Despre ONG-uri, cu dragoste şi teamă

Organizaţiile non-guvernamentale au fost, de 1-2 ani încoace, una dintre temele cele mai mediatizate în toată presa internaţională, de pe toate continentele. Majoritatea surselor mediatice, chiar şi unele din mainstream, aparţinând deci establishmentului, au avut şi au o poziţie mai degrabă critică, cred despre mega-organizaţiile non-profit, cele cu activităţi globaliste, că au devenit corporate, patronale şi obstrucţioniste. Totuşi, subiectul este, mai degrabă, unul retoric, iar întrebările-cheie, deocamdată fără răspuns, în cea mai simplă exprimare cu putinţă, fără echivocuri şi pe înţelesul tuturor, au rămas două: sunt ONG-urile agenţi străini, de subversiune? Folosesc SUA ONG-urile pentru a submina diferite regimuri politice, sau guvernări din lume, din Israel, în Europa, şi de la Kiev, în inima Africii? Opiniile din toate părţile planetei, laolaltă cu documente şi dezvăluiri privind sursele puţin transparente de finanţare şi activităţile anti-establishment ale unor organisme non-guvernamentale şi, mai ales, reacţiile oficiale restrictive, chiar sever legiferate, ale unor guverne, converg toate către răspunsul majoritar: da, la ambele întrebări formulate adineauri. Să evocăm chestiunea prin câteva cazuri.

În Israel, Bibi Netanyahu a câştigat alegerile în mai trecut, dar un subcomitet al Senatului SUA a continuat să investigheze o finanţare de 350.000 dolari, via Departamentul de Stat, a unui ONG american, One Voice, prin filiala sa de la Tel Aviv, vizând un efort clandestin pentru înlăturarea premierului israelian. În 2012, Ottawa a sancţionat fiscal filiala canadiană a unui ONG din SUA, care făcea opoziţie publică unor proiecte energetice naţionale (conducta de petrol transcontinentală, din provincia Alberta, la Pacific), totodată promovând interese economice străine, pasă-mi-te în numele protecţiei mediului. În Uniunea Europeană, mămăliga a explodat în Ungaria, cu trimiteri la tot estul Europei. În iunie trecut, presa maghiară a relatat că miliardarul George Sörös şi al său ONG Societatea Deschisă urmăresc să pună mâna pe organizaţiile societăţii civile din Ungaria, România, Polonia, Estonia, Lituania, Slovenia şi Bulgaria, spre a le controla discreţionar, împreună cu Banca Mondială şi Fundaţia Rockefeller. Este cunoscut faptul că guvernul lui Viktor Orban a dispus lunile trecute descinderi ale poliţiei la zeci de sedii ale ONG-urilor, că s-au cercetat documente şi că presa maghiară a criticat puternic ONG-uri ce primesc finanţări din străinătate. În Nordul Africii, Egiptul generalului el-Sisi a interzis activitatea organizaţiilor civice cu finanţări externe, situaţia este similară cu cea din Bolivia, Venezuela, Sudan, Pakistan şi Mexic. În Kenya, finanţarea din Vest merge mână în mână cu corupţia, iar agenţiile internaţionale impun ONG-urilor kenyene priorităţile în ce priveşte programele sociale, dar banii sunt furaţi de aşa-zişi activişti locali. Încă de acum 2 ani, guvernul indian a luat măsuri drastice, pentru ca cele peste 700 de ONG-uri din Forumul indian de acţiune socială să folosească fondurile externe pentru proiecte de dezvoltare socială şi economică, şi nu pentru a critica politicile naţionale. O legislaţie propusă recent la Beijing, pentru ”protejarea securităţii naţionale şi a stabilităţii sociale”, impune restricţii severe asupra finanţărilor din Vest ale ONG-urilor, precum şi expulzarea străinilor implicaţi în activitatea lor.

În câteva referiri recente la situaţia ONG-urilor din Ungaria, preşedintele SUA a pus ţara vecină României pe aceeaşi poziţie cu Egiptul, unde regimul generalului Abdel Fattah el-Sisi a interzis activitatea organizaţiilor civice ce primesc finanţare externă – situaţia este similară cu cea din Bolivia, Venezuela, Sudan, Pakistan şi Mexic. Într-o declaraţie oficială de la sfârşitul lui iulie 2015, după intrarea în vigoare a unei noi legislaţii privind activităţile ONG-urilor străine în Rusia, procurorul general al ţării a anunţat că National Endowment for Democracy, din SUA, ”reprezintă o ameninţare pentru ordinea constituţională a Federaţiei Ruse, pentru capacităţile de apărare a ţării şi pentru securitatea guvernului rus” şi, în consecinţă, NED este interzisă în Rusia. În declaraţie se precizează: ”Folosind organizaţiile comerciale şi necomerciale pe care le controlează, NED a indus în eroare publicul, că rezultatele oficiale ale campaniei electorale ar fi nelegitime, totodată a organizat acţiuni politice urmărind să influenţeze decizii ale autorităţilor, şi a încercat să discrediteze serviciul militar din armata Rusiei”.

Ce sunt vechile şi faimoasele organizaţii neguvernamentale care au acţionat şi acţionează pretutindeni, pe toate continentele, de peste 70 de ani, cum spun ele, pentru democratizarea lumii? Încă de la sfârşitul anului 1943, pentru cei informaţi şi clarvăzători s-au profilat două lucruri: înfrângerea Germaniei lui Hitler, precum şi viitoarea hegemonie mondială, militară şi industrial-financiară, a Americii. În consecinţă, la Washington, imediat după 9 mai 1945 şi încheierea războiului în Europa, a fost activată prima organizaţie neguvernamentală din SUA, înfiinţată în urmă cu câţiva ani, în 1941, de către Eleanor Roosevelt şi un număr de membri de marcă din preajma cuplului prezidenţial, organizaţia Freedom House. Non-guvernamentală, dar creată de soţia preşedintelui SUA (?!), organizaţia urma să activeze în toată lumea în contact direct cu populaţiile din diferite ţări, pentru a promova regimuri democratice aliate cu America. Vreme de aproape jumătate de secol, Freedom House a acţionat în America Latină, Africa de Sud, Sudan, Iran şi Arabia Saudită, iar după 1990 s-a mutat cu arme şi bagaje în Europa de Est şi în ţările componente ale fostei URSS. A deschis birouri la Budapesta (sediul central est-european), la Bucureşti, Belgrad, Varşovia, Alma Aty şi în Kîrgîzstan, s-a concentrate asupra Chinei şi Caucazului, în unele părţi a fost privită cu suspiciune de către autorităţi, şi chiar poftită afară din câteva ţări.

Unul dintre obiectivele organizaţiei a fost acela de a crea aderenţi în conducerea sindicatelor şi a organizaţiilor de tineret. Apoi, peste aproape 4 decenii, în 1980, odată cu instalarea fostului preşedinte Reagan la Casa Albă, cei din stânga conservatoare republicană, numiţi reaganişti în anii ’80 şi apoi neoreaganişti, sau neoconservatori, în anii ’90, au pornit la asaltul final împotriva fostei URSS. Faţă în faţă cu perspectiva de a rămâne singurul jucător mondial, Washingtonul a făcut presiuni, în continuare, iar Boris Elţîn a acceptat, în ziua de Crăciun, 25 decembrie 1991, destrămarea fostei URSS. Echilibrul euro-asiatic a fost astfel anihilat pentru o bună bucată de vreme. Şi tot în primăvara lui 1983, când a lansat „războiul stelelor” împotriva Uniunii Sovietice, Reagan a anunţat fondarea lui National Endowment for Democracy (NED, Fundaţia Naţională pentru Democraţie), cităm din prezentarea oficială a organizaţiei: „…creată ca să împingă înapoi Uniunea Sovietică şi să extindă influenţa Statelor Unite prin promovarea unor democraţii ale pieţei libere şi întărirea instituţiilor democratice, în întreaga lume, prin eforturi nonguvernamentale”.

Cu un buget consistent, primit în proporţie de 97% de la guvern, îndeosebi de la Departamentul de Stat, plus fonduri redirecţionate de la defuncta US Information Agency (USIA), de la US Agency for International Development (USAID), precum şi prin preluarea unei părţi importante din bugetul CIA, NED a devenit şi a rămas cea mai mare şi mai modernă organizaţie care acţionează pentru promovarea intereselor americane în lume. Este braţul cel lung al Americii pentru democratizarea lumii. A fost, din momentul apariţiei sale, implicată direct în Polonia (cu „Solidaritatea”), Germania de Est, Ungaria, Cehoslovacia, Uniunea Sovietică şi România, în America Latină, China, Cuba, fosta Iugoslavie, Sudan şi fosta Burma. Este specializată în operaţiuni „deschise”, adică foste acţiuni secrete ale CIA declasificate, aşa după cum declara ziarului „Washington Post”, în 1991, fostul ei preşedinte, Allen Weinstein, cităm: „Multe din ceea ce facem noi acum erau făcute în secret de către CIA în urmă cu 25 de ani”. NED procedează printr-o abordare multisectorială relativ sofisticată a zonei vizate, sfera de activităţi specializate în exterior a NED acoperă, practic, toţi „centrii nervoşi” ai unei ţări străine: partide politice şi grupuri ideologice, relaţiile internaţionale, munca şi sindicatele, comunitatea de afaceri, de asemenea mediul universitar şi tineretul.

În esenţă NED este o organizaţie formată de guvern cu troţkiştii din fostul Partid Socialist din SUA, federaţia sindicală AFL-CIO şi America corporată, de la începuturi neoconservatorii au controlat agenda de lucru şi structurile sale. În noiembrie 2003, într-o cuvântare rostită la sediul NED dinWashington, fostul preşedinte Bush Jr. a predicat „revoluţia permanentă” în lume, vorbind despre rolul SUA de „iniţiatoare a unei revoluţii democratice globale”. NED a jucat un rol semnificativ în victoria ”revoluţiei portocalii” din Ucraina, în 2004, cu acel prilej organizaţia a primit de la guvernul federal şi a cheltuit 3.381.824 dolari, pentru diferite programe în beneficiul a 64 de organizaţii civice locale, de la Kiev şi din toate regiunile ţării.

Următorii puţini ani ne vor spune dacă ONG-urile cu finanţări externe vor supravieţui, sau vor deveni ”persona non grata” pretutindeni, în lume.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.