Despre reducerea riscului seismic – Cad casele peste noi

Ordonanța Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente s-a modificat până în prezent de 14 ori iar eficiența lucrărilor din cadrul programelor de acțiuni expertizare, consolidare a clădirilor cu probleme lasă de dorit, se arată în nota de fundamentare a unui proiect de Lege privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al clădirilor.

În acest moment există blocuri în care se găsesc apartamente în proprietate privată, apartamente care aparțin autorităților locale, spații cu altă destinație decât cea de locuință, aflate în proprietate privată și spații cu altă destinație aflate în proprietatea publică și administrarea instituțiilor/autorităților publice, fapt ceea ce face extrem de dificil atât consensul cu privire la demararea procedurilor de consolidare, cât și asigurarea surselor de finanțare sau coordonarea demersurilor investiționale, se spune în documentul citat.

În perioada 2001-2018 situația a fost satisfăcătoare. Conform notei de fundamentare, s-au efectuat lucrări de intervenție la construcțiile existente, incluse în programele anuale de acțiuni, în valoare de aproximativ 81 milioane de lei, din care 33 milioane de lei în perioada 2009-2018, pentru 12 clădiri (547 apartamente) fiind finalizate lucrările de consolidare, dintre care 8 clădiri (322 apartamente) în Municipiul București. Problemele au apărut însă din 2019, pentru că nu s-au mai acordat fonduri suficient pentru intervenție.

În anul 2019, din cauza întârzierii în solicitarea fondurilor de către o parte dintre autoritățile administrației publice locale, nu a fost promovat programul de acțiuni, fondurile fiind realocate altor programe cu performanță sporită. De asemenea, în anul 2020, din cauza întârzierii în solicitarea fondurilor de către o parte dintre autoritățile administrației publice locale, programul de
acțiuni a fost aprobat în luna iunie, prin Hotărârea Guvernului nr. 488/2020.

În Programul de acțiuni pe anul 2020 au fost incluse 17 de clădiri pentru execuția lucrărilor de intervenție din București, Prahova, Tulcea, Covasna, Bacău și 21 clădiri din București, Iași, Prahova, Suceava pentru proiectarea lucrărilor de intervenție. Fondurile alocate pentru finanțarea acțiunilor de reducere a riscului seismic nu au fost utilizate

Trebuie avut în vedere, însă, că lucrările de consolidare a clădirilor nu se pot finaliza pe parcursul unui singur an deoarece presupun expertizarea tehnică, proiectarea lucrărilor de intervenție, autorizarea lucrărilor de intervenție (inclusiv obținerea de avize și acorduri), relocarea populației și activităților pe perioada realizării lucrărilor de intervenție, dar mai ales execuția unor lucrări complexe care pot ridica probleme neprevăzute.

În condițiile în care programul de finanțare este anual, în fiecare an este necesară parcurgerea procedurilor de solicitare a necesarului de finanțare, de elaborare a unei hotărâri a Guvernului pentru promovarea programului anual de acțiuni și de încheiere a contractelor de finanțare, ceea ce face ca jumătate de an să fie pierdută din punct de vedere al lucrărilor de intervenție asupra clădirilor, în lipsa existenței certitudinii finanțării.

Ca urmare a implementării programului, au fost identificate o serie de probleme care fac necesare modificări ale cadrului normativ cu scopul de a asigura predictibilitate asupra bugetului alocat, de a simplifica și eficientiza modul de utilizare a fondurilor și, mai ales, pentru a accelera ritmul de consolidare a clădirilor și sporirea siguranței cetățenilor. Printre acestea enumerăm:
– insuficientă predictibilitate pentru autorităţile administrației publice locale cu privire la bugetul alocat pentru finanţarea lucrărilor în anul/anii următor/următori;
– grad insuficient de utilizare a fondurilor alocate programelor la nivelul anului, fapt care determină ca fondurile alocate la începutul anului, deşi insuficiente în raport cu nevoile din teritoriu, să nu poată fi utilizate în totalitate până la finalul anului;
– lipsa de eficienţă în administrarea proceselor privind finanţarea documentaţiilor atât la nivel central, cât şi la nivel local (este necesară repetarea anuală a activităților de transmitere a solicitărilor, de stabilire a priorităților la finanțare, de contractare);
– un ritm extrem de lent de realizare a lucrărilor de intervenție (circa 2 clădiri pe an), fapt care are impact asupra realizării investiţiilor și a asigurării condițiilor de siguranță pentru cetățeni.

De asemenea, deși reducerea riscului seismic și creșterea siguranței cetățenilor este o problemă de interes național și de utilitate publică, asigurarea finanțării lucrărilor de consolidare nu este realizată și pentru clădirile aflate în proprietatea autorităților și instituțiilor administrației publice centrale sau locale, expertizate tehnic și încadrate în clasa I sau II de risc seismic.

În condițiile în care efectul unui cutremur puternic ar avea un impact major nu doar asupra construcțiilor ci și asupra populației și economiei naționale, se impune luare de urgență a unor măsuri care să accelereze implementarea programului.

O altă problemă identificată este cea legată de insuficienta cunoaștere a dimensiunii problemelor privind numărul de clădiri ce necesită lucrări de consolidare și totodată resursele umane, tehnice și financiare importante ce trebuie mobilizate pentru a evalua fondul construit.