Edward N. Luttwak: Contribuabilii americani îi vor fi recunoscători lui Snowden

Ne aflăm acum în cea de a treia fază a scandalului interceptărilor.

În Faza 1, lideri precum cancelarul german Angela Merkel, președintele francez Francois Hollande, premierul italian Enrico Letta și, probabil, premierul spaniol Mariano Rajoy au fost informați de oficialii propriilor servicii secrete că National Security Agency din SUA le interceptează convorbirile telefonice și email-urile, inclusiv telefoanele mobile, desigur.

Cu siguranță că ei au reacționat ridicând din umeri și cerând să afle ceva nou – nu putea fi șocați sau surprinși, cu siguranță nu cancelarul Merkel, care este fiica unui pastor luteran din Germania de Est comunistă și care a fost interceptată din copilarie. Cât pentru președintele Franței, cu siguranță el știe că serviciile franceze interceptează la scară mare comunicațiile americane – în inters comercial, pentru a ajuta companiile franceze să câștige contracte in detrimentul competitoarelor americane. (Nu a fost adusă nicio asemenea acuzatie la adresa NSA, dar economia SUA nu are un Gaz de France, o Electricite de France, etc.)

Merkel, Hollande and Co. cu siguranță că au presupus că afacerea interceptărilor se va răsufla și va fi înlocuită de alte subiecte de presă. Oricum, ce a urmat nu a fost finalul poveștii, ci Faza 2, în care o avalanșă de informații suplimentare asupra vastei operațiuni de interceptare a generat o indignare crescândă, cu siguranță în rândul formatorilor de opinie din presă, posibil și în anumite zone ale publicului.

Aceasta a dus la intrarea în Faza 3, în care aceiași lideri care nu se plângeau în Faza 1 se simt obligați să lanseze proteste dure și să ceară foarte vocal explicații din partea nefericiților ambasadori americani (care, bineînțeles, știau doar ceea ce citeau în ziare, pentru că NSA este mult mai secretoasă decât CIA).

Totul este un teatru și o prefăcătorie, desigur, dar există și un notiv sincer pentru revolta lui Merkel, Hollande and Co., pentru că li s-a reamintit că nu sunt aliați de primă mână pentru SUA când vine vorba de interceptări electronice, nucleul dur al spionajului, unde rolurile privilegiate se limitează doar la Canada, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelanda, țări pe ai căror lideri SUA nu-i interceptează, pentru că întreaga instalație de antenelor și relee este operată împreună.

Dar aceasta nu înseamnă că dezvăluirile făcute de fostul angajat contractual al NSA Edward Snowden nu vor avea urmări. Dimpotrivă, vor fi două schimbări majore.

Prima este că elita politică americana a devenit conștientă de implicațiile folosirii ”fuziunii informațiilor”, acum simplă, automată, pentru a combina toate datele digitale despre orice individ. Dacă nu se va lua o măsură drastică, utilizarea unui card de credit într-un magazin poate fi suficientă pentru a arăta casierului întregul fișier medical si cazier judiciar al clientului, pe lângă toate hobby-urile și curiozitățile sale, așa cum reies ele din înregistrarea căutărilor pe internet. În acest timp, oficialii guvernamentali ar avea toate informațiile de la toate agențiile guvernului. Această revelație va duce în curând la adoptarea unor noi legi – legi în stil american, drastice, categorice, cu mulți ani de închisoare – care vor interzice orice transfer al acestor informații în sectorul privat și care vor impune obținerea unui mandat judecătoresc pentru agregarea informațiilor provenite de la mai multe agenții ale guvernului.

A doua consecință a dezvăluirilor lui Snowden va fi o reducere drastică a bugetului NSA. Argumentul că trebuie cheltuite multe miliarde de dolari pentrua a detecta și intercepta comunicațiile dintre teroriști, printre trilioanele de alte convorbiri la scară planetară, a făcut ca congresmanii americani din ambele partide să-și pună o întrebare simplă: ok, înțelegem, dar câți teroriști au fost găsiți? Câte milioane de dolari, ori miliarde, trebuie cheltuite pentru a găsi un singur terorist? Răspunsul la prima intrebare este prea puțin, iar răspunsul la a doua întrebare este prea mult. Rezultatul va fi o reducere drastică a cheltuielilor pentru interceptările telefoanelor și email-urilor. Contribuabilii americani vor avea de ce să-i fie recunoscători lui Snowden. Însă dacă va înceta și interceptarea liderilor din statele aliate, aceasta este, bîneințeles, o altă problemă.

Sursa: livemint.com