Marii favoriţi au fost pur şi simplu măturaţi. Care au fost finalele din care au lipsit capii de serie 1 – 4. Rusoaicele au câştigat la dublu. În această noapte finala de simplu fete.
Ciocnirea „titanilor” nu mai are loc
Mult aşteptata ciocnire a titanilor Novak Djokovic – Roger Federer, „planificată” în finala de la US Open, şi care trebuia să clarifice supremaţia pe 2014 (două victorii sârbul, în finală la Wimbledon şi Indian Wells, două victorii elveţianul, în semifinale la Dubay şi Monte Carlo) nu va mai avea loc. Aceasta pentru că sâmbătă seara şi în noaptea de sâmbătă spre duminică (fusul orar al României) pe „Arthur Ashe Stadium” au explodat două bombe: favoriţii 1 şi 2 de la US Open au fost învinşi de către doi outsider-i, care vor disputa una dintre cele mai surprinzătoare finale din istoria acestui turneu.
Prima bombă
Prima bombă a fost detonată de micuţul japonez Kei Nishikori, cap de serie nr.10 (loc 12 în clasamentul ATP) care l-a întrecut pe actualul nr 1 mondial, Novaj Djokovic, scor 3-1 (6/4, 1/6, 7/6, 6/3), provocând una dintre marile surprize ale turneului. Până la semifinala contra japonezului, Djokovic şi-a desfiinţat adversarii, şi a pierdut doar un singur set în 5 meciuri, şi acela la tie-break, în faţa experimentatului Andy Murray. Nimeni nu-i dădea vreo şansă lui Nishikori, mai ales că el venea după „maratoane” de două jocuri (în optimi şi sferturi) tranşate fiecare în 5 seturi. În plus, meciul s-a jucat pe o căldură toridă, care de regulă nu prieşte sportivilor asiatici. Totuşi, japonezul a trecut peste handicapul celor aproximativ 6 ore petrecute pe teren în plus faţă de adversarul său, a trecut şi peste handicapul termic şi a făcut o partidă de excepţie. Djokovic a pierdut mental meciul, fiind pur şi simplu blocat de rever-urile în lung de linie devastatoare ale japonezului.
Pentru a vedea proporţiile surprizei, vă prezentăm câteva date:
-
Turnee câştigate: Djokovic – 45; Nishikori – 5
-
Rezultate Grand Slam: Djokovic – 7 titluri; Nishikori – un sfert de finală în 2012
-
Bilanţ meciuri: Djokovic – 587 victorii/137 înfrângeri; Nishikori – 168/100
Inutil să mai spunem, că Djokovic a jucat ultimele 4 finale la US Open, câştigând în 2011. Nu doar eliminarea lui Djokovic reprezintă o mare surpriză. Kei Nishikori este primul jucător din Asia care joacă o finală de Grand Slam la simplu masculin. Până în prezent cele mai mari performanţe realizate de un jucător din Asia, la simplu au fost calificările în semifinale ale lui Jiro Sato (Imperiul Japonez) între 1931 şi 1933 la Australian Open, Wimbledon şi Roland Garros. Jiro Sato s-a sinucis în 1934 la 26 de ani.
A doua bombă: Federer surclasat
Nu ştim dacă a existat cineva din lumea tenisului care să-i acorde o şansă cât de mică croatului Marin Cilic (cap de serie nr.14 – loc 16 în clasamentul WTA) în semifinala contra lui Roger Federer. Cilic a trecut greu în turul 3 de sud-africanul Ken Anderson, foarte greu în optimi de francezul Giles Simon şi a suferit mult pe finalul meciului cu cehul Tomas Berdych. De cealaltă parte, Federer şi-a executat fără să se întrebuinţeze toţi adversarii din primele 3 tururi, şi doar în sferturi a avut probleme cu francezul Monfils, dar a reuşit să întoarcă rezultatul de la 0-2 la seturi. Toate cele 5 meciuri directe (ultimul în 2014) au fost câştigate de elveţian. Şi totuşi, sâmbătă noaptea (fusul orar al României), croatul l-a bătut clar pe Federer: 3-0 (6/3, 6/4. 6/4). O surpriză de proporţii, cu un Cilic care a dat lovitura carierei la un turneu de Grand Slam, unde a avansat până în semifinale o singură dată, în 2010, la Australian Open. Federer a avut o evoluţie palidă. În timp ce croatul a făcut 4 break-uri, elveţianul a reuşit unul singur, în setul 3, dar şi acela „întors” imediat de către adversar. Practic asta a făcut diferenţa. La „aşi”, scorul a fost strâns: 13-12 pentru Cilic, dar pe primul seviciu, croatul a punctat mai bine: 87% faţă de 71% Federer. La greşeli neforţate, Cilic-23, Federer-17. Total puncte câştigate: Cilic-91, Federer-74.
Şi în cazul celor doi, statistica ne arată cât de mare a fost surpriza:
-
turnee câştigate: Federer – 80; Cilic – 11
-
rezultate Grand Slam: Federer – 17 titluri; Cilic – o semifinală în 2011
-
bilanţ meciuri: Federer – 977 victorii/223 înfrângeri; Cilic – 290/160.
O finală (aproape) unicat
O finală la US Open (ne referim la „Open era”, adică începând cu anul 1968) între capii de serie 10 şi 14 este a doua, total nescontată după cea din 1997, când s-au întâlnit capul de serie 13 şi un jucător care nu era cap de serie. Dar atunci, erau doar 16 capi de serie (nu 32 ca astăzi), iar al doilea finalist era numărul 20 mondial. Finala din 1997 şi alte 3 finale, au fost, până acum în 2014 cele în care nu s-a calificat vreun jucător care să facă parte din „careul de aşi” (capi de serie 1 – 4).
În 1968, finala s-a jucat între capii de serie 5 şi 8, numai că la vremea respectivă, mai precis între 1960 şi 1980 nivelul în tenis era mult mai ridicat, şi dacă un jucător de pe locul 60 mondial câştiga un mare turneu, nu era chiar o surpriză. Spre comparaţie, jucătorii care astăzi sunt pe locurile 6 – 15 WTA, nu ar fi fost în primii 100-120 de jucători acum 40 – 50 de ani.
În 1973, finala s-a jucat între capii de serie 6 şi 10, dar atenţie, învingătorul, australianul John Newcombe era cap de serie 10, şi câştigător în acelaşi an al Australian Open. Astăzi, cine câştigă un turneu de Grand Slam şi încă unul sau două alte turnee, automat este în top 5. În 2002 am avut în finală capii de serie 6 si 17 (Andre Agassi, respectiv Pete Sampras), a câştigat Sampras, dar el se afla pe poziţia 17 în ATP Tour la momentul respectiv pentru că jucase puţin, din cauza accidentărilor.
Dublu feminin: titlu merge în Rusia
Finala de dublu feminin s-a jucat între perechea rusă, Ekaterina Makarova/Elena Vesnina şi cea elveţiano-italiană, Martina Hingis/Flavia Pennetta. O finală aşteptată cu foarte mult interes deoarece consemna revenirea (dar numai la dublu), după aproape 10 ani în „lumea bună” a fostului copil minune al tenisului, Martina Hingis. Finala mai avea o mare miză: reprezenta, pentru Makarova şi Pennetta posibilitatea unei revanşe, faţă de înfrângerile suferite de cele două în semifinalele de la simplu.
Primul set a revenit cu 6-2 perechii Hingis/Pennetta, după o evoluţie entuziasmată. În setul secund, rusoaicele au o revenire formidabilă şi reuşesc să egaleze situaţia, 6-3. A urmat setul decisiv şi meciul s-a jucat la scorul de 2-1 la game-uri pentru rusoaice. În al 4-lea game, Hingis/Pennetta au avut 4 mingi de break, pe care le-au pierdut, dar modul în care au pierdut-o pe ultima le-a doborât psihic. După un schimb de mingi, Hingis aflată la fileu, are o minge înaltă uşoară şi 99 din 100 de jucătoare ar fi făcut punctul fără probleme. Dar din păcate Martina a fost a 100-a. În loc de 2-2 s-a făcut 3-1 pentru rusoaice şi finala era jucată.
