Modul de adoptare a Codului Muncii generează numeroase controverse. Dinspre Palatul Victoria au venit semnale din care rezultă că guvernul vrea să ocolească Parlamentul prin varianta angajării răspunderii. Opoziţia, sindicatele şi o mare parte a angajatorilor critică proiectul Executivului şi cer dezbaterea lui în Parlament.
„Luni vom discuta în Coaliţie şi după aceea în guvern, ca să vedem cum promovăm Codul Muncii în Parlament”, a declarat premierul Emil Boc duminică, în cadru teleconferinţei cu prefecţii. „Există posibilitatea ca Guvernul să îşi angajeze răspunderea în Parlament pentru modificările aduse Codului Muncii”, a declarat vineri 18 februarie premierul Emil Boc. Nu a fost acesta singurul semnal privind intenţia guvernului de a eluda (din nou) Parlamentul pe o lege de importanţă capitală. Mai ales după numeroase runde de negocieri din CES (Consiliul Economic Social), organism tripartit, compus din reprezentanţi ai patronatelor, sindicatelor şi guvernului.
„Derapaj spre dictatura guvernului”
Nu întotdeauna, actualul premier Emil Boc a avut aceeaşi poziţie faţă de modalitatea de adoptare prin angajarea răspunderii guvernului a Codului Muncii. Iată ce spunea, printre altele, pe 4 martie 2003, într-o declaraţie politică ţinută în Camera Deputaţilor (unde deţinea atunci funcţia de vicelider al deputaţilor PD, iar din 22 aprilie, acelaşi an, devenea lider a colegilor săi din Cameră) intitulată „Subminarea rolului Parlamentului şi derapajul spre dictatura Executivului”: „Codul Muncii. Poate cea mai importantă lege a democraţiei capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea şi amendarea legii”.
Iată deci, în urmă cu doar 8 ani, în calitatea (de necontestat atunci) de lider al Opoziţiei din Camera Deputaţilor, înfiera adoptarea Codului Muncii prin angajarea răspunderii Guvernului, pe care îl acuza astfel de dictatură. Acum, premierul Emil Boc a uitat ce susţinea – corect şi legitim – când era deputat şi a preluat exact practicile pe care le critica vehement în numele PD şi al Opoziţiei.
Ce fac alţii e dictatură, ce facem noi este reformă
Cam aşa s-ar traduce diferenţa dintre ce susţinea între 2001 şi primăvara anului 2004 deputatul Emil Boc (şi PD) şi ceea ce face acum premierul Boc (şi PDL). Pentru practicile guvernul PSD din perioada 2001-2004, acesta era acuzat de dictatură. Pentru fapte similare ale guvernului Boc, acum, nu mai este vorba de dictatură, ci de „reformă”.
Iată ce mai critica în respectiva declaraţie politică deputatul Emil Boc: „Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanţe sau, eventual, de ratificare a unor acorduri internaţionale. Legile adevărate sunt, de fapt, dezbătute la Palatul Victoria şi nu în Parlamentul României. Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor, pentru a legitima acţiunile şi practicile abuzive ale Guvernului României”.
Nu în ultimă instanţă, mai trebuie menţionat pentru cei care sunt mai puţin familiarizaţi cu procedurile parlamentare, declaraţiile politice cu temă generală exprimau punctul de vedere al partidului din care făcea parte autorul documentului. Deci poziţia lui Emil Boc reprezenta poziţia PD, partid al cărui preşedinte era la vremea respectivă Traian Băsescu. Orice comentariu este de prisos.
