Vizita domnului Nicușor Dan la Washington, pregătită pentru anul viitor, poate deveni unul dintre acele momente rare care schimbă traiectoria unei țări dacă sunt abordate strategic. Lumea intră într-o fază accelerată de restructurare industrială, iar Statele Unite caută parteneri de încredere pentru a-și reorganiza lanțurile globale de aprovizionare prin near-shoring, friend-shoring și transfer tehnologic în sectoare critice.

În acest context, România are o fereastră de oportunitate pe care nu a mai avut-o de la aderarea la NATO și UE: poate deveni hub-ul american de producție, securitate, inovație și logistică din Europa Centrală și de Est. Pentru asta, însă, trebuie să meargă la Washington cu o viziune clară și cu o ofertă, nu cu o listă de rugăminți.

Statele Unite, indiferent de administrația de la Casa Albă, rămân în ciclul strategic deschis prin CHIPS & Science Act: consolidarea capacităților industriale interne, relocarea producției din zone vulnerabile geopolitic și securizarea tehnologiilor sensibile prin parteneriate cu țări prietene. America nu mai investește oriunde și oricum. Investește acolo unde există aliniere strategică, predictibilitate, securitate și potențial de co-inovare. România bifează toate aceste elemente, dar trebuie să explice inteligent de ce poate deveni platforma americană pentru Europa de Est. România trebuie să valorifice mențiunile pozitive despre Europa Centrală și de Est din noua Strategie de Securitate Națională a SUA.

Pentru Washington, mesajul corect nu este „avem nevoie de ajutor”, ci „avem capacitatea să devenim soluția voastră în regiune”. Iar această soluție începe cu poziționarea României ca spațiul ideal pentru near-shoring american: suntem membru UE și NATO, avem acces direct la piața europeană, oferim stabilitate politică într-o regiune fragilă, avem forță de muncă competitivă, un ecosistem tehnologic matur și o industrie în transformare. În plus, România se află la intersecția unor lanțuri critice pentru securitatea Americii: Marea Neagră, coridorul energetic estic, reconstrucția Ucrainei și accesul la piețele din Asia Centrală.

Transferul tehnologic, în special în zona de apărare, este un alt subiect pe care România trebuie să îl abordeze cu ambiție. O vizită bine pregătită poate deschide calea unor proiecte reale de co-producție, centre de mentenanță pentru echipamente americane operate pe flancul estic, linii de asamblare pentru drone sau senzori, sau chiar laboratoare comune de R&D în cybersecurity și tehnologii duale. Statele Unite au demonstrat deja că transferul tehnologic este posibil și strategic atunci când există încredere, disciplină și obiective comune. România trebuie să arate că poate livra parteneriat, nu doar achiziții.

Un alt mesaj important pentru Washington este cel al reciprocității. SUA investesc mai mult acolo unde partenerii lor investesc, la rândul lor, în America. Este un principiu simplu, dar fundamental. Domnul Dan ar trebui să meargă în capitala americană însoțit nu doar de experți guvernamentali, ci și de liderii celor mai ambițioase familii de afaceri și grupuri antreprenoriale din România — oameni care au internaționalizat capital românesc în Europa, Orientul Mijlociu, Asia sau chiar în Statele Unite.

Dacă vrem near-shoring american în România, trebuie să arătăm că și noi suntem pregătiți să facem near-shoring românesc în SUA. Nu există mesaj mai puternic pentru o administrație americană orientată spre business global și parteneriate reciproc avantajoase. Știm foarte bine că, pentru președintele american, politica urmează business-ul, așa că trebuie să fim pregătiți. Vorbind mai colocvial, trebuie să trecem de la love-ul nostru pentru SUA și pentru umbrela de securitate pe care ne-o oferă la… lovele.

Adio, Europa?”: Noua strategie a SUA pune cruce extinderii NATO

Un element strategic esențial este și trilaterala România–Republica Moldova–Ucraina, care poate deveni pentru Statele Unite ceea ce Benelux a fost cândva pentru Europa Occidentală: un mic spațiu integrat, stabil, compatibil cultural, pregătit pentru investiții și cu o valoare geopolitică disproporționat de mare în raport cu dimensiunea lui. Moldova aduce avantajul lingvistic și cultural, Ucraina aduce masa critică, resursele și potențialul de reconstrucție, iar România aduce infrastructura, accesul la UE și securitatea NATO. Washingtonul privește tot mai mult spre regiuni, nu spre țări izolate. Dacă România se poate prezenta ca liderul natural al acestui arc strategic, atunci discuția economică devine una mult mai mare și mai interesantă pentru americani.

Există și exemple internaționale de bune practici pe care le putem adapta. Polonia și-a construit statutul de magnet pentru investițiile americane pe baza unei oferte clare și a unui mesaj coerent: „noi suntem platforma voastră industrială în Europa Centrală”. Vietnamul a crescut spectaculos prin zone economice dedicate near-shoringului cu regim fiscal special și proceduri simple și rapide. Mexicul a câștigat investiții americane masive prin sincronizarea lanțurilor auto și electronice cu cele din SUA, în paralel cu politicile de investiții reciproce. România poate lua ce este mai bun din aceste modele și le poate integra într-o strategie națională, adaptată la contextul UE și la ambițiile sale economice.

În tot acest proces, esențial este ca România să vină la Washington cu o poveste coerentă despre viitorul său economic. Această poveste trebuie să fie despre România ca hub al producției avansate, ca platformă de securitate pentru flancul estic, ca centru de inovație în AI, cloud și cybersecurity, ca furnizor de stabilitate energetică pentru regiune și ca actor principal în reconstrucția Ucrainei. Pe scurt, România trebuie să se prezinte ca o țară care creează, inovează și exportă valoare, nu ca o țară care cere ajutor. Trebuie să creăm mai mult conținut și să dăm mai multă substanță parteneriatului strategic.

În final, vizita domnului Dan la Washington nu este despre un lider sau despre o delegație. Este despre poziționarea României în economia globală a următorului deceniu. De aceea, ultimul mesaj trebuie să fie unul clar: Succesul Grupului de Lucru pe SUA este al României. Dacă această vizită va fi pregătită inteligent, cu o ofertă solidă și cu ambiție, atunci ea poate marca începutul unei noi etape pentru economia românească. O etapă în care România devine nu doar consumator al arhitecturii occidentale, ci co-constructor al ei; nu doar beneficiar de securitate, ci furnizor de stabilitate; nu doar piață de desfacere, ci hub industrial, tehnologic și strategic pentru partenerii americani. Altfel, dacă nu ne facem temele, vom bifa încă o vizită banală și sterilă, la care, la final, poate primim o șapcă, ratând temele cheie.

Acesta este momentul în care România poate trece de la reacție la viziune, de la periferie la nod strategic, de la potențial la poziționare reală. Iar dacă Grupul de Lucru pe SUA va livra ceea ce poate livra, atunci nu doar vizita lui Dan va fi un succes, ci întregul proiect al României Globale.