După multe decenii de pace, Europa cunoaște din nou războiul între state. Tema păcii redevine astfel actuală: Cum să se oprească războiul și oamenii să încheie pace? Un răspuns acum, în plină expansiune a conflictului actual, este mai mult decât util.
I se atribuie lui Leibniz constatarea că „pacea veșnică” este doar atunci când viața s-a stins. Dar punctul de plecare al reflecției asupra păcii relevant pentru noi, astăzi, se află în reflecțiile ce au urmat sângeroaselor războaie religioase încheiate în 1648. Prin Pacea Westfalică se instaura, desigur, suveranitatea statelor.
Rămânea însă de lămurit cum este posibilă pacea. Răspunsul l-a dat abatele Saint Pierre (Pour rendre la paix perepetuelle en Europe, 1712) în imaginea pretențioasă a „păcii perpetue”. Jean Jacques Rousseau (Jugement sur le projet de paix perpetuelle, 1782) a lăudat preocuparea, dar s-a îndoit că suveranii vor renunța la prerogativele declanșării războiului.
Prin proclamațiile Revoluției franceze, pe scenă a urcat însă tematica drepturilor omului, încât Kant a reluat proiectul și l-a adus pe un triplu teren: al dreptului statului naţional, al dreptului internaţional şi al drepturilor omului (Zum Ewigen Frieden, 1795). El a dat proiectul juridic şi filosofic al lumii lipsite de războaie.
În pofida aparenţei utopice, acest proiect nu a rămas pe hârtie. Preşedintele Woodrow Wilson l-a pus în practică după Primul Război Mondial, organizând conlucrarea naţiunilor. Pe această cale s-a ajuns la Liga şi, mai târziu, la Organizaţia Naţiunilor Unite. Plecând de aici, la două sute de ani de la reflecția lui Kant, Jürgen Habermas (Kant’s Idee des ewigen Friedens – aus dem historischen Abstand betrachtet, 1995) a pus în lumină condiționarea ei istorică și a adus la zi abordarea păcii.
Cu certitudine, Kant a procedat realist în raport cu ce-i oferea epoca. El a observat că regulile rezultate din „asocierea” de state nu au forţă de obligare comparabilă cu dreptul dinăuntrul unui stat şi că „acordurile” între state presupun ceva de felul unui „permanent congres”. Cu aceasta, însă, observă Habermas, Kant a intrat într-o contradicţie. „El vrea, pe de o parte, să păstreze suveranitatea statelor sub rezerva disolubilităţii acordului; aceasta înseamnă recursul la comparaţia cu congrese şi asociaţii voluntare. Pe de altă parte, <federaţia>, care urmează să asigure durabil pacea, trebuie să se deosebească de alianţe trecătoare prin aceea că membii se simt îndatoraţi ca, în cazuri date, să subordoneze raţiunea de stat scopului comun declarat <de a soluţiona controversele lor /…/ oarecum printr-un proces, şi nu /…/ prin război>”. Kant a fost conştient de contradicţie, dar, neavând, la timpul său, alte argumente la dispoziţie, s-a mulţumit să apeleze la „raţiunea” oamenilor.
„Apelul la raţiune” este legat la Kant de speranța într-un curs al istoriei dat de „natura paşnică a republicii”, „forţa creatoare de comunitate a comerţului mondial” şi „funcţia clarificatoare a sferei publice politice”. În fapt, însă, argumentează Habermas, mersul istoriei a fost diferit (detaliat în A. Marga, Filosofia lui Habermas, EAR, București, 2022). Republicile nu s-au dovedit a fi mai paşnice decât monarhiile, nici în interior, nici în exterior, deşi, odată cu democraţia şi drepturile omului, s-a schimbat exercitarea puterii. Extinderea comerţului mondial a adus nu doar cooperare, ci și conflicte ameninţătoare pentru pacea internă şi internaţională. Sfera publică a statelor moderne a suferit o schimbare structurală în urma căreia manipularea cetățenilor a limitat consultarea, iar, prin organizații neguvernamentale, influența marilor puteri a crescut.
În această situație – cu state reticente la cooperare, comerț mondial plin de dezacorduri și trecerea la manipularea sferei publice – va trebui asumat, continuă Habermas, că „societatea mondială” are nevoie nu doar de „acordurile” dintre state, la care s-a referit Kant, ci şi de ceva în plus. De ceva care, în același timp, garantează libertatea de mişcare a statelor și le obligă la respect reciproc. Va trebui asumat și că drepturile omului nu mai rămân doar în competenţa statelor, ci au prioritate pe agenda internaţională. În sfârşit, va trebui asumat că o organizare a „societăţii mondiale” prin instituţii este indispensabilă, căci comunicarea şi pieţele au pus bazele unei „interdependenţe” pline de tensiuni.
Împotriva vederilor lui Kant se ridică, în continuare, un argument formulat la origine de Carl Schmitt. Acesta a respins folosirea doctrinei drepturilor omului ca bază a reorganizării relaţiilor internaţionale. Argumentul sună astfel: „atunci când un stat îşi combate adversarul politic în numele umanităţii, nu este vorba de un război al umanităţii, ci de un război prin care un stat anumit caută să ocupe, în raport cu inamicul său în război, un concept universal, asemănător cu folosirea abuzivă a păcii, dreptăţii, progresului şi civilizaţiei spre a le reclama pentru sine şi a le nega duşmanului. <<Umanitatea>> este un instrument ideologic deosebit de folosibil” (Der Begriff des Politischen, 1932). Carl Schmitt acuza intervenţionismul în numele drepturilor omului ca simplă „ideologie” ce serveşte „interese de putere”.
Doar că orizontul lui Carl Schmitt – replică Habermas – este revenirea la un statu quo ante al războiului, nereglementat, pe care celebrul jurist o socotea mai bună. Acesta era încredinţat că dreptul internaţional moștenit ar fi capabil să rezolve problemele ce apar. Or, „în forma sa clasică, dreptul a eşuat evident în faţa războiului total desfăşurat în secolul al 20-lea”. Habermas a argumentat că dreptul internațional, înțeles simplist și redus la ceea ce semnează statele în anumite circumstanțe, nu face față istoriei. Dreptul internațional rămâne reperul, dar se cere înțeles nesuperficial, până la capăt.
Astăzi, însă, odată cu conflictul, devenit război, care se desfășoară sub privirile noastre, avem de luat în seamă o realitate și mai mult schimbată. Rădăcinile ei sunt identificate profund de școlile cele mai temeinice de relații internaționale ale „realismului politic”, cea de la Chicago, cu John Mearsheimer, și cea de la Harvard, cu Graham Alison și Steven Walt, precum și de cei mai buni istorici contemporaniști, cu Gerard Chaliand, Andreas Wirsching, și geostrategi europeni, cu Carlo Masala. Anvergura sub varii aspecte a statelor este de inclus în viziunea asupra păcii.
Sunt de părere că, în fapt, în lume s-a trecut un alt prag. Prin efectele îngemănate ale industriilor și comerțului, comunicațiilor electronice și capabilităților militare, lumea a intrat în mobilizări mai ample ca oricând în era postbelică. Trecerea la „politica în format mare”, având ca subiecți mari puteri, care fac legea, întrevăzută dramatic de Nietzsche, a prins chip. S-a părăsit lumea kantiană a „acordurilor” între state suverane și s-a intrat în lumea „voințelor de putere” manifeste. Civismul este primul provocat. Cu un pas nou, pe care anul 2022 l-a pus în scenă, s-a trecut la informarea oamenilor dintr-o singură sursă și la administrarea „relatărilor” și, în fond, a „adevărului”.
În acest cadru, cu noi desfășurări și în mod sigur uimitor și pentru adepții lui Carl Schmitt, a revenit în actualitate argumentul că drepturile omului sunt folosite ca ideologie a conflictului. Astăzi, faptul nici nu mai este ascuns. Unii protagoniști așa își și justifică acțiunea. În plus, îngrijorarea justificată în fața evidenței că în conflict suferă și mor oameni, inclusiv copii, împrejurare care ar trebui să fie punct de plecare răscolitor al unei reflecții responsabile, este exploatată propagandistic astăzi nu pentru a opri, ci tocmai pentru a continua războiul.
Pragul menționat ține de o schimbare a cursului istoriei, pe care anul 2022 o prefigurează. Spus în puține cuvinte, anul ce se încheie a continuat să distrugă înțelegeri, a adus nefericire pe scară mare și a micșorat speranțele. A fost un an în care pașii înainte sunt puțini – abia descoperirea unor medicamente ce ar putea stopa cancerul, reușitele noi în explorarea cosmosului, cu mai buna lămurire a condițiilor vieții terestre. A fost mai ales un an în care și-au început istoria fenomene grave, precum: răspândirea virușilor ca arme în presupusul „conflict al civilizațiilor”, recursul la terapii netestate, dar cu efecte letale, aplicarea electronicii pentru citirea gândurilor altuia, folosirea „uterului artificial” pentru crearea altor oameni și preocuparea de reducere a populației sub dogma că „am fi deja prea mulți”.
Acestea, în timp ce, la orice evaluare, crizele societăților – economică, de legitimare, de motivare – s-au adâncit. Dificultățile resimțite la burse, inflația sporită, adâncirea decalajelor sociale, înflorirea decizionismului, slaba capacitate de înnoire instituțională sunt fapte. Dar acestea nu ar fi fost posibile fără separarea, vizibilă cu ochiul liber, a multor democrații de meritocrație și urcarea la decizii a inșilor neadecvați. În lipsa viziunii și neavând capacitate de organizare, decidenți mediocri antagonizează oamenii și au alergie la pace.
A mai existat război informațional în istorie. Dar, sub ochii noștri, s-a trecut o altă linie roșie. Nicicând, de la nazism și stalinism încoace, nu s-a ajuns la o anesteziere neconstrânsă a chiar conștiințelor celor ce se autodeclară „avansați”. „Societatea nesigură” de care am vorbit în alt loc (A. Marga, Societatea nesigură, 2016) a devenit atât de nesigură încât oportunismul le pare multora o conduită rațională.
Rareori impostori intelectuali și morali s-au cățărat într-un asemenea număr ca azi pe umerii falsificării faptelor. Se pot da nenumărate exemple. Niciodată acuzarea celor care și-au păstrat integritatea și onoarea, apărând libertatea oricui și dreptatea pentru fiecare, nu au fost mai atacate de neisprăviți pe motiv că ar „pactiza cu dușmanul”. Când liderilor lucizi și gânditorilor de primă mărime li se aplică astfel de inepții ale slugărniciei, ne dăm seama unde s-a ajuns!
Heidegger vorbea de „uniliniarizarea” conștiințelor, Marcuse de „unidimensionalizare” în condițiile modernității târzii. Acum s-a ajuns cel puțin la „paralizarea” unor conștiințe care vor să dea tonul în sfera publică. La pupitrele din societate s-au instalat confuzii cu bătaie lungă – între deținerea puterii și adevăr, democratizare și intervenții în forță, cugetare cu capul propriu și aliniere, adevăr și propagandă. Din nefericire, destui sunt azi cei care rup concepția modernă axată pe libertăți și drepturi ale omului de generalitatea ei intrinsecă și de valori ale vieții împreună și, înghițiți de circumstanțe, o convertesc în propagandă.
Până și regula rațională a liberei competiții este adesea suspendată. Nu se mai concurează pe piață, ci se distrug conducte, nu se mai creditează libera circulație a mărfurilor, ci se taie căile de transport, nu se mai stabilește cu probe adevărul, ci se impune mediatic, nu mai este paciența interogării, ci se apucă ideea fixă. Se preia mecanic ce se spune și se face fără scrupule ce se cere. Constatarea lui Goethe – „mediocrul este prizonierul timpului și se hrănește cu ce-i oferă acesta” – s-a banalizat. Mentalitatea insului unealtă s-a răspândit.
Economia este surclasată mai păgubos ca altădată de decizii „politice”. După ce din Europa au plecat războaie mondiale, acum pleacă o scindare a lumii fără precedent. Prea puțini își asumă răspunderea pentru părăsirea universalismului și pentru recunoașterea celuilalt, care au făcut posibilă modernitatea.
Desigur, folosirea armelor nu este demnă de secolul al XXI-lea. Dar militarizarea și mercenariatul sunt? Sau „perfecționarea” în ducerea războiului, în care, nu doar viruși „scăpați din laboratoare”, ci și dronele înlocuiesc mai departe confruntarea față în față și competiția și substituie, până la urmă, diplomația cu subminarea?
În aceste condiții, ale unei unificări a cursului istoriei nu sub luminile dreptului, ci sub organizări ofensive, în care forța dă tonul, pacea este de gândit din nou. Proiectul de pacificare este de elaborat mai departe plecând de la impunătoarea viziune a lui Kant și temeinica ei actualizare de către Habermas, dar înfruntând și pragul amintit. Iată câteva repere ale propunerii mele.
Se poate acum observa mai bine că reglementările de drept contează dintotdeauna împreună cu condițiile adoptării lor. Nu mai dă rezultate invocarea dreptului internațional, cât timp acesta este redus la acorduri semnate în anumite circumstanțe. Și dreptul internațional are nevoie de înțelegere, după cum și atunci când apare un litigiu trebuie mers la rădăcini.
Privind dreptul internațional în mod natural, ca mai mult decât respectarea acordurilor semnate, nu se deschide nicio „cutie a Pandorei”, cum se clamează cu o veche cecitate a minții. În definitiv, și aplicarea acordurilor semnate este act de voință. De ce nu ar fi un act de voință care să ducă mai la rădăcină? Nu mai insist asupra împrejurării că nu avem nici astăzi reglementarea normalizării în consecința celui de Al Doilea Război Mondial și a „războiului rece” care i-a urmat. De aceea, unele țări europene au și înscris în tratatele pe care le-au semnat recunoașterea frontierelor existente „până la reglementarea finală de după al Doilea Război Mondial”.
Suveranitatea națională rămâne stâlpul ordinii raționale a lumii, dar include azi, alături de conotația clasică – inviolabilitatea frontierelor și neamestecul în treburile interne, două noi componente: securitatea vecinului și luarea în considerare a istoriei. Altfel spus, suveranitatea națională îl ia în seamă pe vecinul care solicită securitate. Ea consideră inclusiv teritoriile ce au fost înstrăinate încălcând-o. Există criterii istorice, demografice și de securitate internațională care pot călăuzi în desișul situației.
Drepturile omului sunt valori fundamentale ale vieții civilizate. Relativizarea sau blocarea lor nu este acceptabilă în nicio împrejurare. Trebuie însă să se iasă din manipulările ce se fac azi cu drepturile omului, care le și deservesc vizibil. Se știe bine, din lecții ale istoriei, că atunci când o valoare este ruptă de generalitatea ei intrinsecă și „luată în posesie particulară”, trădarea ei vine curând. Se și observă astăzi că tocmai unii dintre cei care se proclamă promotori ai drepturilor omului interzic partide, controlează opiniile, încalcă drepturile minorităților și reiau vederi ale anilor treizeci!
Ce consecințe au cele spuse mai sus asupra păcii? Simplu spus, fără abordarea pe care am conturat-o, se ajunge la „pacea compromis”. Ea oprește conflictul satisfăcând orgolii sau oportunități, dar pregătește în tăcere, ca de atâtea ori în istorie, un alt conflict. Chiar istoria conflictului din zilele noastre este fructul compromisurilor și dovadă limpede că semiadevărurile nu sunt rezolvări.
Dată fiind dinamica de neoprit a modernității, nu ne este accesibilă „pacea eternă”. Proiectul ei rămâne, firește, un reper normativ. Dar cine îl folosește nereflexiv, fără considerarea istoriei întregi, ajunge doar să ia poziție în conflict, fără a-l rezolva. În definitiv, nu totdeauna dreptatea și adevărul sunt de partea celor mai puși pe vocalizare.
Abia „pacea durabilă” ar putea scoate lucrurile din stagnarea și riscurile actuale. Ea nu promite ceea ce este improbabil, precum „pacea eternă”, dar nici nu cheltuie energii și timp cu „pacea compromis”, care anunță de fapt noi conflicte, oricine ar „câștiga” la un moment dat. „Stratificările” istoriei nu se lasă ignorate.
Problema cheie este de acum aducerea la masa discuțiilor realiste a forțelor legitimate democratic și a reprezentanților capabili să cuprindă realitatea în întregime, să elaboreze soluții responsabile și să oprească războiul. Orice fragmentare a perspectivei îndepărtează pacea. Cu decidenți nepregătiți, preocupați de înavuțire și obsedați de propagandă nu se ajunge decât la perpetuarea conflictului.
Kant a prezentat „articole în vederea păcii între state” susceptibile de rafinare în termenii dreptului actual. La ele sunt de adăugat observațiile lui Habermas privind nevoia unei organizări funcționale, ținând seama de „stratificarea” relațiilor internaționale. Aș adăuga, în optica „păcii durabile”, un „articol” în care preiau dependența fatală a oricărei rezolvări de persoane. Sintetic, articolul este: „așa cum astăzi cel care susține că ar exista doar o formă de democrație nu poate fi democrat, căci desconsideră opțiunea altuia, tot astfel cel care nu-și ferește propriul popor de distrugerile și nenorocirile războiului nu are ce căuta la decizia statului din care face parte, căci aduce daune”. Iar daunele, cum se vede bine, nu mai rămân pasagere, nici măcar locale. (Din volumul A. Marga, Stăpânirea complexității, în curs de apariție]
<a href=”http://www.andreimarga.eu”>Andrei Marga</a
// Ca Marga, Om pe lume nu-i ;
C’are o tara, Tara Lui ! //
Da, este adevărat. Ceea ce a spus domnul profesor Andrei Marga la Alba Iulia în 14 septembrie 2022 se confirmă în fiecare punct. Așa cum se poate auzi de pe banda Video, dînsul a spus textual: ”Suntem aici cu o situaţie absolut specială şi o spun cu toată răspunderea, Ucraina este în frontiere nefireşti. Ea trebuie să cedeze teritorii Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galiţia, României – Bucovina şi Rusiei – Donbasul şi Crimeea. Sunt teritorii ale altor ţări. Ne cramponăm, asta este, va fi conflict. Şi închei cu aceasta, să fim foarte limpezi: cât timp nu se rezolvă printr-o discuţie şi cu America şi cu Rusia, Germania, Ucraina şi cu China şi nu se va ajunge la un acord, nu va fi linişte în Europa. Nefiind linişte, democraţia va suferi”, a afirmat Andrei Marga. Cine, cu scaun la cap, poate contesta ce a spus profesorul? Tiriplici, cum bine s-a zis, ca Cioroianu și Bakonski și alții de teapa lor ar fi cazul să ceară scuze. Andrei Marga este cel confirmat de evenimente. Vom avea ocazia să vedem asta petrecîndu-se.
Îți schimbi numele, Inferiorule de mahala!Pesemne că ți-e rușine, dar prostia îți rămîne.
Cu proiectul de pace al profesorului Marga se va petrece ce s-a petrecut și cu alte proiecte vestite. Totul pe lume are o soartă. Doar prostia poate fi constantă.
Să citim însă ce a spus domnul Andrei Marga, spre lauda lui, în 14 septembrie 2022, în vestita conferință de presă de la Alba Iulia (publicată și de Cotidianul): „Nu sunt dintre aceia care nu văd realitățile sau gândesc una și spun alta, încât am reiterat cu claritate idei exprimate anterior, de această dată poate mai direct.În esență, a fost vorba de patru idei: 1. Conflictul din Ucraina nu se poate încheia decât printr-o înțelegere care să implice Rusia, SUA, Ucraina, Germania, Uniunea Europeană, China. Indiferent de cine , nu va fi pace în Europa dacă nu se iau în seamă interesele de securitate ale fiecărei părți. Oricum, europenii vor fi cei care vor achita facturile de orice fel. 2. Ar trebui trase consecințe și din faptul că Ucraina este în granițe nefirești. După toate criteriile istorice și demografice, ea are de cedat teritorii vecinilor, în granițele cunoscute: României – Bucovina și județele, Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galicia, Rusiei – Dombasul. 3. Nu au suport iluziile, căci, în Ucraina actuală, până la democrație este un drum. 4. România nu are ce căuta în acest conflict. Ea nu ar trebui să înfrunte vreo criză în plus, fie ea și energetică, din cauza conflictului.Repet oricând afirmațiile rostite, căci ele exprimă adevărul cel mai simplu cu putință”
Au trecut patru luni de la declarația aceasta. Ea se confirmă punct cu punct. Aceasta-i esențial la un gânditor – i se confirmă prevederi și propuneri.
„dacă ar fi oameni raționali ar lua în seamă și proiectul de pace prezentat de profesorul Marga.”
Mi-e teama sa ma gandesc ce va fi dupa ce profesorul n-o sa mai fie. Cine va mai face proiecte care nu se vor realiza vreodata ?
Pace tie, cititorule!
Orice carte este un dialog.Un dialod animat Autorul il cheama pe cititor sa stea de vorba. Iar cititorul raspunde doar daca il cunoaste pe autor sau daca titlul ii spune ca in carte ar putea afla raspunsuri la intrebarile sale. In general nu raspunde Dar sunt si carti ce trebuie citite, pentru ca altminteri citirea altor carti nu ar fi limpede,dimpotriva,ar tulbura
Se citesc si se scriu carti, dar pe paginile lor tot mai putina lume intarzie Analfabetismul bantuie si ne bantuie
Cu siguranta, orice lucru scris se va adresa, fatalamente, mintii. Intalnirea cu autorul va trebui s-o traiasca fiecare dintre cititori in sufletul si spiritul sau. Pentru unii, e imposibil
omenirea nu mai are de ales decat intre doua „feluri” de pace: pacea eterna si pacea de compromis…existenta atator tipuri de trupe straine de teritoriul conflictului(sau pe teritorii invecinate) practic interzice pacea durabila!…batalia pentru resurse va fi tot mai acerba in conditiile in care dezvoltarea durabila nu a fost niciodata prioritatea hamesitilor (si specula s-a exacerbat prin burse, criptomonede, jocuri piramidale si de noroc,etc)…PS pentru suveranisti (ma numar si eu!): nu vom recastiga NICIODATA suveranitatea fara o armata regulata nationala, trupele straine nu au rolul sa ne apere PE noi ci sa se apere DE noi!!!
Daca Iohannis nu shi-ar fi vandut sufletul shi tzara pe bani diavolilor din CIA Romania Mare de la Nistru pan la Tisa ar fi putut fi refacuta prin UNIREA cu Basarabia, Bucovina shi Bugeacul. Romania Mare reintregita ar fi fost aliata cu Rusia asha cum au dorit-o Petru cel Mare shi Dimitrie Cantemir shi au consemnat-o in tratatul de la Luck care era atunci cum este shi azi un orash Rusesc. Daca ? dar Iohannis a vandut Romania diavolilor din CIA shi ei shi Iohannis vor extermina poporul Roman pe masura ce munitzia necesara devine disponibila. 3 000 000 de Romani au pierit deja ucishi de CIA shi macelul continua cum continua sa creasca shi contul lui Iohannis din Elvetzia.
Trebuie să ai în cap, spre deosebite de alții, doar confuzii, și să nu vezi că în viață nu este totul politică. Cum bine spune articolul domnului profesor Andrei Marga, pacea a debutat în concepții sistematice ca temă teologică. Au preluat-o apoi dreptul și filosofia. Pacea este de fapt chestiune juridică. De aceea se invocă azi dreptul internațional. Politica o poate rezolva sau nu, dar asta-i altceva.
Confuziile dovedesc că fără cultură nu merge. Colportările ei duc nicăieri.
„Pacea este o temă teologică,juridică și filosofică.”
Deh, cititor margat, n-a auzit ca totul este o tema politica, e tot imaterialul in cap.
Poporul nostru viețuiește statornic si continuu pe acest târâm încă din Neolitic .
Acesta este dreptul NOSTRU cel ISTORIC (dovedit dpv. arheologic și dpv. genetic). Cel care trebuie să primeze în relațiile dintre state (dreptul national). Care este de regulă înlocuit (artificial) de dreptul omului (al migratorilor și călătorilor) transformat în dreptul inter-național.
Despre dreptul cel ISTORIC/național al nostru din Dobrogea …
Cu ajutorul datării cu radiocarbon s-a constatat că in Dobrogea cultura Hamangia s-a dezvoltat în mileniile VI – V BC (înainte de 4700 BC). Hamangia este cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea. Mărturia arheologică cea mai importantă a acestei culturi este Gânditorul din Hamangia și consoarta sa.
Așa cum Herodot menționează în Istoriile sale, în 514 BC, anul expediției lui Darius, Dobrogea era locuită în mare parte de triburi geto-dace. Hecateu din Milet (550-470 BC) observă prezența triburilor getice dobrogene numite trizi și crobizi.
De altfel, Zamolxis/550 AD (zeul geto-dacilor) precum și Burebista/80-44 BC (basileul geto-dacilor) s-au născut în Dobrogea.
Ovidiu/8-18 AD, in poeziile sale vorbește despre locuitorii geți din Tomis și din Dobrogea.
Conform istoricului Tertulian (150-220) numele lui Hristos ajunsese să fie cunoscut în vremea sa inclusiv „popoarelor din Galia, Marea Britanie, sarmaților, dacilor, germanilor și sciților”. În urma operei misionare a Sf. Ap. Andrei/50 AD din zona Dobrogei.
În 311, cetatea Tomis (Constanța) singură, a devenit mitropolie, cu cel puțin 14 episcopate.
Conform datelor recensământului din 2002, cele două județe din partea românească a Dobrogei au o populație de 90,94% români. Aceeași populație dovedita dpv. genetic încă din neolitic.
Acesta ESTE dreptul ISTORIC (cel străvechi 4700 BC +) al NOSTRU asupra Dobrogei.
Aveți dreptate, domnule Munteanu, că dacă ar fi oameni raționali ar lua în seamă și proiectul de pace prezentat de profesorul Marga. Îți dai însă repede seama că această cultură a obiectivității și rațiunii, pe care dîndul și-o asumă, are adepți în minoritate. A spus-o și Mearsheimer, profesorul de la Chicago, pe care propaganda kieveană l-a ștampilat, ca vândut rușilor. Primitiv, nu altceva! Este interesant că Lenin și Goebbels, de la care a plecat ideea că nu poate cineva să fie decât sau cu sau împotrivă, idee de tot primitivă, are trecere la inși de astăzi. Ei nu pricep că poți fi dincolo de sau cu noi-sau împotrivă. Să fii pur și simplu cu rațiunea.Pare că mai e până la rațiune. Aveți dreptate. La mulți ani!
„Daca ?” :))))) Mai corect „Daca!”
1. La declarațiile persilor că spartanii, cu numărul trupelor lor, ar trebui să depună sulițele și să se predea pentru a rămâne în viață, Leonidas a răspuns: „Vino și ia-o”.
2. Limbajul laconic(spartan) a mai fost mentionat in istorie cand , Filip Macedoneanul le-a spus spartanilor că, dacă porțile ar fi sparte, zidurile Spartei vor fi zdrobite și luate de armata cuceritoare, precum și de toată Grecia înainte de aceasta.
Concizia spartanilor in raspunsul dat : „Dacă” –
3. In limbaj laconic ,un raspuns la asertiunea Dvs „dar criminalul nazist nebun Zelensky l-a pus pe profesorul Marga pe lista neagra shi pregateshte assasinarea lui”ar fi ….Nu cred!:))
4.In limbaj laconic ,un raspuns laconic la asertiunea Dvs”Daca criminalul nazist nebun Zelensky ar asculta ideile rezonabile ale profesorului Marga ar fi pace”ar fi ..Poate!
PS nu cred ca Marga prezinta vreo importanta pentru Ucraina,poate una secundara sau tertiara ,Ucraina are alti dusmani ,mult mai sus pe scara evolutiei politice
La Multi Ani!
Daca vrei pace pregateshte-re de razboi. Sau mai bine cum au spus Spartanii la Termopile: Pershii: Daca va vom invinge va vom ucide iar pe putzinii supra-vietzuitori ii vom vinde in sclavie ! Spartanii: Daca ? Daca John Lennon nu ar fi fost assasinat de uncreshtic cica pashnic platit de Nixon poate mishcarea inceputa de el ar fi influentzat politica SUA shi multe razboaie inclusiv cel de azi nu ar mai fi avut loc finantzate de Americani ! Daca ? dar tocmai de aceea Lennon a fost assasinat. Daca Itzic Rabin nu ar fi fost assasinat pace ar fi acum inter Evrei shi Palestinieni. Daca ? dar tocmai ca sa nu fie pece Rabin a fost assasinat. Daca Olof Palme nu ar fi fost assasinat de CIA Suedia nu ar fi azi in NATO ci ar media un acord de pace in U-Kraina. Daca ? dat tocmai ca sa nu fie pace Palme a fost assasinat de CIA. Daca criminalul nazist nebun Zelensky ar asculta ideile rezonabile ale profesorului Marga ar fi pace. Daca ? dar criminalul nazist nebun Zelensky l-a pus pe profesorul Marga pe lista neagra shi pregateshte assasinarea lui.
Bravo Râd de proști! Progresezi. Sper că mîine să recunosști că Rîd de proști este un simplu prost, care cere scuze că a luat-o razna, căci e mediocru la înțelegerea lumii în care se află.
In Europa nu a fost pace si nu va fi. Pentru nelamuriri, sunati la Washington DC!
Avem încă o analiză obiectivă, ce din păcate rămâne doar în atenția puținilor cititori ai Cotidianului, dar nu ajunge la cei care ar trebui să ia aminte la multe soluții , e drept că una dintre ele greu de realizat fără oarecari constrângeri, dar nu de natura celor care domină acum prin principalele cancelarii ale Lumii moderne , forța dusă până la impunerea ei ca politică globalistă .
Vorba noii generatii: WOW!HORROR! Cum poate un om cu carte, cunoscator de limbi straine, care a citit atat de mult la viata lui, sa spuna: …”Presedintele Woodrow Wilson l-a pus in practica dupa Primul Razboi Mondial”… referindu-se la „proiectul juridic si filosofic al lumii lipsite de razboaie”…, cand din tone de documente si analize solid argumentate ale unor importante peronalitati occidentale rezulta ca imperiul purtand numele S.U.A. a profitat enorm in urma celor doua razboaie mondiale, a intervenit impreuna cu alte puteri „democratice” pentru inabusirea revolutiei bolsevice, a contribuit in mod decisiv la consolidarea masinariei de razboi a Germaniei naziste, s-a gandit un timp ca va imparti lumea cu Germania nazista, din 1941 s-a preocupat intens de impartirea sferelor de influenta si de jaf, impreuna cu imperiul britanic, iar la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand U.R.S.S. lovise deja rau nazismul, s-a vazut nevoit sa accepte si niste imparteli cu U.R.S.S., ajungand, oricum, sa detina cca jumatate din avutia intregii lumi si sa devina imperiul cel mai mare, mai puternic si mai amenintator din toate timpurile, executatand sute de lovituri militare, politice si economice impotriva altor state. Scot palaria in fata capacitatilor d-lui Marga, dar ma numar printre fraierii care nu pot sa puna botul la abureli din astea (chiar daca in ultimul timp a mai intors-o), mai ales ca a fost printre cei care au promovat inrobirea RO fata de exceptionalul imperiu si vasalii lui europeni.
Jocul caprei – Urătură de pace si prietenie intre popoare
Foaie verde si-o alună
Bună ziua, ziua bună
Ia deschideti portile
Sa intre căpritele
Ţa, ța, ța, carpita ța
„Damian” nu te lăsa
Ţa, ța, ța, carpita ța
Capra noastra-i cu margei :)))))
Cu cercei, cu catifeli
Joaca vesel caprița
Toti is bucurosi de ea.
Ţa, ța, ța, carpita ța
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ța, ța, caprița ța
Şi plecai si eu la targ
Pe căpriță ca s-o vand
Şi mergand pe drum, mergand
Aud din urma strigand:.
– Valeu, capra noastra a murit!
Ţa, ța, ța, caprița ța
Te-o lovit vreo boală grea
Sau pe unde ai editat
Veste rea tu ai aflat.
…..
Alaiul:.
Scoală fă, căprița mea
Faptele s-or indrepta
Şi-acum haide sa plecăm
Şi-alte case colindăm
Ţa, ța, ța, carpița, ța
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ța, ța, carpița, ța.
Astia care o dati cu „useristi” in sus si in jos sunteti de o prostie crasa. Imi dau seama ce mizerii aveti in cap in loc de cunostinte. Voi duceti o lupta propria prostie si ati gasit motivarea” useristii” L-ati uitat pe Soros, ati uitat oculta mondiala,masoneria ? Conflictuali pana la capat. Ura de clasa sa fie.
Istoric Esti singurul de aici care nu pricepe .De cand este Dobrogea alipita Ro? Cat timp a fost la turci? Fugi ba si citeste.
Am alergie la tot ce scrie Marga in ultimul timp. stii de ce? Pentru ca a adunat in jur laudatori ca voi. Neica nimeni care doresc sa fie luati in seama.
Tot pe aici, tot fără vreo legătură cu subiectul? Tot habarniști? Mă obligați să întreb iar, biete loaze usriste! Nici de Anul Nou nu vă dă liber serviciul? Nu vă dați seama ca prin cultura, viziunea și claritatea argumentelor profesorul Marga vă face să vă demascați ignoranța. Vă agățați de pretenția tinereții voastre, irosită în tîmpenii, în loc să vă educați un pic, să fiți și voi curați. Senilizați devreme, stați prin cotloane ca nu cumva cititorii să-și facă liberi părerea. Fiți pe pace, analiza strălucită a profesorului a plecat deja pe zeci de siteuri în țară și în afară. Har Domnului, nu loazele fac legea.
Aiureli! Se vede că nu știți nici subiectul.Nu aveți nimic de spus, gușteri usrplus de subsoluri, la un articol superb. Cultivat, conceptual, plin de subtilități. Puneți-i la probă măcar o susținere.! Vă învîrtiți complet depășiți în jur și apoi, dormind pe voi, debitați cite o enormitate. Nivel de reduși. Nu doar la înălțime.
Foaie verde masterand
Tradator ca Mitterrand
Nu mai esti de mult un brand
Tradator ca Mitterand
KGB-istii dau navală
Revolut in biata tară
Ti-ai vinde s-o constiintă
Sa mai tii o conferintă
Minciuna este viața voastră, loazelor! Voi credeți, în ignoranță, că un capitol sau subcapitol este articol. Puneți mîna pe dicționare! Cum să fie culegeri de articole monografii publicate de AAndrei Marga, ca Argumentarea, Introducerea în filosofia contemporană, Filosofia lui Habermas, Raționalitate, comunicare, argumentare, Religia în era globalizării, The Destiny of Europe, Profilul Americii clasice și multe altele. Articolele sunt în cărțile de publicistică – dacă vreți cumva să și citiți despre ce vorbiți, volume ca Speranța rațiunii, Interviuri, Lecțiile pandemiei etc. De confuziile elementare din căpșorul vostru, loazelor, răspundeți voi, nu autorii. Ps: și Einstein, Bergson, Sartre etc. au prezentat idei noi ca articole. La omul normal la cap contează valoarea, nu forma publicistică. Nu este, cum se vede, cazul vostru. Fapt este că la autor și articolele sunt praguri. Ați putut contrazice vreun rînd? Nu-i de voi.
S-au incaierat „biete loaze useriste”cu „biete loaze fuseriste” Corecta observatia lui axon, cartile lui Marga sunt de fapt culegeri de articole,si viceversa,ca in Codul Penal
Biete loaze usriste! Nici de Anul Nou nu vă dă liber serviciul? Nu vă dați seama ca prin cultura, viziunea și claritatea argumentelor profesorul Marga vă umbrește și vă face, indirect, să vă demascați ignoranța. Vă agățați de pretenția fără acoperire a tinereții voastre, irosită în tîmpenii, în loc să vă educați un pic. Senilizați devreme, stați prin cotloane ca nu cumva cititorii să-și facă liberi părerea. Fiți pe pace, analiza strălucită a profesorului a plecat deja pe zeci de siteuri în țară și în afară.
Un intelectual cu viziune, cu operă și responsabil își spune cuvântul în chestiunile vieții. Așa au fost și Kant, Hegel, la noi au fost Iorga, Dimitrie Gusti, Moisil și mulți alții. Precum văd, Andrei Marga continuă în zilele noastre linia intelectualilor publici de bun nivel. Cel care te dai Mordechai pesemne că ai în cap doar aprovizionarea, banul. Ar trebui să cunoști, totuși, că Iisus a spus că omul se hrănește și cu altceva. Nu doar cu bani, ca să-ți traduc. Văd că nici de Iisus nu ai idee. Așa că nu-i confunda pe alții cu josnicia ta. Și cu Jabotinski o dai în bară. A -propos, alte idei decît nimicniciile banilor tăi se vede că nu poți să puiești?
Prof. Marga nu a mai scris de mult articole . Are o carte in curs de aparitie de mai multa vreme ( asa spune el , cel putin ) , si din cind in cind rupe cite o bucatica , si o publica in cotidianul.ro , zicind ca este articol . Asta este tot .
„A mai existat război informațional în istorie….”
Militantismul d-lui Andrei Marga ma sperie,imi aduce amin te de ac tiunile lui Zeev Jabotinski pentru constituirea regimentului Zion Mule Corps in anii 1920 ,care pareau combatanti,dar faceau afaceri la aprovizionare
Daca-i iese banul,sa fie primit, Shalom!
Prin educație omul a devenit capabil să dobândească cele de trebuință, ceea ce vrea ori pare să vrea însă prin alternarea realului cu irealul s-a ajuns până acolo, încât, a devenit deseori dificil şi pentru mulți, chiar imposibil a le deosebi. Astfel, omul, mare sau mic, educat sau nu, se poate rătăci cu uşurință sau poate deveni insuficient de bine ancorat într-o realitate anume, precisă şi exactă. Astfel, permanenta căutare nu pare a se deosebi de starea de derivă ba chiar pare a o confirma iar cei responsabili cu destinele celor mulți, ar fi trebuit de mult să observe asta, să fie ori să devină din ce în ce mai competenți şi mai responsabili. Nu este uşor căci policalificat şi multilateral dezvoltat nu este şi nu poate fi nimeni dar asta nu înseamnă că se pot asocia cu ignoranța individuală ori colectivă. Conştiința de sine ne ajută să simțim că suntem cineva, că viața şi întreaga existență o datorăm cuiva într-o ordine cât de cât perceptibilă, certă sau incertă însă cu mulți pretendenți la titlul suprem. O conştiință slabă înseamnă un individ slab iar mai mulți indivizi slabi pot trăi stări de aliniere reală ori aparentă cu risc de alienare. De cele mai multe ori, ne-am făcut şi ne facem rău singuri şi nu prea ştim cum am ajuns aici. Încercăm să ne facem binele unii altora dar orice şi oricum facem, tot rău pare că ne iese. O schimbare de paradigmă pare a fi necesară însă nu se iveşte într-un orizont de timp foarte apropiat. Cele două tipuri de conştiințe sunt în măsuri diferite responsabile de găsirea ei şi doar putem spera că o vor găsi. Când, nu ştim. Important este să vrem. Închei cu următoarea urare:
La mulți ani, România! La mulți ani, Omenire! Fie ca Anul 2023 să fie cel mai bun din toată istoria noastră şi a lor!
Se minte cu ghiotura în relatarea a ceea ce se petrece în Ucraina. Se minte organizat, răsplătit. Articolul are dreptate când menționează că mereu este mediatizare dintr-o singură sursă. Așa că nu merită citite elucubrațiile ucrainiștilor. Vorbesc, oricum, mulți despre război, care habar nu au despre ce este vorba și mint din răsputeri. Ura primitivă față de Rusia, față de oricine, nu ar trebui să aibă loc nici măcar în anonimat.Bine ar fi ca fiecare să se întrebe ce cunoaște nu din bîrfe, ci de la fața locului sau măcar din scrisul onest. Altfel, mare gălăgie cînd istoria merge înainte netulburată. Articolul are dreptate spunînd că pacea durabilă ar fi soluția. Dar trebuie alți inși la Kiev.
Putinantropul: ,,Lasati ucrainenii sa vina la mine. Le ofer ceea ce puteti vedea cu toti din poza”.
Putinantropul a reusit sa rupa prin aceste distrugeri si exterminari groaznice orice raza de reconciliere cu poporul ucrainean, frate de ginta slava. Asa ceva se putea vedea doar in urma invaziilor hunice, mongole si tatare, specimene primitive asiatice ca si rusii lui Putina……[Rumburak]
Pacea este o temă teologică,juridică și filosofică. Este de salutat faptul că profesorul Andrei Marga face și în cultura noastră integrarea temei păcii în viziunea sa, cu bună cunoaștere a economiei, dreptului și relațiilor internaționale. Din cîte știu este ceva nou la noi sau, orișicum, printre cele mai noi analize. Articolul pe care-l propune, în completare la lista de articole a lui Kant și Habermas, este oportun și justificat: un lider care-și duce poporul la nenorocirile războiului are de plecat acasă. Simplu, clar. Restul este problema societății – să nu lase aventurieri la cîrmă.
Credeam că, odată condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop în decembrie 1989, am scăpat, în sfârşit, de imperiul sovietic. Dar, iată că, ,,,, fostul imperiu se reface rapid la loc, atât că are alt nume: Imperiul Rus.
Dar ceea ce e mai curios în această situaţie,…, e jocul politic… al Germaniei..Da, înţeleg, e absolut firesc faptul ca un spion KGB la nemţi să cunoască limba germană, iar o femeie din fosta RDG să cunoască limba rusă…
…
Conform Bibliei, nici un neam nu trebuie să-şi permită luxul de a cotropi teritorii străine. Or, ruşii şi-au permis acest lux, răpindu-ne Basarabia şi Bucovina, prin pactul comunisto-nazist Ribbentrop-Molotov. Şi vânduţii autohtoni i-au ajutat pe cotropitorii străini cu brio să-şi desăvârşească opera…monstruoasă.Aşa se face că am pierdut două şanse istorice de reunificare a României. …
…doamna cancelar .. se întâlneşte la Kremlin cu tovarăşul Putin. Mai bine aş zice Putină, căci strămoşii lui au fost din suita lui Dimitrie Cantemir, prieten cu Petru I la Sankt-Petersburg, după năvala turcilor (Ziarul moscovit „Argumentî i factî”).În cazul dat, pe mine mă interesează mai puţin Putin, pentru că ştim foarte bine duhul imperialist al ruşilor, unde pun ei cizma, cu greu se mai duc.
… de ce doamna cancelar Merkel, ,,, a uitat de RDG şi de zidul Berlinului şi pune interesele economice ale ţării sale mai presus de datoriile de onoare pe care le are Germania faţă de naţiunile cotropite de Rusia în urma pactului sovieto-german.
…Germania s-a reunit, România încă nu. Basarabia şi Bucovina, deocamdată, nu o interesează..
Germania e una din ţările care alături de Rusia în 1939 ne-a lipsit de pământurile străvechi, Basarabia şi Bucovina. Ar fi cazul, acum, să ne ajute ca, la fel cum a căzut zidul Berlinului, să cadă odată şi odată şi sârma de la Prut!
(Discurs in Parlament -Leonida Lari 2006)
Văd că trebuie să ți se repete.Bă Răd de proști, vorbești prostii despre Dobrogea. Ești așa de prost că te faci de minune. Ai grijă să nu mori de râs privindu-te. Se vede că la voi la usrpluspnl se învață istoria după Mihai Roller – că România ar fi stat imperialist. Aiureli de necunoscători. România nu are de pierdut, ci de preluat. Teritorii românești. NB: cei care au cultură pot aprecia cum se cuvine excepționalele articole ale profesorului Marga. De aceea acești cititori competenți și de bună calitate profesională și civică spun proștilor care Rîd de proști pe numele adevărat. E o relație de maturi, nu de chiștoace ca Rîd de proști.
Tot Gottfried Leibniz spunea :” Nu este treaba filozofilor să ia lucrurile mereu în serios”
Sincer acum,cat ar costa sa-si vada fiecare de cărarea lui conform doctrinei „Frank Sinatra”
Dle Marga, dati sasului sa citeasca si el, poate incepe sa priceapa pe ce lume se afla!!
@Liberalul: si crezi ca daca Zelensky ar pleca maine, ucrainenii care si-au pierdut o ruda sau pe toate in razboiul asta declansat de Putin, avand si amintirea Holodomorului, vor trai cu rusii in pace si prietenie??
Ma indoiesc…pana una alta La multi ani tuturor si parere de rau pt cei din transee, rusi sau ucraineni, ca si pentru victimele acestui razboi de care lumea civilizata nu avea nevoie..
Orice lingau al putinantropului kremlinez poate sa vada din fotografie cum arata pacea ruseasca. Chiar si cei mai tampiti dintre lingaii imbecili……[Rumburak]
Am auzit cea mai buna gluma pe 20.22! Ministrul Talvar dorește să găsească o formula ca, cariera militară sa devină atractiva! Propunere: dați solde ca la militarii americani și mai mari decât ale magistraților români și fraierii vor muri pentru patrie (averea lui jiji etc)!
Iar e de vină omenirea nu cei cîțiva, niciodată aleși, ce conspiră. De vină-i badea Ion din Runc pe care l-au scos din fire niște muște cît era la coasă pe Hagău; așa a început războiul mondial.
Istoric Ba loaza, este parerea mea despre Marga si voi. Dai tu lectii de istorie sau de nesimtire ca nu m-am prins ?
Ce a facut Marga din patriotismul lui care de pe laturi pentru Ro? V-a provocat sa votati AUR.
Benone Cum naiba se face ca Marga isi aduna laudatori toti unul si unul? Ipocriti si cu putina educatie .
Gândirea şi conştiința umană generează situații sau stări de fapt atât din perspectivă individuală cât şi din perspectivă colectivă. Cele două tipuri de conştiințe, deşi asemănătoare, nu sunt identice, nu se confundă şi nici nu se contopesc în sens absolut. În schimb, ele se susțin şi se sprijină reciproc în măsura în care devin conştiente de forma, valoarea şi dimensiunea propriilor lor stări. Oameni care „au tras” omenirea după ei, probabil că au existat de-a lungul timpului însă odată devenită atât de vastă, omenirea nu mai poate fi condusă de vreun anume om, oricum ar arăta şi oricâte calități ar avea. Sper că suntem cu toții conştienți de acest adevăr şi nu ne mai apucăm să căutăm omul-zeu pentru ne salva fară a încerca să minimalizez sau să bagatelizez valoarea celor care au fost şi încă mai sunt recunoscuți dintr-o perspectivă atât de înaltă şi de meritorie. Viața ne-a arătat că fiecare om are o conştiință proprie, mai slabă sau mai puternică dar, la fel ca şi ideile, numai prin aşezarea lor în aceleaşi „coşuri” am ajuns aici. Unele sunt mai mici, altele mai mari dar valoarea fiecăruia dintre ele nu derivă din dimensiuni ci din ceea ce se află în interior.
Căutați ”Prokhorovka; the Greatest Tank Battle there never was” cu ghilimele cu tot.
Domnu Marga care e bugetul apararii Tara cu Tara? Pe cine apara nato pe ai bogati sau pe ai saraci? Industria armamentelor e de acord cu pacea? Pe lume de zeci de ani poate ca nu a fost o zi pace. Jandarmul mondial are un plan clar sa sacrifice oameni nevinovati pentru zeul moloch care vine din Canaan. Razboiul din ucraina e dirijat din umbra de un guvern mondial secret (zionismul teutonic). Cititorul numit a spune in comentariul lui ca lacomia capitalista genereaza conflicte. Aud ca polonezii au trims 12 mii de soldati in ucraina din care 1000 au murit. E foarte important sa stim ca Zona euro asiatica detine bogatii naturale pe care vesticii democratici le vor pe gratis Asa cum au pradat Romania. Brics Brazil, Russia, India, China, Africa de Sud vor sa abandoneze dolarul. Lista se va largi cu alte Tari. Astia nu sint Iraq si saddam hussein. Plus mai nou exista un tratat Shanghai cooperation organization Rusia, China, Uzbekistan, Tajikistan, Kazakhstan, Kyrgyzstan au semnat pe 15 iunie 2001 un acord de cooperare economica. Behind-the-news.com Sam Parker the sco the west worst nightmare adica Shanghai cooperation organization. Aceste Tari se despart de elita conducatoare khazara si aleg sa se protejeze reciproc. Romania trebuie sa se alature acestor Tari si Asa va fii.
Bă Răd de proști, vorbești prostii despre Dobrogea. Ești așa de prost că te faci de minune. Ai grijă să nu mori de râs privindu-te. Se vede că la voi la usrpluspnl se învață istoria după Mihai Roller – că România ar fi stat imperialist. Aiureli de necunoscători. România nu are de pierdut, ci de preluat. Teritorii românești.
Indiferent cit de mult ne ajuta teoriile filozofice în a ne proteja o pace deja existenta(nicidecum o pace generalizata sau filozofic exprimata) acum ne aflam într-o alta situație. Practic suntem puși în fata unor provocări fără precedent și în fata unor alegeri de o importanta nicicind atinse. Rusia încearcă sa ne dezbine, sa dezbina lumea Occidentala după ce nu i-a reușit complotul ce viza aducerea la conducerea națiunilor occidentale a unor conducători simpatizanți ai Rusiei vreme cărțile politice i-au fost favorabile. Acum, o data cu venirea la conducerea SUA a lui J. R. Biden și la apariția Cancelarului Germaniei lucrurile s-au schimbat. Marile cistiguri ale anului 2022 sunt de departe apariția lui Zelenski unificatorul ca cel ce se împotrivește Rusiei, pierderea alegerilor de către Trump cu toate consecințele imediate, acceptul Finlandei și Suediei de a întra în NATO, federalizarea Uniunii Europene, posibilitatea Germaniei și Japoniei de a se inarma , deciziile Congresului din SUA ce oferă mari sume de bani și echipamente militare Ucrainei, precum și apariția sancțiunilor ce cresc ca intensitate. Încă o data se dovedește cum implicarea Moscovei este sau se încearcă a fi un factor destabizator. Nu vor reuși de a asta data.
Până există NATO și trupe, baze militare pe teritoriul altor state, nu va fi pace pe pământ,.Rusia evident nu a amenințat și nu amenință pe nimeni,.FĂRĂ MOTIV,. Deci e de observat că e provocat la pașii de făcut..Nici o țară nu ar lăsa opt ani să-i fie maltratați omorâți conaționalii săi..Putin a făcut exact ce au făcut și israelu și anglia și turcul care au procedat la fel,..și oricine altu in situația dată..Războiul european este concepție și execuție financiară, militară clar americano sionistă,..Autorii morali sunt exclusiv americanii..Cine are dubii,.. să-și consulte medicul și farmacistul..Viitorul este sumbru,,. Totuși,.. La mulți ani,..
Despre pace ” In urma capitalului mărșăluiesc soldații ” Marx De asemenea diferite concepții ideologice, religioase etc ajung să-și rezolve ” lupta de idei ” prin conflicte militare. Conflicte interne din cadrul unui stat ajung să se rezolve numai militar
Mult text domle. N am avut răbdare. Concizia e mai bună!
Lamentabile cunoștințe ai, măi Tibi 1. Numai din minciuni puteți trăi, repetenților la istorie! Piticul paranoic este pesemne kieveanul tău. Discută cu el să-și ia tălpășița și să lase ucrainienii și rușii să traiască cum vor. Bine zice articolul – ce drepturi apără piticul când interzice partide, persecută minorități și nazifică?
Cel mai nasol pentru prost este să @ râd(ă) de proști. Mentalitatea prostului când (se) râd ei este sa stea capră în bătaia vântului pentru că, nu-i așa, pentru noi aici și oricand „nu inseamna ca suntem stăpâni” fiind mereu slugi! Totuși oare cum or fi ajuns stăpânii stăpâni? Au fost și ei odată slugi ? Liniște, adică vorba răposatului „stați la locurile voastre”, fiți râme!
Teorii, teorii… Daca piticul paranoic creat de mafia KGBista nu renunta ca un dobitoc la bunele relatiilr comerciale firesti si reciproc avantajoase cu Vestul nu aveam nici un razboi. Cine-l impiedica sa-si ridice nivelul de trai al poporului pe baza acestor relatii comerciale?? Va avea poporul rus ceva de castigat de pe urma acestui razboi?? Eu unul nucred..
Este razboiul slujitorilor lui Satan dus impotiva ortodocsilor si implicit a Bisericilor lor. Din acest razboi, tarile inchinatoare la Satan vor iesi rau lovite, unele vor fi sterse de pe harta iar alte vor fi ciuntite si aduse-n epoca de piatra.
Lingăii ?-ului khaZar de la Kiev nu se deZmint nici în ultima Zi a anului.
Urkkaina, o țară construită pe furt de teritorii de la vecini și pe oprimarea sălbatică a minorităților nu are de ce să fie respectată și sprijinită.
Ascultați ce spun românii din Nordul Bucovinei, lingăilor, nu ce vă spune propaganda otrăvită la umSRI24 sau Latrina 3 (CNN…)?
Atata timp cat Oculta Mondiala Khazara isi va pastra puterea eonomica, politica, militara, finaciara si mediatica nu are rost sa vorbim despre Pace in aceasta lume. Deoarece Pacea va fi efemera si mai devreme sau mai tarziu OMK va incepe un nou razboi s-au vreo revolutie intr-una din tarile nejubjugata inca de aceasta oculta. Din cele 195 de tari de pe aceasta Terra, 157 tari au fot deja transformate in colonii unde au fost infiintate peste 900 de baze americane. Restu-s povesti filozofice fara nici o insemnatate.
N-ai avut oglinda la tine, Răd de proști. Aveai ocazia să vezi cum arată un prost fudul, fanfaron și ignorant. Se vede că știi istoria de pe la colțuri, eventual din foi volante ale usrplusismului. Du-te, insule, la dascăli, să te învețe. Tot ce spune articolul profesorului Marga este discuția internațională cu adevărat nouă, proaspătă și justificată. Ce spui tu sunt deșeuri căzute pentru ignoranți de la masa mare.
Jullien Daca este asa, trebuie sa renuntam la Dobrogea, ce zici? Daca e asa,ar trebui ca toti sa ne omoram intre noi pana ajungem fiecare cu tribul si cortul lui.Anulam civilizatia si ne intoarcem la Epoca de Piatra. De asta unele tari s-au asociat in uniunui,sa fie mai puternice ,sa nu se mai certe pentru teritorii ce apartin tuturor pana la urma. Atat este planeta pamant. Ca ne-am nascut sau am emigrat in istorie dintr-un loc in altul, nu inseamna ca suntem stapani acolo. Inaintea dacilor au fost altii. Inaintea altora tot asa,au fost altii. Peste sute de ani,aici in Ro vor fi altii.Mentalitatea asta a ta si a lui Marga este una paguboasa ce duce la ura. La conflicte. Izolati-va voi Ro si vedem unde ajungeti.
Dzhugashvili Narativ putinist. Ori esti un tembel provocator.
Eseu formidabil, original în spațiul internațional. Eseul domnului Marga are multe chei. De pildă, dreptul internațional nu se reduce la ce este semnat în anume împrejurări, ci este și un drept al popoparelor. Suveranitatea națională include teritorii ce au fost luate cu forța încălcând-o. Nu s-a semnat încă tratatul de încheiere a războiului rece, nici a războiului mondial. Contribuția la discuția internațională este foarte bună în ultimul aliniat: nu are ce căuta în fruntea statului cel care-și aruncă poporul în nenorociri. Kant are continuatori.
E razboiul SUA si Europei impotriva Rusiei. Ucraina asigura locatia si mana de lucru. Ultimul razboi de genu asta, in 1917, a fost pierdut de Rusia. Atunci, Germania si SUA au inarmat un grup condus de Lenin sa preia controlul Rusiei. Rusii au recucerit tara abia in 1999. Intre timp, occidentu a cucerit Kievul si acum au inarmat alt grup sa lupte impotriva Moscovei.
Natura expansiva a statului capitalist este intrinseca si ea a dus si duce in mod necesar la razboi. In epoca moderna s-a incercat sa se inlocuiasca,sau sa se mascheze razbiul clasic prin alte forme de obtinere a dominatiei: tratate inegale,aliante dezechilibrate,sau instalarea unor guverne favorabile in tarile ce intereaza metropola,folosindu-se conruptia,amenintarea cu sau folosirea deghizata a fortei.Prin preeminenta absoluta a SUA in sfera Vest nu se mai poate ajunge la jocuri de aliante care sa tempereze situatia internationala, asa ca razboiul deschis a ramas unica solutie. E o chestie matematica.