupi de altceva?
Pretuite domnule Profesor, rezulta din ce spuneti, ca dihotomia sau „divergenta amic-inamic” a lui Carl Schmitt este foarte reala la noi iar cat timp gruparea „inamica” Romaniei (Soros,BND, CIA-nu inca pentru mult timp, Maior-Coldea,M.Macovei, Basescu-Sasescu)nu va fi „stinsa” nu vom avea dezvoltarea dorita ! Sansa noastra este doar un nou mandat pentru Donald Tramp !
„Tomescu”, nu ai stabilit nimic, intrucat nu ai capacitatea sa stabilesti ceva palpabil! Cel mai mult ti se potriveste postura comoda si neangajanta de „gura casca”. Ma asteptam la cu totul altceva avand in vedere aplombul reactiei tale!
Te identifici cu gorilele Profesorului care au „disparut” de pe ringul de dans de foarte multe luni si care de fiecare
data cand il criticam argumentat pe Profesor,intrucat asteptarile de la dansul sunt imense,latrau la luna infricosati.
Pe atunci Profesorul avea saptamanal o analiza referitoare la „sexul ingerilor”,dar de cand a inceput sa fie demascat
statul securist paralel aparitiile sale sunt tot mai rare. Si apropo, putea mai bine sa se aplece asupra marxistului
bolsevizat Carlo Schmidt care a deturnat generatii intregi de tineri de la o viziune sanatoasa despre lume. Daca ar fi
avut loc Procesul Comunismului toti propovaduitorii marxismului ar fi fost pusi pe aceeasi treapta cu Carl Schmitt…
Dle Profesor, la o citire a textului Dvs nu am putut sa ma lamuresc ce mesaj ati dorit sa transmiteti! Deosebit de
aceasta stare de fapt care mi se datoreaza, neintelegerea mesajului, constat ca in ce-i priveste pe „filosofii” de
dreapta gasiti resurse sa-i incondeiati cu „stafia” hitlerismului,in ce-i priveste pe „filosofii” marxisti, in schimb,
sunteti deosebit de „reconciliant”!? Aveti cumva impresia ca Hitler a fost posibil fara cohortele de propagandisti avand instructie bolsevica specializata, legendati ca „oameni de dreapta”, daca pana si KPD a „coabitat” cu NSDAP, ba chiar ciomagarii si pistolarii lor isi uneau fortele contra SPD( tot bolsevizat la varf!), a SAP( unde isi facea mana
Brandt, norvegianul cu nume de cod „Willi”, agentul sovietic care a operat in al doilea macel bolsevic mondial la Stockholm, in agentura tovarasei de viata a lui Lenin, Alexandra Kollontay!)? Ca si in cazul primului macel bolsevic
mondial, Confreria marxista a distribuit rolurile „elitelor”, pentru consolidarea transeelor si incitarea carnii de
tun!Daca v-ati apleca mai adanc asupra „securismelor”,ati ajunge la o cu totul alta solutie decat la…”reconcilierea”
cu TORTIONARII ALE CAROR ODRASLE NE SILNICESC CU „MIJLOACE DEMOCRATICE”!!! Solutia e veche, PROCESUL COMUNISMULUI,
demascarea sutelor de mii de ofiteri acoperiti si ILEGALI, atat din tara, cat si din strainatate, confiscarea averilor
adunate prin rapt, curatirea institutiilor statului de slugile statului securist paralel…
Clar și argumentat! Excelentă analiza lui Marga! Charlie te bagi unde nu te pricepi și faci totul confuz. Ce spui tu nu ține de istorie, ci de povești pentru gură cască.
„tomescu”, cu cateva luni in urma te intitulai alternativ „Friedrich” si „Ileana Rollason”, noroc ca discursul saracut te tradeaza! Apari la tzanc cand il dojenesc pe Profesor, ignorand ca nu are nevoie de aplaudaci, ci de abordari critice
pertinente care sa-l determine la o…reconciliere cu sine insusi, inainte de a ne propune reconcilierea cu un trecut odios prezent si astazi intr-o forma aberanta creata de „lupii tineri” bolsevici. Ce folos ca Profesorul cunoaste istoria, daca nu stie sa o interpreteze!!! Nazismul si fascismele sunt sunt opera stalinistilor care au pregatit minutios ambele
tabere in vederea noului macel bolsevic mondial! Schmitt nu a inventat nimic, a aplicat doar principiul marxist, ulterior
leninist(bolsevic), „inamic-amic”, o forma simplificata a luptei de clasa. Va spun aici de ani de zile ceea ce s-a trezit
acum Profesorul sa va spuna, ca bolsevicii nu cunosc alt mod de a face politica decat prin crearea de tabere!!! Tabere pe
care le creaza prin deplin conspirati si dau exemplele Ilici-Constantinescu, Basecu-Nastase, Basescu-Ponta, Ioha-Ponta si Ioha-Dragnea. Toti cei din pozitia a doua sunt conservele special „preparate” si „depozitate” pentru a dirija asa-zisa tabara adversa pentru teatrul politic. Cum sa nu-l admonestez pe Profesor cand se face a nu intelege ca „securismele nu au
renascut”, Securitatea existand si actionand neintrerupt, o aripa a ei comitand „puciul complotist-revolutionar” axat pe
incriminarea Securitatii, simultan si conspirativ ascunzand-o in cadrul Armatei care…”era cu ei, complotistii”. Acestea
sunt realitati imperceptibile pentru „gura-casca ca tine, tomescule”! In Germania procesul de denazificare precedat firesc
de „Procesul de la Nürnberg” a durat multe decenii, in Romania debolsevizarea fiind ratata si trecerea la pseudocapitalism fiind organizata de bolsevici, statul a ramas un STAT SECURIST PARALEL! Nu „reconcilierea” propusa cu vicleanie e solutia!
Rămâne cum am stabilit Charlie! În rest, că mă confuzi cu cineva pe care nu-l cunosc, te privește. Nu știu cine sunt acele persoane, dar o să mă descurc confundat.
Poziţia tov. Marga e corectă şi principială.
România de azi arată ca o imensă groapă de gunoi, administrată, în mod firesc, de nişte gunoieri. Au încercat şi alţii, cu profesii mai onorabile, să o administreze, dar fără succes…cum ar veni, omul potrivit la locul potrivit…asta e condiţia actuală…