… [există un] tip special de iluzionism practicat de unele proteine care uneori „păcălesc” sistemul imunitar, emiţând informaţia falsă că ar fi viruşi sau alţi agenţi infecţioşi când, în realitate, sunt proteine. Aceşti „iluzionişti” sub-moleculari se numesc prioni. Nu sunt viruşi sau organisme vii, întrucât nu se pot reproduce singuri, ci proteine, fără ADN propriu.
Se pare că aceste proteine au capacitatea de a determina unele celule să se auto-replice, fără „ajutorul” programului genetic impus de ADN, ceea ce, la om, poate cauza boli degenerative […] sau demență. De asemenea, prionii par a avea capacitatea de a „îmbrobodi” unele proteine care conţin modificări ce ar putea dăuna organismului, ascunzându-le efectele.
Conform geneticianului american Susan Lindquist, prionii au capacitatea „aproape magică” de a ascunde efectele potenţial detrimentale ale unor proteine, făcându-le să pară că au dispărut, exact la fel cum un iluzionist ascunde un iepure în pălărie.
Organismul este, cel puţin temporar, salvat, întrucât acele efecte sunt blocate. Prionii-iluzioniști se activează, după toate probabilităţile, în condiţii dramatice care ar putea afecta organismul la un moment dat. Spre exemplu, dacă organismul este supus unor temperaturi extreme.
[…] Lindquist a demonstrat pe cale experimentală că aceşti iluzionişti au şi capacitatea de a înmagazina în interiorul genomului efectele ascunse, nedorite, ale unor proteine. Ca nişte baterii mobile, aceste proteine „îmbrobodite” (cuvântul în engleză este chaperoned, fiind derivat, probabil, din francezul chaperon = glugă, fes) se pot transmite la descendenţi. Iar la descendenţi, probabil, organismul receptor nu va mai fi capabil să ţină în mod eficient ascunse aceste efecte nedorite, de unde posibila degenerescență*.Sistemul imunitar interpretează informaţia ca fiind corectă şi ataca aceşti prioni pe care îi consideră agenţi infecţioşi, de unde alte posibile modificări de ADN. […] În altă ordine de idei, epigenetica probează experimental că tot ce mănânci, beai, ingerezi, inclusiv medicamente, tutun sau droguri, pot afecta generaţiile viitoare. […]
Moshe Szyf a susţinut chiar că greutăţile ridicate [şi energizantele înghiţite, adaug eu] de tată pentru a face muşchi, dietele severe pe care le ţine mama pentru a slăbi, medicatia preventiva si suplimentele alimentare, pot afecta nepoţii şi strănepoţii celor doi. Lucrurile mici din viaţa noastră pot avea efecte de mare amplitudine în viitor, în viaţa altora***. De aceea, fiecare dintre noi are o responsabilitate pentru integritatea genomului uman.
*acesta este un extras din Parakletos, carte de eseuri pe care am publicat-o in 2015, la editura CH Beck
**o parte dintre aceste concluzii sunt expuse aici: SL Lindquist, I Berlin, True HL, Epigenetic regulation of translation reveals hidden genetic variation to produce complex traits, Nature, sept 2004. Mult mai recent, concluzii şi analize ale subiectului se găsesc aici: Susan Linquist, Randall Halfmann s.a., Prions are common mechanism for phenotypic inheritance in wild yeasts, Nature, febr 2012. Wild yeast = drojdii sălbatice. Despre odiseea cercetărilor efectuate de Lindquist încă din anul 1971, a se vedea un scurt material scris de Bijal P. Trivedi, Prions and chaperons: outside the fold, revista Nature, nr. din februarie 2012; articolul se găseşte aici http://www.nature.com/news/pri
***Moshe Szyf, citat aici: Ethan Watters, DNA is not destiny: The new science of epigenetics, editorial, http://discovermagazine.com/20
Invidiosule! Ti-e necaz ca altii mananca cu lingura, iar tu n-apuci sa gusti macar o lingurita. Daca n-ai destul, ia de la Basescu!