Enervant (14)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz – sau Cum s-a descurcat maestrul doctor Gustav R. Propp în scorbură şi ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el adică Vocalize în Si Bemol Minor apărută la Editura Junimea Iași în 2020

24.

În timp ce-și termină tacticos prânzul, Maestrul Doctor Gustav R. Propp resetează rapid situația. („Nimeni ca Gusti nu e în stare să-și dea atât de repede seama de modificările adânci apărute pe tablă, după ce au fost efectuate mișcările cele mai neașteptate!” își lăuda bunicul șahist nepotul de doar șase ani.) Până la urmă, lucrurile nici nu stau chiar atât de alarmant, dat fiind că soțul Doamnei profesoare de geografie este cine este, problema Directorului poate fi într-adevăr gra-vă. Așa că, după ce o să rezolve Maestrul conflictul, Domnul Director va trebui să-i fie foarte recunoscător. Nu, totul poate fi socotit chiar benefic! Bineînțeles că tatăl afișează o figură gravă, potrivită momentului. Mai ales Fidelio nu trebuie să vadă că tata este îngăduitor cu scandalul în care este implica-tă și sora lui. Dar singurul lucru enervant, își spune Gustav, este că iar i se duce dracului programul, amânând „singura or-dine”. Despre odihna în fotoliu nici nu poate fi vorba. Iar el simte că, dacă nu va scăpa foarte curând din copacul bleste-mat, ori se va sufoca ori își va pierde mințile. Deci, cine este soțul Doamnei profesoare de geografie? Cine? Soțul Doamnei profesoare de geografie nu este altcine-va decât însuși Domnul Comisar Rudiger Budy-Kolbar! Ca să vezi?! Mică-i lumea! Cum să nu-l cunoască Maestrul? Păi, chiar ieri l-a sunat ca să-l invite la localul Noul London. Chiar ieri! De fapt, Comisarul n-a făcut decât pe intermediarul, cel ce a insistat să meargă și Gustav în Pădurea Stromberg a fost Edi, Eduard Portal.

Pe coridorul spitalului e lume multă, dar și cei interesați de soarta doamnei Budy-Kolbar. Directorul liceului nu l-a alertat numai pe Maestrul, „singurul om capabil să aplaneze conflictul”, ci și pe alți părinți ai unor elevi din clasa a XI-a C. Maestrul, care deja de copil a dovedit că „Nimeni ca el nu e în stare să-și dea atât de repede seama de modificările adânci apărute pe tablă, după ce au fost efectuate mișcările cele mai neașteptate!”, cum și-a lăudat bunicul șahist nepotul de doar șase ani, a înțeles dintr-o singură privire că Domnul Director al liceului a adunat atâta lume nu numai pentru a-i sugera Domnului Comisar cât este el de implicat, ci și pentru a le ară-ta părinților pușlamalelor că depinde doar de el care va fi în continuare soarta copiilor lor. Gustav se strecoară neobservat prin mulțimea destul de gălăgioasă de pe coridor și urcă scă-rile la etajul doi, unde se găsește biroul Directorului. Spre no-roc, Glach nu este în operație, ci se află într-o discuție cu con-tabilul șef. „Domnul Director nu poate fi deranjat!” îl oprește secretara. „Ba, poate!” spune Gustav, o dă la o parte și intră, fără să bată la ușă, în biroul lui Glach. Secretara se ia după el și-i îngână șefului ceva a scuză. „E în ordine!” spune Directo-rul și secretara iese, după ce se uită cu ură la intrus. Pe urmă, iese și contabilul șef. („Cine e neobrăzatul?” îl întreabă secre-tara pe contabilul șef. „Tu de unde ești? E Doctorul Propp.” „E medic și el?” „Tu pe ce lume trăiești?”. Contabilul șef iese și o lasă cu enigmele ei.)

– Victor, spune Gusti, tu ar trebui să-ți iei o secretară ca-pabilă să nu permită oricui să dea buzna peste tine!

– Păi, tu nu ești oricine! Ce te aduce la mine atât de in-tempestiv?

– Intempestiv? N-am venit deloc intempestiv. Care-i trea-ba cu soția Comisarului?

– Mult zgomot pentru nimic! Vrei o cafea?

– Cum „mult zgomot pentru nimic”? Femeia se află la re-animare!

– Dar unde vrei s-o ținem? M-a rugat Rudiger s-o lăsăm acolo câteva ceasuri, ca să vadă că a fost atent examinată și că n-are nimic. Adică nu să-i spunem că „n-are nimic”, ci că „deo-camdată starea ei nu e gravă”. Altfel, zice Rudiger, soția lui o să fie încredințată că nu ne-am ocupat destul cu ea. Are drep-tate, știi cum sunt femeile…

– Dar, de fapt, care e situația ei reală?

– Situația ei reală? Puțină isterie…

– Eu ieri chiar n-am avut timp să vin la Noul London. De-geaba zâmbești! Astăzi am avut un proces extrem de solici-tant… Ești foarte ocupat?

– Luni nu operez. Luni e zi mai mult de treburi adminis-trative. Spune ce vrei!

– Cheamă-l pe Comisar aici să bem o cafea împreună! Cafeaua aceea a durat o oră și jumătate, timp cât Maestrul

a avut destul răgaz să facă apropouri la cât de nepotrivită este compania lui Eduard Portal. Mai ales într-un loc public dumi-nică seara… „Edi se plimbă pe sârmă, i-a atenționat, și când va cădea, va trage după el și pe alții. Eu v-o spun ca vechi prieten. Ce nevoie aveți de o încurcătură cu un asemenea individ?” Le-a spus toate astea printre altele, dar era evident că Portal era adevăratul subiect. La un pahar de coniac, Gustav și cu Ru-diger au ajuns să se tutuiască. „Eu n-am îndrăznit cu Maes-trul…” a spus Comisarul. „Cu Gustav!” l-a corectat Maestrul.

După o oră și jumătate, însuși directorul a coborât la Re-animare, a vorbit cu Doamna Budy-Kolbar, s-a uitat îndelung la rezultatele analizelor proaspete, i-a făcut câteva recoman-dări, după care i-a dat voie soțului să-și ducă consoarta acasă. Pe coridor, părinții au aplaudat-o pe Doamna profesoară și i-au urat multă sănătate. De undeva au apărut și câteva bu-chete de flori, iar Doamna Budy-Kolbar a insistat ca Doamna Propp să vină cu mașina lor. „Nu, a spus Doamna Propp, te duc eu cu mașina mea!”.

Maestrul a rămas cu Directorul și cu părinții și le-a spus că lucrul cel mai înțelept este să se uite cât mai repede inci-dentul, de parcă nici n-ar fi avut loc și doar nota scăzută la pur-tare a elevului Alexandru Egmond să fie satisfacția suficientă pentru partea vătămată…, vreau să spun pentru Doamna pro-fesoară. Pe urmă, i-a luat la o parte pe părinții lui Alexandru și le-a spus că a fost foarte dificil să-l salveze de la exmatriculare, „Vă dați seama? Ar fi pierdut anul…” s-a tânguit mama răzvră-titului, nu, nu trebuie să-i fie recunoscători Maestrului, dar să-și țină mai din frâu odrasla. (Domnul Egmond este proprie-tarul celei mai mari firme de mobilă din regiune, iar Alexandru este singurul său moștenitor.) „Să-l țineți în frâu, repetă Maes-trul, dacă se mai întâmplă, nu cred că-l voi mai putea salva.”

Urmări:

1. Pe Alexandru, părinții săi n-au reușit să-l țină în frâu, Maestrul Doctor Gustav R. Propp a refuzat demn orice atenție de la patronul firmei EGMOND M, dar firma EGMOND M, care avea nenumărate procese pe rol, a fost norocoasă că a putut să-l angajeze pe Marele Avocat.

2. Doamna profesoară de geografie a rămas în concediu medical până la sfârșitul anului școlar. În excursia tematică, elevii au fost însoțiți la Marea Nordului de profesorul de fizi-că, care era și dirigintele clasei și de directorul adjunct.

3. Elevul Alexandru Egmond a recidivat peste doar două luni, clasa s-a coalizat cu el. La sfârșitul semestrului, a fost mutat disciplinar la alt liceu. Restul elevilor din fosta clasă a

XI-a C, acum a XII-a C, n-au mai pus probleme.

4. Leonora Propp se întâlnea pe ascuns cu Alexandru Eg-mond. Înainte de bacalaureat, cei doi s-au logodit, lucru pe ca-re nu l-a aflat decât Fidelio. „Egmond, Leonora și Fidelio vor fi protagoniștii unei tragedii” a prorocit Fidelio. Totuși, dezno-dământul fatal nu va avea loc pentru că îndrăgostiții au plecat la două facultăți diferite din două orașe diferite, iar Domni-șoara Propp s-a îndrăgostit de asistentul de la cursul de lite-ratură comparată. Distribuția beethoveniană spărgându-se, finalul trist a rămas doar în previziunea lui Fidelio.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.