Licitaţia cu strigare a liderilor coaliţiei de guvernare referitoare la măririle salariale (de fapt recuperări infime, cu o jumătate de an întârziere, a ceea ce a fost luat anul trecut) demonstrează încă o dată – de parcă ar mai fi fost nevoie! – incompetenţa celor care astăzi conduc România.
La fel ca în cazul impozitului forfetar, responsabil de falimentarea a peste 200.000 de societăţi mici şi mijlocii, şi reducerea veniturilor bugetarilor s-a dovedit a fi o măsură luată fără nicio analiză economică anterioară şi mai ales fără efecte benefice pentru economia românească.
La un an după luarea acestei măsuri PD-ul pare a-şi fi dat seama cât de mare a fost prostia pe care a făcut-o: nu numai că a pierdut enorm în plan electoral, dar mai ales, din punct de vedere economic, şi-a săpat singur groapa. Reducerea veniturilor bugetarilor, corelată cu majorarea TVA şi creşterea inflaţiei ce a decurs în mod firesc din aceasta, a condus la scăderea drastică a consumului şi implicit la adâncirea crizei în România.
Realitatea de astăzi este mult mai crudă decât acum un an. Ne aflăm în momentul în care deja trebuiau să fie vizibile (inclusiv prin încasătrile la bugetul de stat) investiţiile promise a se realiza din banii tăiaţi de la bugetari. Parcurile şi sălile de sport executate în comune fără canalizare şi apă curentă, telegondolele în zone unde picior de turist nu a călcat niciodată, branduri de ţară într-o ţară fără drumuri şi servicii cât de cât decente nu au alimentat decât clientela portocalie şi arareori bugetul ţării.
Concluzia? Bilanţul unui an de la tăierile salariale a celor din sistemul bugetar arată clar dezastrul produs: o populaţie sărăcită, la limita subzistenţei şi investiţii zero. Întrebarea care rămâne e una singură şi îi invit pe cei aflaţi astăzi la putere să răspundă: pentru ce a fost sacrificată aproape o zecime din populaţia ţării?
