Directorul pe viaţă al lui Soros a conferenţiat la urechile lui Augustin Lazăr şi Kovesi

Cum l-am scăpat puţin din vedere pe Andrei Pleşu, a şi făcut o prostie cît casa! Aflu chiar din editorialul său dintr-un număr recent al revistei „Dilema veche” că s-a dus la Parchetul General să ţină o conferinţă în prezenţa lui Augustin Lazăr, primind „una sau două” întrebări chiar de la Laura Codruţa Kovesi! Am crezut mai întîi că este o glumă, însă pe site-ul Ministerului public a apărut un Comunicat care confirmă naşterea acestui nou concept: maneaua filosofică!

Titlul Comunicatului este de-a dreptul şocant: „Conferinţa despre legi – invitat Andrei Pleşu” şi a fost emis în 5 septembrie, data cînd a şi avut loc această acţiune. Iată textul inserat pe site-ul Ministerului public:

„În cursul zilei de astăzi, 5 septembrie 2018, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, domnul Andrei Pleșu a susținut o conferință având ca temă importanța și evoluția legilor și a ordinii de drept din antichitate și până în prezent. Abordarea istorică și filosofică a subiectului a prezentat interes pentru participanți, având în vedere rolul constituțional al Ministerului Public de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Procurorii prezenți au adresat întrebări invitatului, evenimentul având un pronunțat caracter interactiv. Conferința susținută de domnul Andrei Pleșu se înscrie în cadrul unui program de activități culturale inițiate de Ministerul Public, destinate a omagia Centenarul Marii Uniri şi Anul european al patrimoniului cultural și care, în egală măsură, au ca scop consolidarea culturii instituționale. Invitația a fost adresată domnului Andrei Pleșu la începutul acestui an, în contextul unui de ciclu de conferințe, în care s-a încadrat și cea susținută de domnul prof. univ. dr. H.C. Nicolae Volonciu, profesor emerit al Universității din București. La eveniment au participat procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și procurori din Republica Moldova”.

Din editorialul lui Andrei Pleşu, publicat în penultimul număr al revistei „Dilema” sub titlul „Note, stări, zile”, aflăm chiar amănunte despre această conferinţă, inclusiv supărarea filosofului pentru cei care deja l-au ironizat: „Pe data de 5 septembrie am reușit să dau curs generoasei invitații și am vorbit despre conceptul legii în dialogurile lui Platon și în textul celebru al lui Montesquieu despre „spiritul legilor“. Au urmat întrebări și – atît cît m-am priceput – răspunsuri. Asta a fost tot. A doua zi, am primit o sumedenie de telefoane îngrijorate: „Ce-ai pățit? Te anchetează? De ce te-au convocat?“ Îngrijorarea era – după cum mi-am dat seama ulterior – consecința modului în care „o parte“ a presei noastre (gazete și televiziuni) a înțeles să publiciteze episodul. Pe burtierele unor emisiuni TV fusese scris „Andrei Pleșu la Parchetul General“, sau „Andrei Pleșu chemat la Parchet“, sau „Pleșu răspunde întrebărilor lui Kövesi“ (ceea ce e adevărat: dna Kövesi era în sală și mi-a pus, ca și alți participanți la întîlnire, o întrebare sau două)”.

După ce mi-a trecut hohotul de rîs ce m-a cuprins citind textul lui Andrei Pleşu, m-a cuprins o tristeţe existenţială: cum a fost posibil ca omul care a stat în preajma lui Constantin Noica atîta vreme să decadă pînă la acest nivel, în care să conferenţieze pentru destituita Codruţa Kovesi şi pentru taica Augustin Lazăr, vechi procuror comunist aflat acum şi el pe făraş?

Vă daţi seama? Andrei Pleşu să-i vorbească Laurei Codruţa Kovesi despre „Legile” lui Platon, despre care fosta şefă a DNA ar fi tentată să creadă că este vreun mare jucător de baschet din NBA? Am putea spune că, dacă a fost sincer la acea conferinţă de la Parchetul general şi le-a spus procurorilor ce scria Platon despre Justiţie, ar fi fost dat afară din sală, însă, din Comunicatul Ministerului public înţelegem că atmosfera a fost una prietenoasă, deci presupunem că Pleşu i-a cam minţit pe procurori!

Mai mult chiar, însăşi Laura Codruţa Kovesi i-a adresat lui Andrei Pleşu „o întrebare sau două”! Dacă i-aş avea, aş da bani grei pentru un filmuleţ care să ne arate acel moment în care, sfioasă, Codruţa Kovesi s-a ridicat în picioare şi a intrat în dialog cu Andrei Pleşu!

Mărturisesc că acest episod pare o treaptă a decăderii pentru cineva care i-a scris lui Nicolae Ceauşescu două misive, care l-a elogiat pe poetul Radu Mischiu (pe vremea cînd, sub numele Radu Vasile, era Prim-ministru), care a fost ani de zile ţuţerul fostului preşedinte Traian Băsescu, care a acceptat să fie „director pe viaţă” al Fundaţiei lui George Soros!

Să ajungă acum să conferenţieze în faţa lui Augustin Lazăr şi a Codruţei Kovesi parcă este prea mult, deşi, dacă ne amintim că revista condusă de el, „Dilema veche”, a găzduit acea anchetă menită să-l ridiculizeze pe Mihai Eminescu am putea să avem o oarecare înţelegere.

Sau poate că ne-am făcut noi iluzii despre cine ar putea fi Andrei Pleşu? O poză îl arăta cînd, alături de prietenul său Gabriel Liiceanu, lua notiţe la dictarea lui Silviu Brucan:

Totuşi, pentru cineva care a stat ani de zile în preajma lui Constantin Noica, poate că ar fi fost mai potrivit să-şi aleagă mai atent publicul pentru o conferinţă despre Platon sau Montesquieu. Nu de alta, dar se putea foarte bine ca în timpul conferinţei Lazăr şi Kovesi să se ridice din sală şi să deschidă dosare penale pentru aceşti „corupţi” ai gîndirii!

Dar, vai!, vai!, vai!, memoria ne spune că Andrei Pleşu nu este la prima ispravă legată de cuplul Andrei Pleşu – Augustin Lazăr! Nu mai tîrziu de 31 mai 2018, „filosoful” a fost alături de acelaşi Augustin Lazăr la Bookfest unde a fost lansat volumul „Protecția juridică a patrimoniului cultural și natural”, al cărui coordonator a fost chiar Augustin Lazăr. Dar asta nu tot! În acest volum, Andrei Pleşu scrie chiar „Un cuvânt de însoțire”, adică o mică „Prefaţă”! Avem şi afişul de la Bookfest, dar şi o poză cu cei doi „filosofi”, Pleşu şi Lazăr:

Nu mai este, deci, nici o îndoială: între Andrei Pleşu şi Augustin Lazăr este o evidentă comuniune de idei, ceea ce poate să justifice primirea între ei a „Reginei abuzurilor”, pe numele ei Laura Codruţa Kovesi!

P.S. Cînd să închei acest articol, mi-a căzut sub ochi ultimul editorial al lui Pleşu din „Dilema”. Foarte scurt (635 de semne, adică un sfert de pagină), textul anunţă că Pleşu nu va merge la Referendumul pentru căsătorie, fiind iritat de apariţia unor postări pe Facebook în care i se reaminteşte ce spunea cîndva despre căsătoriile între persoane LGBT!

Iată textul de acum al lui Pleşu: „Mi se spune că circulă pe net o frază dintr-un text al meu de-acum doi ani, folosită manipulatoriu pentru a mă face părtaș „convenabil” la campania pentru referendum. Ţin să precizez că nu voi vota, pentru că e vorba de un referendum care, pe lîngă formularea ineptă din întrebare (cum să fiu de acord cu schimbarea constituției în general, adică să dau dreptul oricărui potentat rău-voitor să-mi modifice viaţa?!), valorifică în mod impur un interes politic în care nu cred, o anumită ignoranţă din rîndurile electoratului şi un capital de intoleranţă şi judecată tăioasă a „aproapelui” care n-are nimic de a face cu creștinismul. E inadmisibil ca un text al meu, rupt dintr-un context mult mai nuanțat, să fie folosit șmecher de inși cu care n-am nimic în comun”.

Şi acum, pentru corecta informare, iată şi acel text la care face referire Andrei Pleşu, publicat în 6 iunie 2016 tot în „Dilema veche”, sub titlul „Cum se ratează o dezbatere”:

„Recunosc că am o problemă cu adopţia copiilor în familiile gay. Instituţia maternităţii nu există de ieri de azi. Ea ţine de alcătuirea originară a omului şi implică un conglomerat de afecte, valori şi semnificaţii imposibil de anulat printr-un discurs de moment despre „alteritate”, „toleranţă”, „orientare” privată. Nu-mi intră în cap că un copil poate creşte ca lumea fără prezenţa feminină a mamei, sau spunînd „mamă” unui domn… Ştiu că, afirmînd asta, mă fac antipatic preopinenţilor mei, mai „branşaţi” decît mine la corectitudinea politică. Dar şi aici am o mică nedumerire. Cum se face că partizanii „diferenţei” legitime, ai democraţiei nediscriminatorii, ai dreptului la opinie şi la autodefinire nepoluate de dogmatism totalitar, îmi interzic să fiu, eventual, de altă părere decît ei. De unde ştiu ei că adevărul şi dreptatea sînt, necondiţionat, definitiv şi irevocabil de partea lor. Că dacă nu zic ca ei în toate cele sînt într-o gravă eroare. Bun. Şi dacă sînt, cu adevărat, în eroare la ce să mă aştept? Stigmat? Oprobiu public? Arestare? Păi nu tocmai cu astea ne luptăm?”

Vedeţi? Asta înseamnă ipocrizie: să spui ceva astăzi, iar mîine să te superi cînd cineva îţi spune că ţi-ai schimbat părerea, amintindu-ţi ce scriai chiar tu! Din cîte ştiu eu, Socrate nu s-a răzgîndit asupra „legilor” atunci cînd prietenii au vrut să-l scape de închisoare şi de sinucidere! Cel puţin aşa stă scris în „Criton”, dialogul lui Platon, cel despre care Andrei Pleşu a conferenţiat duios în faţa Codruţei Kovesi!